hoarding

Nu am gasit un subiect pe aceasta tema si as vrea sa ma ajutati sa inteleg acest fenomen al adunatului de lucruri, al refuzului de a arunca ceva, orice. recunosc, pe mine ma dispera, dar am persoane dragi care au aceasta... manie? boala? nici nu stiu cum s-o numesc. Mai pe scurt, ce-i impinge pe oameni sa adune la nesfarsit? Eu recunosc, sunt omul "curateniei generale" -adica arunc/dau cel putin o data pe an tot ce mi se pare stricat/vechi, chiar daca mi s-a intamplat uneori sa regret. Dar, cand e vorba de haine mai ales, ma gandesc ca un om sarman se bucura de ele. Dar nu colectionez pungi, sau borcane, sau elastice, sau sticle, sau, sau, sau...Cum putem convinge (in mod pasnic) o persoana ca un obiect stricat si ireparabil nu merita pastrat pentru ca nu va mai fi niciodata folositor? Cum o/il putem convinge ca daca avem 20 de capace de borcan e suficient si nu ne trebuie inca 200? Aveti parinti/bunici care au aceasta manie a stransului? Eu am incercat sa mi-o explic prin lipsurile de care au suferit in tinerete, ca era foamete, saracie, etc, dar vad ca se manifesta si la persoane care au dus o viata indestulata.
Multumesc

Selene_Bunny spune:

Da, bunicul vitreg din partea mamei, bunicul bun din partea tatalui, bunica din partea tatalui si socrul. Daca bunicii macar faceau ceva cu lucrurile respective (bunicul vitreg e mare mester), mai reparau una-alta, socrul e un total dezastru, strange lucruri inclusiv periculoase (substante chimice, gen acid sulfuric vechi de cand lumea) si nu lasa pe nimeni sa puna mana pe ele, darmite sa le arunce. Nu stie ce are, unde are, dar strange. Nu face nimic cu ele.

Toate aceste 4 persoane adunau inclusiv de pe strada - o bucata de fier vechi, un nasture, un capat de atza...

Explicatia pe care am primit-o eu este ca mania asta se datoreaza traumelor suferite in timpul razboiului, cand nu se mai gaseau de nici unele. Si au ramas cu ideea "nu se stie cand ne-o trebui, las' sa fie acolo".

Paff spune:

Buna!
Nu cunosc personal pe nimeni in situatia asta dar am tot urmarit o emisiune pe Tlc care trata subiectul acesta.Cred ca se si numea asa.
Acolo am vazut ca este o boala care se manifesta la unii oameni mai rau(aveau casele pline ochi,efectiv nu aveau pe unde sa treaca) sau mai usurel(adica aduna nimicuri marunte).Tot acolo am vazut ca nu merge asa sa ii iei cu forta,sa le faci curat sau sa le arunci lucrurile.Unii reactionau chiar violent.In emisiune,pe langa echipa care venea sa faca curatenie,era si un psiholog cred,care ii facea sa constientizeze ca ceea ce fac este un pericol pentru ei(unii aveau soareci in casa de la atata mizeri,gandaci,macare stricata,etc.).Abia dupa ce isi dadeau seama ca isi fac rau sau ca fac rau ceor dragi,atunci acceptau sa arunce din lucruri.Niciodata toate o data,pe rand,azi doua cutii,maine patru si tot asa.
Tot de acolo am vazut ca manifestarile astea au pornirile ori de la vreo trauma traita recent(deces,divort,etc) ori pornesc de prin copilarie.

gaby76 spune:

Sotul meu se desparte foooarte greu de lucrurile lui ! acum o luna i-am dat unui vecin o pereche de incaltari (ghete) care aveau ambele talpi crapate si stateau de vreo 4 ani in pod... si acum imi mai scoate ochii! are niste bluze din 1900 toamna labartate si lalaite, bluze pe care de 10 ani de cand ne cunoastem noi nu le-a imbracat dar nu vrea sa le dea nici mort! strange sticlele si cutiile de la parfumuri, medicamente, etc. dar e trasatura de familie: socrul meu face asa dar strange capace de pixuri, pungi, hartiute...

Carra spune:

Alina_s, te inteleg perfect. Ca si tine, si eu am mania ordinii si a curateniei si cred sincer ca acestea sunt mult mai usor de intretinut daca nu ai lucruri multe (si inutile in 200% din cazuri) prin casa - gen bibelouri, mileuri, 1000 de carpete si presulete, pe care le-am detestat dintotdeauna. De asemenea, hainele si lucrurile nefolosite 2-3 ani, au ajuns la donatii sau gunoi, in functie de starea in care se aflau (exceptie facand putinele lucruri cu valoare sentimentala speciala).

Din fericire, nici parintii mei nu au suferit de aceasta BOALA (eu asta cred ca este, dar nu sunt calificata in vreun fel sa pun astfel de diagnostice), asa ca am crescut intr-o casa curata si ordonata.

DAAAAR.... am un exemplu nefericit in familie: o matusa, care la vremea ei a fost - culmea! - farmacista. Era obsedata de germeni, microbi etc. Cand isi facea un ceai sau o cafea, fierbea apa in din ibric (desi era curat), arunca apa si de-abia apoi facea ceaiul sau cafeaua.

Situatia prezenta: dupa ce a iesit la pensie, a inceput sa adune tot felul de lucruri, de oriunde gasea - vecini, gunoi etc. Ajunsese sa aduca acasa SUTE de sticle de 0,5 l. pentru "suc de rosii pe iarna", desi in viata ei nu facuse provizii pe iarna. Cand am intrebat-o daca si-a deschis pizzerie, m-a facut cu ou si otet. Sta intr-o garsoniera din centrul Bucurestiului, a fost o femeie desteapta si umblata prin lume, era pasionata de teatru, cinemateca, literatura si ikebana, a avut un anturaj interesant, format din medici, farmacisti, actori... Nu gasesc alta explicatie decat cea a unei tulburari obsesiv-compulsive (tot de la TV, ca - repet - nu sunt specialist in domeniu). Locuieste intr-o mizerie infioratoare, intr-o casa plina de gandaci, fara robinete functionale, sufocata de cutii pline de lucuri vechi (almanahuri CINEMA din anii '80, de pilda), in mirosuri pestilentiale etc. Cand vecinii ne-au chemat disperati (ne-a fost o rusine cumplita, dar le-am dat dreptate) ca nu mai suporta mirosul si mizeria, ne-a facut (noua, celor din familie, veniti sa remediem, cat de cat, situatia) un scandal monstru ca i-am aruncat niste saci cu lucruri putrezite si mucegaite. Ne-a acuzat de hotie!
Ce sa zic? E crunt si sper ca nimeni sa nu ajunga in situatia asta. Din pacate, nu vad nici o solutie. Doar... timpul....

andacos spune:

Citeva imagini cu messies:

http://www.google.de/search?q=messies&hl=de&tbo=u&tbm=isch&source=univ&sa=X&ei=f_GUUIvAJoWztAax_YC4DA&sqi=2&ved=0CDcQsAQ&biw=1920&bih=938

si aici ce spune wikipedia despre asta(datz voi pe engleza)

http://de.wikipedia.org/wiki/Messie-Syndrom

Deci e ceva psihic,n-are nimic de-a face cu razboiulsi vremurile de atunci,sunt persoane relativ tinere care sufera de asa ceva!

Deci trebuiesc masuri luate din timp,odata ce apar simptomele adunatului peste masura...trebuie facut ceva ca nu inceteaza d ela sine!

Dana

ina.click spune:

Am intalnit in practica in facultate un astfel de caz. Nu aveai loc sa arunci un ac in casa. Aduna pana si pungile alea de plastic transparente oferite la magazin cand iti cumperi ceva. Le avea in teancuri, pe culori. Mii.

De cate ori deschid fereastra...

adi2003 spune:

Mama mea are acest obicei. Am incercat sa o conving sa nu pastram chiar tot (inclusiv unele ambalaje) si nu am reusit nicicum.
Mi-a spus de n ori: "Dupa ce mor, arunci tot ce nu-ti trebuie".
Daca insist sa mai aruncam din ele, ajung la cearta si chiar nu vreau. Pentru mine conteaza mult linistea din casa. Asa ca ma abtin, pe cat pot.

Si mai are un obicei, foloseste la refuz lucrurile vechi (ex. calcator vechi, vase, tacamuri vechi) in ciuda faptului ca are si noi.

Doar ca in ideea asta ma gandesc cat de limitat e spatiul de la bloc si cate lucruri se aduna zilnic si cat de putine lucruri se arunca lunar.

giulia71 spune:

Din cate stiu este o forma de OCD, forma "vazuta" deoarece persoanele cu OCD au sau nu obsesii la vedere.

Atasamentul acestor persoane fata de lucrurile adunate este dus la extrem, iar renuntare duce la anxietate marcanta.

Nu este un moft sau o idee generata din lipsuri, ci este o boala, nicidecum nebunie.

Din pacate terapia este dura si rareori este dusa la finalizare, deseori pacientii renunta la terapie tocmai din atasamentul exagerat fata de materiile acumulate.

Desigur, ca orice boala are diferite grade de severitate, de la minore la cele severe unde cel mai probabil intervin autoritatile sau familia.

uneori gandesc prea mult....

adi2003 spune:

Unele lucruri le transforma, adica le da o alta intrebuintare. Altele le patreaza in ideea ca le va modifica/transforma in viitor. Insa mai uita de ele.
Dar atata timp cat nu avem disensiuni pe tema asta e pace.

ina.click spune:

Giula71, eu ma tineam de mult timp sa te asigur ca niciodata nu gandesti prea mult, ca mi se pare ca gandesti bine din ce scrii pe aici pe forum si ca semnatura ta reuseste sa ma deruteze de fiecare data; imi da impresia ca te indoiesti de cele scrise apoi imi amintesc "oh wait, e semnatura"

De cate ori deschid fereastra...