optiunile unei femei/mame singure

andacos spune:

Adica faptul ca mie nu mi-a placut mesajul ei e o descurajare?
Imi pare rau,dar eu nu pot ...mintzi!

Bineintzeles ca ne oprim,e chiar aiurea atita timp cit tu vrei sa ma faci sa-mi placa un mesaj ce nu mi-a placut.

Dana

dicirstea spune:

Ma bag si eu ca musca ....
Pai daca mama e singura ...e cam firesc sa fie copilul cu bona, zic eu...poate ar fi fost cu bona si daca familia era completa.
Conjunctura economica e de asa natura.
Doar cu dragoste (de orice fel si de orcine) nu se poate trai, cineva trebuie sa si munceasca, daca esti mama singura ai chiar si mai mult de muncit, fara ca asta sa te faca mama rea. Doar daca prin comparatie, mamele singure care stau cu copiii acasa ca sa nu-i priveze de dragoste si figura parinteasca nu sunt catalogate implicit mame ideale.

Intr-o mare masura eu am empatizat cu TOATE postarile la subiect inclusiv cu al Anei.
Cred ca sunt momente in viata cand trecem prin fiecare faza si in functie de conjunctura, hormoni, de nevoile noastre la momentul respectiv... avem nevoie de liniste, Fat Frumos calare, recunoastere, independenta, etc.

ana23_23 spune:

Cum era cu combaterea ideii si nu atac la persoana?
Ce-ar fi daca ti-as raspunde cu aceeasi moneda?
Nu cred ca isi are rostul continuarea discutiei in acesti termeni.

@Adda ma gasesti pe facebook pe parinti rationali. Nu imi vine sa dau adresa de mail pentru ca n-as vrea ca atacurile la persoana sa ajunga in casuta mea postala.

andacos spune:

Eu zic sa mai citesti odata!Chiar de doua ori ca sigur n-ai intzeles ce am vrut sa spun.

Dar daca ai considerat direct atac la persoana,e treaba ta,nu vad de ce te-as ataca,bine...daca vrei sa te consideri atacata...!!!!.Oricine are dreptul asta.

Dana

mariuta spune:

Sunt foarte de acord cu asta, dar in primul rand as vrea sa spun ca nu am vrut sa supar pe nimeni si imi pare rau daca am jignit pe cineva.
Cumva postarea lui Buli (cea cu domnitele ajutate/salvate) loveste in femeile care nu sunt atat de tari sau traiesc in conjucturi grele care nu le permit o cariera sau independenta. Ideea e ca nu esti intotdeauna tare, dar e la fel de adevarat ca nu in altii trebuie sa iti cauti taria. Poate ca Buli are ceva cu prejudecatile legate de casatorie, de faptul ca o femeie ar avea nevoie de acest "statut".
Am si eu o prejudecata, aceea ca fericirea de unul singur e doar un mod de supravietuire. Nu cred ca esti un om slab daca recunosti ca ai nevoie de dragoste, de un partener, ïn ce ma priveste ai cu adevarat o problema, esti adica foarte lovit, in convalescenta, daca nu ai aceste nevoi.


Cred ca situatia de femeie/mama singura e oarecum interesanta tocmai pentru ca iti dezvaluie si slabiciuni nebanuite cu care ai de luptat. Poate unora le dezvaluie forte, capacitati necunoscute. E o buna ocazie de cunoastere si de progres in plan spiritual si/sau material si singurul lucru pe care il poti face e sa te bucuri. Pentru ca daca suferi, numai tu stii asta, oricum pentru restul lumii e total indiferent.

(andacos ai avut dreptate ma refeream la crisseis, la autoarea subiectului)

herra spune:

una e dragostea, iubirea, si altceva este dependenta (fizica sau emotionala).
altfel intri intr-o relatie ca un om intreg si altfel ca o jumatate incompleta care asteapta sa fie salvata (de la ce?)

dependenta de bani, sau de apreciere, chiar si dependenta pe care o cre#259;m cu intentie sau nu copiilor - de un plus sau de o paturica.

da, exista si situatii disperate, de femei care nu pot, sau cred ca nu pot supravietui fara un barbat, dar imi place sa cred ca sunt exceptii.
uneori e mai usor sa te ascunzi dupa un "nu-mi permite conjunctura", decat sa iei problema in maini.

imi place emoticonul asta cu angry bird :)

ana23_23 spune:

Ciorba place sau nu place. O discutie se duce cu argumente rationale.

imaya spune:

Mi-a placut postarea ta, imi place ca esti realista, si ca sa raspund pe subiect optiunile unei mame-singure(cred ca se potriveste mai bine liniuta) sunt nelimitate. Oricum in acest stadiu vorbim de dorinte, care dupa ce se indeplinesc devin optiuni. Tu-ti doresti partenerul potrivit si odata ce l-ai gasit, el devine o optiune caci de aici incepe drumul greu- adaptarea copiilor la partener si vice-versa.
Cred cu tarie ca toate ne dorim acea viata in armonie deplina, viata de familie fericita.

Nu e o iluzie si am sa astept pe acest forum topicul tau "Traiesc frumos"

A_Iulia spune:

Ana, eu chiar iti urez sa-l gasesti pe acela care, asa cum ai spus tu in incheierea postului tau, sa imbunatateasca rostul pe care il aveti, si nu sa va gaseasca un rost!

Si, stiu ca nu crezi in povesti cu feti frumosi, insa el exista undeva. Atunci cand il vei gasi, vei sti si vei simti ca el e.
si intr-adevar, va avea toate calitatile din lume! va fi omul pe care vei putea sa te bazezi, iti vei imparti cu el responsabilitatile si vei simti cat ti-a lipsit!

In rest, stiu perfect ce simti si cum gandesti, nu demult am fost si eu acolo. am un singur sfat sa-ti dau: nu sta la discutii cu cel ce nu-ti considera copilul ca si al lui. "The one" iti va spune ca nu-si doreste mortis alti copii, cata vreme aveti deja unul...