Tatii/barbatii si mamele/femeile
Raspunsuri - Pagina 2
andacos spune:
Eu nu am interpretat nimic,am intrebat si conform raspunsurilor tale(laconice, de altfel)am dat un raspuns!Raspuns care de altfel nu avea nimic acuzativ ,deci inainte de a arunca piatra,mai bine intrebai!
(o fraza amuzanta,la un subiect care nu e deloc amuzant)
O seara placuta!
Dana
Deceneus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Asa... si zambesc la ceea ce a scris Deceneus pentru ca din cate am citit eu nu este vorba de egalitate barbati-femei ci tati-mame. Si asta e cu totul o alta poveste. |
Tati-mame si barbati-femei, ambele se incadreaza la prejudecati. Relatia "tati-mame" este doar un caz particular al prejudecatii mai generale barbati-femei, asa ca nu este alta poveste.
Ce scriam eu!
| Citat: |
| Daca mergem la cineva care are copii mici, in vizita, ne intrebam ce sa le cumparam la copii. Primul lucru te intrebi daca au baiat sau fetita. Daca au baiati le cumperi o masinuta, un pistol, un tanc, sugerand ca baietii sunt razboinici. Daca-s fetite le cumperi un set de bucatarie, o papusa sugerandu-le ca acolo-i locul lor. Mentalitate este imprimata in egala masura atat in mintea femeilor cat si a barbatilor, a baietilor si a fetelor. |
Si ce scrie Irina Ecaterina Sorescu de la Centru Parteneriat pentru Egalitate la concluzii:
| Citat: |
3. Treburile casnice sunt efectuaqle majoritaar de femei sau fete: ele torc, pun masa, pregatesc ceaiul, fac cumparaturi, taie rosii, servesc supa la masa, pregatesc salata etc... 6. Fetele se joaca cu papusile, baietii se joaca cu masinile. |
viviana spune:
Deceneus, eu sunt de acord cu demersul si cred ca tatilor ar trebui sa li se acorde si lor tot atata atentie cat si mamelor.
Stiai ca in Romania exista o zi a tatilor ce a fost legiferata in 2010. In 2013 ea se va sarbatori pe 12 Mai?
Cati tati stiu asta?
Sau ziua mamei? Cate dintre noi stiu asta?
"Legea 319/2009 pentru instituirea Zilei Mamei si a Zilei Tatalui. Legea nr. 319/2009
Ziua Mamei. Ziua Tatalui
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 694 din 15 octombrie 2009
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. 1
Prima duminica a lunii mai se instituie ca Ziua Mamei.
Art. 2
A doua duminica a lunii mai se instituie ca Ziua Tatalui.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin (2) din Constitutia Romaniei, republicata. "
Deci demersul lor este o continuare fireasca ce vrea sa arate importanta prezentei parintilor in universul copiilor.
Un tata va dori intodeauna sa aiba aceleasi drepturi cu ale mamei. Si lucrul asta este necesar, bun, frumos pentru copilul viitor tata si pentru copila viitoare mama.
Eu privesc demersul asta din punctul de vedere al familiei si al copilului el subliniind importanta prezentei ambilor parinti.
Nu barbat si femeie ci un tot unitar indestructibil: parintii.
viviana spune:
Eu cred ca "este o alta poveste" pentru ca un astfel de demers nu ar trebui redus la vesnicile prejudecati feminitate-masculinitate.
marius spune:
Nu stiu daca raspunsul meu va fi tributar unei predispozitii sau unei cutume socio-umane insa eu vad in felul urmator.
Cred ca relatia copil&mama este unica si va ramane unica prin insasi natura biologica, afectiva si de apartenta. Faptul ca biologic,natural o femeie devine mama de copil asta presupunand si partea de sarcina si actul nasterii ele fiind unice, incomparabile si incomensurabile le rezerva implicit acest nu neaparat atuu ci particularitate. Un barbat sau tata nu ar trebui sa se simta nefericit sa discriminat sau marginalizat ci dimpotriva sa aiba fericirea de a fi copartas sau cofondator sau cum vreti sa-i spuneti la nasterea unei astfel de relatii unice. Nu poate sa existe o fericire, o bucurie si o implinire mai mare decat sa ai aceasta sansa de a fi parte la o astfel de legatura. Personal nu reusesc sa vad in pozitia mea de tata de copii ca fiind ceva competitional cu mama copiilor mei. Ei sunt toti parte din mine si eu nu ma vad altfel decat parte din ei iar noi impreuna suntem parti al unui singur intreg care se numeste familia mea.
Din acest motiv eu cel putin nu pot sa vad in demersul prezentat decat gesturi materiale sau pozitionale, sau de imagine dar desi le citesc nu ma regasesc deloc in ele pentru ca nu ma reprezinta nici pe mine nici viziunea mea pe care am expus-o foarte pe scurt mai sus.
Mama copiilor mei a fost este si va ramane pentru totdeauna exact ceea ce este ea pur si simplu mama.
Eu nu-mi doresc decat sa stiu ca am fost sunt si voi ramane exact ceea ce sunt pentru copii mei: tata.
Aceste doua fundamente mama si tata le poti exprima in cuvinte, daca ai aceasta capacitate insa fiecare dintre noi chiar fara nici un cuvant spus de cineva sunt convins ca in interiorul nostru simtim fara nici o urma de indoiala, ca mama a fost este si va fi mama, iara tata a fost este si va fi tata.
Aceasta este opinia mea.
www.facebook.com/marius.pernes.3" target="_blank">Destinul meu este de a fi "noi" pentru totdeauna
Deceneus spune:
@Marius, problema ridicata de asociata TATA nu se referea la raportul de intaietate intre mama si tata, sau vesnica problema "pe cine iubesti mai mult pe mama sau pe tata".
Acolo se punea problema ca mama este prezentant ca o casnica, ce se invarte in jurul cratitelor si a copiilor, si tata este cel care "zburda" prin lume, pentru ca asa sunt meseriile barbatilor. Este o problema despre pozitia femeii si a barbatului in familie si in societate si nicidecum despre raporturile lor cu copii, chair daca Viviana o da "cotita" si o deturneaza. 
oanap85 spune:
marius
gandesti ca un tata care cel mai important pentru el e fericirea copiilor lui 
Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).
http://s878.photobucket.com/albums/ab348/oanap85/
andacos spune:
Eu vad mesajul lui marius ceva din categoria"asa ar trebui sa fie",din pacate realitatea e alta!
Realitatea asta de care spun eu poate scoate cei mai urit din noi,ca parintzi,in momentul in cre familia se scindeaza!Si aici lucreaza TATA,eu cel putzin in directzia asta intzeleg actziunile asociatziei!
Dana
ina.click spune:
Nu prea inteleg cum reusiti sa va contraziceti si fiind in complet acord unul cu altul, dar e un skill pe care nu il stapanesc inca.
Exista in continuare discriminare, impusa atat copiilor cat si parintilor. Ambele asociatii citate de Deceneus lupta impotriva acestor cutume atavice si gaunoase.
Le urez mult succes si daca putem ajuta cumva, o vom face.
Cunosc prea bine leit motivul "mama care spala vase, tata care umbla lela". Avantajul meu personal e ca sunt foarte capoasa si combativa. Lumea se invarte in jurul meu. Familia mea e cum vrem NOI sa fie, nu societatea. Sotul meu e un barbat adevarat chiar daca spala vase. Eu sunt o femeie adevarata chiar daca bat un cui. Copilul meu nu va fi un "fatalau" (citez din pledoaria unei cunostinte) daca pune mana pe un carucior de jucarie si impinge la el. Daca voi avea o fetita si nu va avea TOTUL de culoare roz si cu dantelute, nu-i vor creste oua.
Nu cred ca ramane nemaritata daca se catara in copaci, nu cred ca fiul meu va merge musai la Gay Parade ca o consecinta directa a atingerii unei papusi sau a unui polonic.
Fireste ca exista diferente si discrepante intre noi. Nu cred ca urmareste nimeni contopirea si confundarea completa a celor doua roluri.
Dar in lumea mea, care coincide, se pare, pe alocuri cu lumea T.A.T.A, barbatii si femeile devin parinti cu aceeasi daruire si au dreptul la acelasi respect, atat din partea societatii civile cat si din partea vietii de zi cu zi.
Suntem blocati in niste norme sociale paguboase, care poate s-ar potrivit de minune, ce sa zic, Americii anilor 50. Sunteti absolut siguri ca fiecare din fiicele voastre va nimeri un barbat sufiecient de bogat si de acord ca ele sa fie casnice? Sunteti absolut siguri ca v-ati dori ca fiu un tata absent, nemotivat si nemotivant, mai mult pe drumuri si mai mult la altii? Atunci hai sa schimbam.
Repet, probabil nu putem schimba prezentul si destul de clar nu putem schimba trecutul. Dar hai sa nu ne mai uitam atat in fundul bunicii si in propria copilarie. Poate nu avem chiar cele mai bune exemple acolo.
Avem in mana viitorul, sub forma propriilor copii. Ce fel de parinti oferim viitorului?
Cat despre mine, eu l-am avut pe tatal meu prezent in viata mea intr-un mod corect, as zice. M-a tinut sa dorm pe pieptul lui cand eram mica. M-a invatat sa desenez, sa citesc. M-a tinut de manuta si m-a plimbat prin tot orasul dupa el. M-a dus la el la serviciu - la scoala. M-a imbracat, mi-a gatit, m-a pieptanat.
tatal sotului meu a avut grija de cei doi copii fix 50-50, pentru ca ei doi lucrau in ture, mama dimineata, tatal dupa amiaza, tatal noaptea, mama dimineata si tot asa. Le reamintesc asta copiilor de cate ori au ocazia: "noi doi v-am crescut singuri, in ture, eu ti-am tinut laptele la piept sa il incalzesc, te-am invatat sa mergi aici etc"
Sotul meu a fost schimbat (in bine) definitiv de experienta paternitatii, insa pot vedea in el valori desprinse din experienta unei familii normale si armonioase. Si el schimba, spala, plimba, se joaca, gateste, hraneste si nu, nu il vad emasculat de ajutorul pe care mi-l ofera. Dimpotriva. Asta e un barbat adevarat, nu un macho slinos si frustrat, plin de complexe oedipiene 
Asa ca da, trebuie sa promovam acest tip de barbat-parinte. Empatic, iubitor, prezent, care ajuta. Trebuie sa ne dezbaram de rolul punitiv al tatalui, de tatal bau-bau "las ca vine el tactu acasa". Autoritatea e gresit sa fie pusa in totalitate in mainile unui singur parinte. Si trebuie, mai presus de toate, sa ne reamintim constant ca razboaiele noastre trecute otravesc un viitor inocent.
Asa ca da, sprijin orice initiativa ce asigura un copil ca e NORMAL ca ambii parinti sa il iubeasca si sa aiba grija de el.
De cate ori deschid fereastra...
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ina.click Nu prea inteleg cum reusiti sa va contraziceti si fiind in complet acord unul cu altul, dar e un skill pe care nu il stapanesc inca. Exista in continuare discriminare, impusa atat copiilor cat si parintilor. Ambele asociatii citate de Deceneus lupta impotriva acestor cutume atavice si gaunoase. Le urez mult succes si daca putem ajuta cumva, o vom face. Cunosc prea bine leit motivul "mama care spala vase, tata care umbla lela". Avantajul meu personal e ca sunt foarte capoasa si combativa. Lumea se invarte in jurul meu. Familia mea e cum vrem NOI sa fie, nu societatea. Sotul meu e un barbat adevarat chiar daca spala vase. Eu sunt o femeie adevarata chiar daca bat un cui. Copilul meu nu va fi un "fatalau" (citez din pledoaria unei cunostinte) daca pune mana pe un carucior de jucarie si impinge la el. Daca voi avea o fetita si nu va avea TOTUL de culoare roz si cu dantelute, nu-i vor creste oua. Nu cred ca ramane nemaritata daca se catara in copaci, nu cred ca fiul meu va merge musai la Gay Parade ca o consecinta directa a atingerii unei papusi sau a unui polonic. Fireste ca exista diferente si discrepante intre noi. Nu cred ca urmareste nimeni contopirea si confundarea completa a celor doua roluri. Dar in lumea mea, care coincide, se pare, pe alocuri cu lumea T.A.T.A, barbatii si femeile devin parinti cu aceeasi daruire si au dreptul la acelasi respect, atat din partea societatii civile cat si din partea vietii de zi cu zi. Suntem blocati in niste norme sociale paguboase, care poate s-ar potrivit de minune, ce sa zic, Americii anilor 50. Sunteti absolut siguri ca fiecare din fiicele voastre va nimeri un barbat sufiecient de bogat si de acord ca ele sa fie casnice? Sunteti absolut siguri ca v-ati dori ca fiu un tata absent, nemotivat si nemotivant, mai mult pe drumuri si mai mult la altii? Atunci hai sa schimbam. Repet, probabil nu putem schimba prezentul si destul de clar nu putem schimba trecutul. Dar hai sa nu ne mai uitam atat in fundul bunicii si in propria copilarie. Poate nu avem chiar cele mai bune exemple acolo. Avem in mana viitorul, sub forma propriilor copii. Ce fel de parinti oferim viitorului? Cat despre mine, eu l-am avut pe tatal meu prezent in viata mea intr-un mod corect, as zice. M-a tinut sa dorm pe pieptul lui cand eram mica. M-a invatat sa desenez, sa citesc. M-a tinut de manuta si m-a plimbat prin tot orasul dupa el. M-a dus la el la serviciu - la scoala. M-a imbracat, mi-a gatit, m-a pieptanat. tatal sotului meu a avut grija de cei doi copii fix 50-50, pentru ca ei doi lucrau in ture, mama dimineata, tatal dupa amiaza, tatal noaptea, mama dimineata si tot asa. Le reamintesc asta copiilor de cate ori au ocazia: "noi doi v-am crescut singuri, in ture, eu ti-am tinut laptele la piept sa il incalzesc, te-am invatat sa mergi aici etc" Sotul meu a fost schimbat (in bine) definitiv de experienta paternitatii, insa pot vedea in el valori desprinse din experienta unei familii normale si armonioase. Si el schimba, spala, plimba, se joaca, gateste, hraneste si nu, nu il vad emasculat de ajutorul pe care mi-l ofera. Dimpotriva. Asta e un barbat adevarat, nu un macho slinos si frustrat, plin de complexe oedipiene Asa ca da, trebuie sa promovam acest tip de barbat-parinte. Empatic, iubitor, prezent, care ajuta. Trebuie sa ne dezbaram de rolul punitiv al tatalui, de tatal bau-bau "las ca vine el tactu acasa". Autoritatea e gresit sa fie pusa in totalitate in mainile unui singur parinte. Si trebuie, mai presus de toate, sa ne reamintim constant ca razboaiele noastre trecute otravesc un viitor inocent. Asa ca da, sprijin orice initiativa ce asigura un copil ca e NORMAL ca ambii parinti sa il iubeasca si sa aiba grija de el. ------------------------------------- De cate ori deschid fereastra... |
Foarte frumos.
Alexandra Maria
14.12.2007