M-am hotarat.............adoptie(83)
Raspunsuri - Pagina 14
printe spune:
Pe mine nu m-ar deranja sa contacteze persoanele care ne-au facut caracterizarile, dar mi se pare prea deplasat de-acum. De ce nu fac asa multe investigatii cu familiile copiilor abandonati ca sa le clarifice odata situatia si sa-i declare adoptabili.
In loc sa faca ceva cu adevarat util, pierd vremea cu spionatul pe la locurile de munca ale oamenilor.
Ne spusese psihiatrul ca el nu intelege de ce trebuie sa facem atatea controale si avize, pt ca din punctul de vedere al lui faptul ca niste persoane au luat decizia de a adopta spune mult despre acele persoane.
simo_73 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui malex
Fetelor..........noi suntem in plina reatestare si nu s-a pus problema intalnirii cu colegii, prietenii, rudele........si chiar discutam cu sotul despre postarea voastra si am hotarat ca daca vin cu acesta idee, RENUNTAM!!!!!!!, sincer mi se pare o bataie de joc sa ne umileasca, sa ne haituiasca, noi neavand decat o singura "vina" ...NE DORIM UN COPIL. Ne-am saturat sa ne intoarca pe toate partile, sa ne amane de azi pe maine, sa ne destainuim de la "Adam si Eva", sa spunem ce face mama, ce face tata, fratele....si tot neamul! Scuzati-ma , dar chiar m-am saturat!!!!!!!!!! |
Malex, eu una te inteleg perfect, cand vazi atata falsitate din partea lor, cand noi ne punem pe tava viata practic unor straini, chiar iti vine sa renunti, am fost la un pas sa renunt.
Noua ne-au spus ca trebuie sa le facilitam intalnirile cu toti care ne-au dat recomandari si anume sa se intalneasca cu ele in timpul programului lor adica intre orele 8-16, acum ma intreb eu oare chiar este dispus cineva din cei care ne-au dat recomandari (prieteni, vecini) sa lipseasca de la serviciu ca sa se intalneasca cu ele, oare e normal?????????? Abia astept sa vad cum o sa se intample.
Monique nici pe mine nu ma deranjeaza prea mult ca vor sa se intalneasca dar pe deoparte mi se pare o "bataie de joc",pentru ca toti care si-au dat recomandari si-au lasat si un numar de telefon, ar putea fi sunati si ele sa ii intrebe daca sunt dispusi sa se si intalneasca
carmencat spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Monique77
si inca ceva ele nu vin aici sa se intalneasca public cu toata societatea vin sa discute cu persoanele care ne-au dat recomandari n-a spus nimeni ca le voi scoate la tabla in sedinta publica in fata intregii companii - ar fi putin penibil Aspenter (75 mg) 1 pastila la 2 zile |
Si noua ne-au spus ca trebuie sa discute cu colegii de servici, dar nu ca e musai sa o faca la servici, asa ca am gasit o solutie de compromis, i-am chemat la noi acasa si s-a discutat la noi acasa.
Mie, sincer, mi se pare pur si simplu abuz sa fiu invadata si la servici si peste tot.
Poate nu vreau sa "bat toba", poate chiar pot avea probleme.
Chiar nu isi imagineaza nimeni ca un angajator nu este maxim de fericit sa stie ca o angajata va avea un copil sau inca unul? Ca asta inseamna in viziunea lui invoiri, concedii, etc?
Ori daca pe o mama naturala nu o poate da afara, pentru ca e protejata prin lege, pe o mama adoptiva prezumptiva o poate da afara. Nimic nu il opreste sa o faca.
Ca gravida poti alege tu cand sa anunti compania, cu document scris si inregistrat si dovezi medicale. Din momentul ala, teoretic, nu te poate da afara.
Ca potentiala familie adoptiva... ce faci? Cum faci? De ce esti obligat sa stie toti ce intentii ai? Ca daca as vrea sa raman gravida nu as anunta dinainte, vedeti ca de luna viitoare ma stradui sa raman gravida. Dar daca vrei sa adopti un copil... trebuie sa te stie toti, inca din faza de intentie.
Nu mi se pare corect.
Este vorba de a respecta intimitatea unei familii.
Mai ramane sa ne oblige sa dam in ziar la publicitate si sa spuna care ar avea ceva de spus impotriva.
Este o decizie intima, de familie, nu imi lipesc intentia si nici atestatul pe usa blocului, nu il dau in presa, nu... mai stiu eu ce.
Poate pana la urma nici nu se finalizeaza. Poate ma razgandesc pe parcurs. Poate imi este greu, poate nu am chef sa ma intrebe toata lumea ce mai fac cu adoptia, in ce stadiu am ajuns, daca m-am gandit bine au ba. Poate ma deranjeaza sa imi expun chilotii in public.
In fine, poate poti si tu sa vorbesti cu cele care se ocupa de dosarul tau si sa le propui aceasta solutie, sa se intalneasca cu coplegii care ti-au dat recomandarea, dar acasa la tine, nu la servici.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
malex spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui carmencat
Si noua ne-au spus ca trebuie sa discute cu colegii de servici, dar nu ca e musai sa o faca la servici, asa ca am gasit o solutie de compromis, i-am chemat la noi acasa si s-a discutat la noi acasa. Mie, sincer, mi se pare pur si simplu abuz sa fiu invadata si la servici si peste tot. Poate nu vreau sa "bat toba", poate chiar pot avea probleme. Chiar nu isi imagineaza nimeni ca un angajator nu este maxim de fericit sa stie ca o angajata va avea un copil sau inca unul? Ca asta inseamna in viziunea lui invoiri, concedii, etc? Ori daca pe o mama naturala nu o poate da afara, pentru ca e protejata prin lege, pe o mama adoptiva prezumptiva o poate da afara. Nimic nu il opreste sa o faca. Ca gravida poti alege tu cand sa anunti compania, cu document scris si inregistrat si dovezi medicale. Din momentul ala, teoretic, nu te poate da afara. Ca potentiala familie adoptiva... ce faci? Cum faci? De ce esti obligat sa stie toti ce intentii ai? Ca daca as vrea sa raman gravida nu as anunta dinainte, vedeti ca de luna viitoare ma stradui sa raman gravida. Dar daca vrei sa adopti un copil... trebuie sa te stie toti, inca din faza de intentie. Nu mi se pare corect. Este vorba de a respecta intimitatea unei familii. Mai ramane sa ne oblige sa dam in ziar la publicitate si sa spuna care ar avea ceva de spus impotriva. Este o decizie intima, de familie, nu imi lipesc intentia si nici atestatul pe usa blocului, nu il dau in presa, nu... mai stiu eu ce. Poate pana la urma nici nu se finalizeaza. Poate ma razgandesc pe parcurs. Poate imi este greu, poate nu am chef sa ma intrebe toata lumea ce mai fac cu adoptia, in ce stadiu am ajuns, daca m-am gandit bine au ba. Poate ma deranjeaza sa imi expun chilotii in public. In fine, poate poti si tu sa vorbesti cu cele care se ocupa de dosarul tau si sa le propui aceasta solutie, sa se intalneasca cu coplegii care ti-au dat recomandarea, dar acasa la tine, nu la servici. Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des. |
Exact asa gandesc si eu.....pt mine job-ul e job si familia e familie, fac o distinctie clara intre ele si nu incerc sa le amestec.Sper din toata inima sa nu vina cu ideea asta ca............ RENUNT!
Adica, sincer calca cu bocancii in viata si in intimitatea noastra si nu mai sunt dispusa sa ma las calcata, PUNCT!
Monique77 spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui simo_73
Malex, eu una te inteleg perfect, cand vazi atata falsitate din partea lor, cand noi ne punem pe tava viata practic unor straini, chiar iti vine sa renunti, am fost la un pas sa renunt. Noua ne-au spus ca trebuie sa le facilitam intalnirile cu toti care ne-au dat recomandari si anume sa se intalneasca cu ele in timpul programului lor adica intre orele 8-16, acum ma intreb eu oare chiar este dispus cineva din cei care ne-au dat recomandari (prieteni, vecini) sa lipseasca de la serviciu ca sa se intalneasca cu ele, oare e normal?????????? Abia astept sa vad cum o sa se intample. Monique nici pe mine nu ma deranjeaza prea mult ca vor sa se intalneasca dar pe deoparte mi se pare o "bataie de joc",pentru ca toti care si-au dat recomandari si-au lasat si un numar de telefon, ar putea fi sunati si ele sa ii intrebe daca sunt dispusi sa se si intalneasca In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma. (Will Rogers) |
noua, cand ne-am documentat, ne-au spus clar ca vor trebui sa vorbeasca cu persoanele ce dau recomandari, in timpul orelor de program.
iar noi, am intrebat pe cei ce ne-au dat recomandarti, daca ar fi dispusi sa se intalneasca. daca nu ar fi fost dispusi, am fi solicitat in alta parte
nu stiu.... sunt intr-adevar multe hachitze in sistem, mi-e groaza de ele, insa, pana acum, fetele mi s-au parut fff de treaba, ne-au atentionat despre tot ce e nevoie sa stim... pana la urma se fac niste eforturi cand ne dorim ceva cu ardoare
poate am avut noi noroc de persoane de treaba la directie....
dar cand ne-am inhamat la drum am stiut ca vor fi anomalii procedurale, ca vom avea de tras, ca nu e un drum usor, ca suntem totusi in Romania....
poate ca suntem inca la inceput si avem mult mai multa rabdare.....
Monique77 spune:
eu, precum am scris si mai devreme, am o situatie fericita la job
colegii imi sunt si buni prieteni, sefa e ca un sfatuitor bun, atmosfera e excelenta
vin la serviciu si vorbesc cu colegii ce mi-au dat recomandare
cum mai spuneam, nu vor purta o portavoce prin care sa faca totul public
si chiar daca mai aude unul sau altul.. sincer... nu mi se pare nici o rusine... e ceea ce vreau eu sa fac si, niciodata nu mi-a parut rau de deciziile mele
plus ca nu m-a putea da batuta atat de usor
cu siguranta daca as fi avut probleme la serviciu in acest sens, as fi recurs la alte metode, solutii in discutiile cu directia sociala
carmencat spune:
malex, nu cred ca ar trebui sa renunti pentru atata lucru. Intreaba-le din timp si aranjeaza lucrurile in asa fel incat sa fie ok, sau relativ ok pentru tine.
Monique77, daca nu vrem sau nu putem sa ne facem viata publica nu inseamna nici ca ne indoim de actiunile noastre, nici ca nu suntem hotarate, nici ca ne e rusine cu ce facem. pur si simplu fiecare isi stie situatia. Tu esti un caz fericit de minune de servici ca o familie si sefi intelegatori. Nu la toti este asa.
Eu, de exemplu, abia am 1 an si un pic de cand m-am reintors la servici, dupa ce am stat cu prima fetita adoptata acasa. Acuma sa vin sa bat toba pe aici ca mai vreau sa adopt... si-ar pune mainile in cap. Si asa le pica cam cu noduri ca ma tot invoiesc sa ma duc la directie, ca tot vin cu medicale ca e copilul bolnav, nah.
Degeaba le-as spune eu ca tura asta optez pentru o fetita intre 4 si 6 ani si nu se va mai pune problema sa intrerup o perioada lunga.
E posibil sa se lipseasca de serviciile mele... chestie care m-ar afecta substantial. Ca suntem oameni normali, cu rata la casa, cheltuieli, 1 copil cu tot ce inseamna, inca un copil pe care speram sa ne ajute Doamne-Doamne sa o aducem acasa cat mai repede... Chiar nu mi-as permite sa raman fara job in situatia asta. Ar insemna clar, renuntarea la cel de-al doilea copil pana mi-as gasi alt job, etc. Si acolo, nou venita... as porni cu stangul, directie, vizite, batut toba, etc, astea peste cele normale, vacante copil, muci, raceli...
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
Monique77 spune:
clar, n-am contestat
cred ca sunt un cazz fericit
insa nici nu m-as da batuta asa usor
m-am obisnuit cu birocratia din romania
printe spune:
http://a1.ro/news/social/campanie-observator-negocierile-pentru-bebelusi-nenascuti-se-fac-chiar-pe-patul-de-spital.html
Cum de inca se poate face asa ceva eu tot nu pot intelege. Conform noii legi se cere ADN-ul tatalui. Pentru mine e un mister.....
simo_73 spune:
Printe, conform legii asa este, dar daca nu se sesizeaza cineva , toata lumea este fericita.
Eu una nu as face asa ceva pentru ca nu am spatele "asigurat".
Dar uite ca cine poate, poate.......