M-am hotarat.............adoptie(83)

valentina30 spune:

Trotil, ai dreptate. E proaspata rana si greu se va vindeca. Nici nu pot sa-mi reiau serviciul, pt k nu st vindecata nici fizic...Asa mi-as mai ocupa timpul si nu m-as mai gandi mereu la asta. Am ajuns sa ma hranesc cu povestile triste ale altora, pt k ma incalzeste faptul k nu st singura care sufera, care are necazuri...ma gandesc ca dc altii pot trai cu asa dureri, atunci pot trai si eu...
Inca sunt cunoscuti care nu stiu ce s-a intamplat si ma intreaba dc am nascut...sau zic, lasa k faci altul...
Acum o luna imi mangaiam burtica si pregateam lucrurile pt bebe, iar acum...strang acte pt adoptie...
Asta e viata si trebuie sa o accept asa cum e!
Am vazut k tu esti singura.Sigur e greu si la tine,dar iti doresc din suflet sa reusesti sa ai un copilas. Mi-ar placea sa-ti stiu povestea.
Sti, eu ma gandesc cateodata ca st atatia barbati care isi lasa sotiile, cand acestea nu le pot oferi copii. Toti zic ca nu e cazul la noi, dar viata asta nu ma mai uimeste cu nimic.
Eu oricum nu ma voi opri din drumul meu. Sigur voi avea cel putin un copilas si ii voi oferi toata dragostea mea. daca ne dorim asta, trebuie sa reusim!

madalina_gh spune:

Buna seara,
Multumesc Carmen, stau ca pe ace pana imi zic ca sunt in regula cu dosarul, tresar la fiecare apel telefonic cu numar necunoscut crezand ca ma suna de la directie pentru dosar incomplet.
Da Valentina, ID de mess, sau adresa de de mail madalina_gh@yahoo.fr
Chiar, se fac intalniri si la servici? Nu ma deranjeaza dar ma face sa zambesc.
Fetelor, va doresc o seara buna, dragi mamici sa aveti parete de un zambet de la odorul vostru.
Va pup

LiliGuran spune:

Draga mea Valentina,nu o sa contenesc niciodata sa ma gandesc ca acel copil nu este al nostru, am mai spus D-zeu ne alege calea pe care trebuie sa o urmam in viata ,in momentul in care l-am vazut in poze pe calculator au inceput sa-mi curga lacrimile siroi,dupa ce am ajuns la el am dat declartia ca mergem mai departe de cum l-am vazut desi ca am fost ultimii pe lista la potrivirea practica nici nu m-a interesat de ce nu a fost dorit de alte familii (ne astepta pe noi).Da am pierdut si eu 3 sarcini nu am vorbit pe forum despre acest lucru , la interval de doi ani fiecare pentru ca nu am avut curajul sa mai incercam repede si dupa alti doi ani am depus actele de adoptie si am asteptat un an si jum . pana ne-am gasit copilasul .Sa stii ca timpul le vindeca pe toate ,nu dispera, cum ar fi viata fara suferinta practic nu si-ar avea sensul ,cadem si ne ridicam si mergem mai departe ,stiu prin ce treci si eu am avut tel.inchis si eu m-am izolat de restul m-am simtit inutila dar a trecut ,nu esti singura sunt mii de femei in aceasi situatie !
Bunul D-zeu sa ne ajute tuturor!

Iridessa spune:

Draga Valentina, durerea ta este indreptatita. Este firesc sa te intrebi de ce sa ti se intample tie asa ceva? De ce sa treaca familia ta prin asta? Trebuie insa sa fii tare si sa depasesti durerea. Majoritatea celor de aici au trecut printr-o drama, mai mare sau mai mica. Faptul ca nu am putut aduce pe lume copii ne-a ranit, in primul rand sufletele care doreau acest lucru mai mult decat orice. Apoi ne-a ranit si fizic, prin incercarile repetate de a face posibila venirea pe lume a unui copil. Intr-adevar, unele dintre fetele de pe forum au trait drame greu de imaginat si merita toata admiratia si tot respectul pentru modul in care s-au ridicat si au pornit mai departe. Cu toata inima deschisa pentru un sufletel care are nevoie de ele. Tu esti una dintre ele. Trebuie sa te impaci cu ce s-a intamplat si, asa cum ai spus, sa fii sigura ca ai ceva important de facut in viata, ca va veti intalni cu cea mai importanta fiinta din lume, copilul vostru. Al vostru! Trebuie sa simtiti asta. Aveti incredere! Iti doresc din suflet sa gasiti forta sa treceti peste toate. Deja ati gasit calea, ramane sa mergeti incet dar sigur inainte.

Monique77 spune:

salut

da, se fac intalniri si la serviciu, dar nu stiu daca se fac in orice conditii pentru ca - la noi la munca vin chiar saptamana viitoare, pe 13.11.2012. vor vorbi cu persoanele care ne-au dat recomandari (sunt 2 colege de-ale noastre)

malex spune:

E prima data cand aud de intalniri la serviciu...pe mine m-ar deranja lucrul acesta......in afara de colegele de birou care mi-au dat si recomandarile eu nu am spus nimanui de intentia mea, nu am facut din asta un anunt public.....si in alta ordine de idei sunt angajatori care nu ar accepta ca cineva din afara sa intre in interiorul firmei......deci, chiar nu inteleg......

simo_73 spune:

fetelor, sunt intalniri la serviciu, intalniri cu prieteni, cu vecinii, vine sectoristul acasa, cam asa este la mine, deci prin urmare chiar daca nu vrei tu sa se afle dinainte de a avea copilul acasa , au ei sa afle toata lumea

erato spune:

Valentina imi dau seama cat de mult ai suferit si ca ranile inca iti sunt deschise. Fiecare de aici de pe acest forum, are cate o poveste trista, dar la final, cele care suntem acum mame prin adoptie suntem fericite. Baiatul meu, desi l-am cunoscut cand avea 4 ani si jumatate, e sufletul meu, e ratiunea mea de a trai, de a lupta. Il simt mai al meu decat pot exprima in cuvinte, e copilul meu si eu sunt mama lui, nu a mai contat nimic cand l-am intalnit. Chiar daca cei din jur nu inteleg sentimentele si legatura noastra cu copilul,ca noi suntem parintii lui, uneori chiar din interiorul familiei, e baiatul nostru. Cred ca ti-am raspuns indoielilor.
Dar eu am asteptat aproape 2 ani pana mi s-au vindecat ranile, pana am fost 100% sigura ca adoptia e ceea ce-mi doresc, ca il voi privi pe acel copil care nu are nimic din sangele meu ca pe copilul meu, sa pot sa-mi dau si viata pt el.
Daca te consideri atat de puternica incat sa pornesti imediat intr-o alta batalie care sa te faca mama, eu iti doresc o cale cat mai scurta catre acel copilas care are atata nevoie de dragostea ta neconditionata si de sprijinul tau. Mult succes!

Iridessa spune:

La Multi Ani tuturor celor care astazi isi sarbatoresc ziua de nastere, de nume, sau au pe cineva drag cu nume sfinte! Sanatate si vise implinite! Sa fiti fericiti!

trotil spune:

La multi ani tuturor celor care sarbatoresc ziua numelui azi!
Valentina, ca sa raspund curiozitatii tale, banuiesc si a altora, iata pe scurt: fratele meu a murit in accident de masina in 2001 la 27 ani, cu o saptamana inainte de nunta mea. Eram doar noi doi la parinti. Ulterior am divortat, si am ajuns la 36 anisori singurica. Mai am si un RH negativ si un caz de copil nascut inapoiat mental in familie tot din cauza acestui rh negativ. Plus sarcina pierduta. Asa ca nu ma mai incumet. Mai bine un sufltel, care stiu sigur ca ma asteapta. Saptamana viitoare sper sa pot si eu sa depun dosarul, si vedem ce va mai fi apoi. Eu una sunt optimista.