Prostia Omeneasca
Raspunsuri - Pagina 7
michelle-usa spune:
nimic din ce am spune aici nu ar putea convinge de existentza Lui Dumenzeu. credintza vine din interiorul si din neccesitatea fiecaruia.
sunt pasaje in Biblie care sunt greu de inteles, crezut...dar sunt mult mai multe pasaje spuse simplu, pe intelesul tuturor iar lumea refuza sa le accepte.
michelle
marius spune:
Eu, gandindu-ma retrospectiv la mine insumi, la viata mea asa cum a fost ea, la evolutia mea asa cum a fost ea sa fie, ajung sa zambesc in ceea ce ma priveste si incep sa cred ca eu seaman unui fluviu sau cel putin asa cred ca as deveni in timp.
Acuma ca sa nu starnesc zambete (desi nu ma deranjeaza) am sa ma explic. Am fost un copil nabadaios. Faceam prostii, ma hraneam cu prostii, era felul meu de a fi. Si asa am fost pana spre 20 de ani. Apoi am inceput sa ma potolesc incetul cu incetul. Acum am foarte putin si voi implini 45 de ani. Si ma gandesc ca am inceput de o buna bucata de timp sa gandesc. Insa altfel. Tatal meu a murit in urma cu 3 ani. El era un ganditor. Era genul de om care starnea respectul prin felul lui de a fi, prin prestanta si corectitudinea de neclintit. Era autodidact, a fost profesor si pentru altii si pentru el pana cand a inchis ochii. Asa a ramas. Am descoperit ca nu stiu de cand dar in mod sigur ii seaman. Si pe zi ce trece ajung sa-l inteleg fara ca el sa mai existe. Nu fizic. Insa spiritual a crescut in mine ca un izvor. Care nu se opreste si ma duce din ce in ce mai departe. Si parca cu cat trece timpul se face mai mare si mai mare si desi creste devine din ce in ce mai linistit dar mai cuprinzator. Si daca este sa incerc sa descriu sentimentul cred ca incep sa seaman cu un fluviu. Sau cel putin asta cred ca voi deveni. Un fluviu curge lent dar este imens. Uneori este atat de mare ca te poti intreba unde ii sunt malurile. Sau capatul.
Ce legatura are tot ce am spus cu acest subiect?
Nu mai putin decat faptul ca la o intrebare atat de banala pe care o voi pune si de atat de multe ori rostita, orice raspuns vom da, tot nu va cuprinde nici a milioana din milioana parte a intelegerii ei.
Ce este iubirea dragilor?
Va pot vorbi o zi si o noapte doar despre iubire. Va pot vorbi o viata despre iubire. Si orisice cuvinte as folosi, oricat de dibaci as fi, nu voi putea sa ating interiorul, freamatul, acel ceva pe care oricare dintre noi ajungem sa-l simtim fara a-l putea defini complet.
Ei bine, nu este necesar sa demonstram existenta sau inexistenta lui Dumnezeu. Nu mai mult decat sa incercam sa demonstram altcuiva ce este iubirea noastra a fiecaruia dintre noi pentru cineva sau pentru ceva. Pentru ca fara prea mare dificultate daca este sa fim sinceri fata de noi insine, sunt convins ca iubirea ta, sau iubirea lui sau iubirea ei sau iubirea oricui este la fel de valoroasa ca si iubirea mea, este la fel de intima si fara a necesita dovezi si demonstratii. Ea exista pur si simplu, ne este harazita nu noua oamenilor, ci oricarei vietati si este absolut egala si nepartinitoare si generoasa si universala. Daca cuiva ii este greu sa admita ideea de Dumnezeu, eu am sa-i spun pe un ton foarte linistit ca, in clipa in care simte ca iubeste este parte al aceluiasi intreg numit daca doriti Dumnezeu. Nu este necesar sa demonstrezi iubirea ta, ea exista tu o simti, este acolo e in tine si fie ca o impartasesti sau nu, in mod sigur nu o poti nega, si nici nu ai de ce, pentru ca iti apartine.
Asa ca nu vad ce lagatura au dinozaurii, sau buricul sau orice alta intrebare si raspuns.
Eu intreb simplu:
Ce este iubirea pentru tine?
Si nu as dori vreodata cineva sa dea neaparat un raspuns, cat mai ales as fi fericit daca la un moment dat, va avea linistea personala de a-si accepta dreptul la iubire pentru el si pentru altii. Pentru ca fara a defini sau fara a cobora sensul intr-un cuvant, pentru mine si probabil si pentru altii se va numi a accepta ideea sau sensul numit Dumnezeu.
www.facebook.com/marius.pernes.3" target="_blank">Destinul meu este de a fi "noi" pentru totdeauna
oanap85 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius Eu, gandindu-ma retrospectiv la mine insumi, la viata mea asa cum a fost ea, la evolutia mea asa cum a fost ea sa fie, ajung sa zambesc in ceea ce ma priveste si incep sa cred ca eu seaman unui fluviu sau cel putin asa cred ca as deveni in timp. Acuma ca sa nu starnesc zambete (desi nu ma deranjeaza) am sa ma explic. Am fost un copil nabadaios. Faceam prostii, ma hraneam cu prostii, era felul meu de a fi. Si asa am fost pana spre 20 de ani. Apoi am inceput sa ma potolesc incetul cu incetul. Acum am foarte putin si voi implini 45 de ani. Si ma gandesc ca am inceput de o buna bucata de timp sa gandesc. Insa altfel. Tatal meu a murit in urma cu 3 ani. El era un ganditor. Era genul de om care starnea respectul prin felul lui de a fi, prin prestanta si corectitudinea de neclintit. Era autodidact, a fost profesor si pentru altii si pentru el pana cand a inchis ochii. Asa a ramas. Am descoperit ca nu stiu de cand dar in mod sigur ii seaman. Si pe zi ce trece ajung sa-l inteleg fara ca el sa mai existe. Nu fizic. Insa spiritual a crescut in mine ca un izvor. Care nu se opreste si ma duce din ce in ce mai departe. Si parca cu cat trece timpul se face mai mare si mai mare si desi creste devine din ce in ce mai linistit dar mai cuprinzator. Si daca este sa incerc sa descriu sentimentul cred ca incep sa seaman cu un fluviu. Sau cel putin asta cred ca voi deveni. Un fluviu curge lent dar este imens. Uneori este atat de mare ca te poti intreba unde ii sunt malurile. Sau capatul. Ce legatura are tot ce am spus cu acest subiect? Nu mai putin decat faptul ca la o intrebare atat de banala pe care o voi pune si de atat de multe ori rostita, orice raspuns vom da, tot nu va cuprinde nici a milioana din milioana parte a intelegerii ei. Ce este iubirea dragilor? Va pot vorbi o zi si o noapte doar despre iubire. Va pot vorbi o viata despre iubire. Si orisice cuvinte as folosi, oricat de dibaci as fi, nu voi putea sa ating interiorul, freamatul, acel ceva pe care oricare dintre noi ajungem sa-l simtim fara a-l putea defini complet. Ei bine, nu este necesar sa demonstram existenta sau inexistenta lui Dumnezeu. Nu mai mult decat sa incercam sa demonstram altcuiva ce este iubirea noastra a fiecaruia dintre noi pentru cineva sau pentru ceva. Pentru ca fara prea mare dificultate daca este sa fim sinceri fata de noi insine, sunt convins ca iubirea ta, sau iubirea lui sau iubirea ei sau iubirea oricui este la fel de valoroasa ca si iubirea mea, este la fel de intima si fara a necesita dovezi si demonstratii. Ea exista pur si simplu, ne este harazita nu noua oamenilor, ci oricarei vietati si este absolut egala si nepartinitoare si generoasa si universala. Daca cuiva ii este greu sa admita ideea de Dumnezeu, eu am sa-i spun pe un ton foarte linistit ca, in clipa in care simte ca iubeste este parte al aceluiasi intreg numit daca doriti Dumnezeu. Nu este necesar sa demonstrezi iubirea ta, ea exista tu o simti, este acolo e in tine si fie ca o impartasesti sau nu, in mod sigur nu o poti nega, si nici nu ai de ce, pentru ca iti apartine. Asa ca nu vad ce lagatura au dinozaurii, sau buricul sau orice alta intrebare si raspuns. Eu intreb simplu: Ce este iubirea pentru tine? Si nu as dori vreodata cineva sa dea neaparat un raspuns, cat mai ales as fi fericit daca la un moment dat, va avea linistea personala de a-si accepta dreptul la iubire pentru el si pentru altii. Pentru ca fara a defini sau fara a cobora sensul intr-un cuvant, pentru mine si probabil si pentru altii se va numi a accepta ideea sau sensul numit Dumnezeu. www.facebook.com/marius.pernes.3" target="_blank">Destinul meu este de a fi "noi" pentru totdeauna |
marius ,fara cuvinte
Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).
http://s878.photobucket.com/albums/ab348/oanap85/
nadaflorilor spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui oanap85 mariu,laura ...funny dar as vrea si eu sa intreb  daca omul se trage din maimuta de ce nu evolueaza si maimutele din ziua de azi? Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011). http://s878.photobucket.com/albums/ab348/oanap85/ |
nu le place ce au devenit cele acre au evoluat la stadiul "om"
nadaflorilor spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Eu am o nedumerire. Daca Adam si Eva au fost facuti asa cum spune Biblia, de ce in toate reprezenarile grafice amandoi au buric? 'Cos what I feel is the only truth for me |
buricul a fost prevazut din faza de proiect
patou spune:
marius, mesajul tau ma duce cu gandul la versetul urmator
"Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38)
si vad transformarea (care se petrece in interiorul fiecarui crestin) ca o inundatie in valtoarea careia toate barajele (pasivitate, lipsa de iubire sau compasiune etc.) cedeaza. Ca o curatenie in profunzime care le transforma in dragoste, bucurie, pace.. in rauri de apa vie care au o alta sursa decat ego-ul nostru.
oanap85 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui nadaflorilor
nu le place ce au devenit cele acre au evoluat la stadiul "om" Nina,mami de,  |
Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).
http://s878.photobucket.com/albums/ab348/oanap85/
capcaunul spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Eu am o nedumerire. Daca Adam si Eva au fost facuti asa cum spune Biblia, de ce in toate reprezenarile grafice amandoi au buric? |
E un bug de design, pe care Designerul l-a transformat apoi in feature.
Laura25 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui capcaunul
E un bug de design, pe care Designerul l-a transformat apoi in feature. |
Aha, clasica zicere: "it's not a bug it's a feature'.
michelle-usa spune:
dragostea este rodul Duhului lui Dumnezeu
michelle