cand parintii dezamagesc(2)
Raspunsuri - Pagina 4
AgnesLuca spune:
Pe mine ma bintuie rau de tot imaginea Tiliei cu parul despletit la nunta. Dumnezeule, e atit de frumoasa !
Tuturor copiilor le doresc o stea (cazatoare, calauzitoare ...)
szivarvany spune:
O mare imbratisare pentru voi toate 
Eu nu am fost un copil abuzat, dar vara`mea si varul meu da 
Erau batuti zilnic pentru diverse prostioare gen nespalat pe maini, indoit covorul si alte chestii banale.
Matusa mea insa a realziat greseala, destul de tarziu, verii mei erau deja la liceu si nu este zi sa nu le spuna cat de rau ii pare.
Nu a fost iertata de niciunul dintre copii, ei spun ca trecutul nu poate fi sters si asta asa este. Insa acum macar face tot ce ii sta in putere sa le fie alaturi copiilor si nepotilor.
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_
Au nevoie de noi: Iulia
Copiii Monicai
Alex
saskia spune:
Eu citesc mereu aici pentru ca eu sunt una dintre cele ce am ascuns bine de tot abuzul psihic, fizic nu prea a fost. Desi...
L-am ascuns pentru mine, nu pentru altii, ca tata facea scandal de se auzea in tot cartierul cred. Pentru mine a nu ma gandi la asta a fost motorul care m-a facut sa merg in continuare. Sa fac o facultate, sa plec din tara (as fi plecat cat mai departe de el). Cand am urcat pe treptele carierei si am ajuns sa am un post de manager, micut, dar totusi de conducere si sa am o echipa de 12 oameni in Romania, primul lucru pe care mi l-a zis a fost asta:"cu cine te-ai culcat ca sa-l capeti?"
stiind foarte bine ca eram casatorita, aveam chiar si copii, dar faptul ca el nu a urcat prea mult in cariera desi si-a dorit-o la frustrat. Pot intelege asta, dar nu pot iert atitudinea 
.
Eu cand m-am casatorit nu i-am chemat la ceremonie, nu am facut nunta dar nici macar la petrecerea respectiva si la primarie aici. Pentru ca rana nu era inchisa. Pentru ca eu il facusem de ras, casatorindu-ma fara voia lui
. Dupa 3 ani de Olanda, in care nu ne vazusem si m-am dus prin Romania, primul lucru pe care mi l-a zis, insarcinata fiind a fost:"macar te-a luat de nevasta? ca acum nu te mai ia nici dracu cu burta la gura".
Nu stiu ce sa zic, per total nu e om rau, dar a fost groaznic de abuzat de bunica mea, mama lui si a reflectat asta in tot. Uneori cand era beat, plangea si spunea ca o argumentatie cred: "dar eu nu v-am batut prea tare". Pe mine si pe fratele meu, nu ne batea decat la ocazii, gen: luat nota proasta, uitat cheia de la casa, pierdut pantofii de sport, si mai am .
Mama a fost o persoana blanda, manipulabila, tot ce zicea el facea, tot ce zicea soacra ei facea. Se mai razbuna cateodata pe noi, dar totusi incerca sa ne faca toate voile. Pe mine nu m-a batut decat o data cand eram mica, pe fratele meu niciodata, era tare mandra ca are mostenitor. In schimb m-a ranit iarasi (stiu ca sunt proasta sa ma las inca ranita de cuvintele ei) acum vreo saptamana cand vazandu-ne pozele din concediu mi-a zis:"iar te-ai ingrasat".
O sa va spun sincer: eu nu pot sa imi vad baietii decat perfecti. Ce daca o data sunt mai buni, altadata mai putin. Sunt asa cum au sunt ei. Frumosi, destepti, buni, drepti si foarte interesanti.
De-asta nu inteleg cum o mama isi poate rani voit copiii, sa nu fie mandra de ei si sa nu ii creasca inima in piept cand ii vede .
Eu inca sunt departe de a uita si ierta. Poate e mecanismul meu de aparare. Sunt fericita cand nu trebuie sa ma gandesc prea mult la lucrurile astea. D-asta le-am bagat intr-un coltisor al inimii, inchise intr-o caseta de lemn. Pentru toata lumea care a avut de suferit!
mackaroo spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui ana_a
Daca ar fi putin constienti de ceea ce au facut/zis atunci intradevar, ar fi si scuze autentice. DAR crede-ma, nu au de unde sa stie, constient, ca ceea ce au facut este ceva rau. Pur si simplu nu au de unde. Este ca si cum, in plina iarna, te-ai duce intr-o camara GOALA sa te servesti cu ardei copti la borcan, cu mere sau compoturi dulci si bune! De unde? Daca in toamna NIMENI nu a pus nimic in camara? Este greu, al naibii de greu sa intelegem ca parintii nostri nu au nici o vina pentru ceea ce sunt acum. Ca, daca am fi trait in vremea lor, in acelasi conditii am fi actionat fix in acelas mod.... Este bine, si sanatos sa acceptam aceste lucruri, sa ne iertam pe noi pentru pretentiile noastre si sa actionam in consecinta. Impacarea este in tine, in interiorul tau, este acceptarea prezentului. blog proud "Cand te imprietenesti cu momentul prezent, te simti acasa indiferent unde te afli.Daca nu te simti acasa in clipa Acum, indiferent unde esti, nu te vei simti bine nicaieri." (Eckhart Tolle - Linistea vorbeste) |
Isabella Andreea si 
Eduard AndreiTu vorbesti serios??!
mackaroo spune:
M-au impresionat tare ultimele mesaje,nici nu stiu ce sa mai zic,mai mult de atat.
As vrea doar sa le imbratisez pe fetele greu incercate si sa-i multumesc lui Rrox pentru interventie,ultimele mesaje ale ei au cam pus punctul pe i.
Aveti grija de voi
natalia_nica spune:
Sunt fara cuvinte...
maru spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Daniela Ma gandesc la cele care nu pot tolera durerea celor care se plang, care vor neaparat sa faca ceva sa inceteze, sa ierte, sa inteleaga ca parintii nu sunt defapt vinovati, sa decida sa-si schimbe personalitatea si altele asemenea. Poate le-ar fi util sa se intrebe ce le atrage la topicul asta si ce le motiveaza sa puna presiune pe victimele care nu incearca sa musamalizeze ca au fost victime si, intr-o anumita masura, inca mai sunt. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
cum schimbi personalitatea?
rrox3 spune:
Maru anumite aspecte ale personalitatii se pot schimba (restructura), asta urmareste psihoterapia de lunga durata.
Schimbari se intampla desigur si natural, in timp, in urma anumitor experiente traite. Cu siguranta insa, nu printr-o decizie.
Tilia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ana_a Daca ar fi putin constienti de ceea ce au facut/zis atunci intradevar, ar fi si scuze autentice. DAR crede-ma, nu au de unde sa stie, constient, ca ceea ce au facut este ceva rau. Pur si simplu nu au de unde. Este ca si cum, in plina iarna, te-ai duce intr-o camara GOALA sa te servesti cu ardei copti la borcan, cu mere sau compoturi dulci si bune! De unde? Daca in toamna NIMENI nu a pus nimic in camara? Este greu, al naibii de greu sa intelegem ca parintii nostri nu au nici o vina pentru ceea ce sunt acum. Ca, daca am fi trait in vremea lor, in acelasi conditii am fi actionat fix in acelas mod.... Este bine, si sanatos sa acceptam aceste lucruri, sa ne iertam pe noi pentru pretentiile noastre si sa actionam in consecinta. Impacarea este in tine, in interiorul tau, este acceptarea prezentului. |
Uite, mama mea a fost abuzata de tatal ei (la nivel de bataie cu dintii scosi) si cu toate astea il diviniza. Dar mie nu mi se pare ca nu a avut nicio posibilitate de a alege. Daca ma iubea, ar fi trebuit sa se ridice deasupra tiparelor comportamentale, tot asa cum eu fac eforturi sa nu-i repet greselile.
O invinovatesc ca nu m-a iubit indeajuns ca sa se schimbe.
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Daniela, m-a impresionat mesajul tau ... am impresia ca nu avem aceeasi definitie a abuzului, a mea e mai soft, a ta este ceva la care nici nu m-am gandit ca poate exista.Eu vreau sa cred ca parintii care nu isi abandoneaza copiii, care ii cresc, mai bine sau mai rau, care ii tin pe langa ei acasa, parintii aia, iubesc, in felul lor iubesc. Asa vreau sa cred si voi, mesaj dupa mesaj imi spuneti ca nu e asa ... Am decis sa nu va mai contrazic, nu va dau in totalitate dreptate pentru ca mi-e greu sa cred, dar indiferent de detaliile care imi scapa, nici un copil de 5 ani nu merita sa ajunga in salvare pentru ca a desenat pe perete. Asa ca, probabil ca trebuie sa faceti pace cu voi insiva si sa va iubiti copiii asa cum voi nu ati fost niciodata iubiti. Mda, stiu ... usor de spus |
Uite, eu prefer o mama care sa nu ma iubeasca, dar sa se poarte bine cu mine uneia care-mi declara marea ei iubire dupa ce, in urma cu cateva ore ma dadea cu capul de perete.
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca Pe mine ma bintuie rau de tot imaginea Tiliei cu parul despletit la nunta. Dumnezeule, e atit de frumoasa ! Tuturor copiilor le doresc o stea (cazatoare, calauzitoare ...) "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Poate o sa va pun o fotografie, nu mai e mult pana la marea zi.
Ilinca_M. spune:
Am plans pana mi s-a facut rau citind ultimele postari ale danielei_b, cum poate sa existe asa ceva, Doamne, nu stiu ce mai simte ea si celelalte fete (mackaroo, tilia samd) fata de parinti dar eu pur si simplu citind am simtit o ura crancena fata de ei, sper ca n-a avut niciunul o soarta prea buna pana in final, poate nu-i frumos ca zic asa ceva dar numai asta simt! Si mai simt o durere de-mi explodeaza inima numai cand imi imaginez scenele acelea si copiii aceia nevinovati incasand palme, pumni si picioare...Cand ma gandesc ca eu ii reprosam maica-mii ca prea m-a cocolosit si a exagerat cu iubirea si grija ei si ma enervam ca aveam 25 de ani si cand ieseam pe usa era musai sa ma pupe si sa-mi spuna "ai grija cum treci strada"
Si-apoi nu pot sa nu ma enervez de vad negru inaintea ochilor cand vine Selene si incepe iara taca-taca, cum e ea Rac sensibil si degeaba au iubit-o parintii (ma rog, tatal ei mai tragea cate un damf de alcool catre ea in timp ce o dragalea) caci ei dupa 19 ani i s-au declansat necazurile si abuzurile cand toate neamurile s-au coalizat impotriva ei ca a picat la facultate si ca si-a gasit iubit si de ce-i minimalizam noi ei adanca suferinta, ca doar ea tot atat de autentic a suferit precum copiii cu dintii sparti si batuti cu furtunul de la masina de spalat, care e problema, de ce n-o intelegem?!