Mami crestina tati ateu , eu ce sunt crestino-ateu

Probabil asa ma va intreba fiul meu peste cativa ani
Si ma gandesc de pe acum ce sa-i raspund
Intr-e crestinism si ateism sau alte religii voi cum a ti proceda ? Sau cum a ti procedat ?
Cat de mult lasam religia noastra sa ne influenteze copiii rezultati din casatoria mixta ?
Miturile crestinismului , crestinismul in zilele noastre ; sa-i zic sau nu ? la ce varsta incepem sa le povestim despre Doamne Doamne ? Cand este prea devreme si cand este prea tarziu sa discutam cu copiii nostrii despre religie ? Primul copil in religia mea al doilea copil in religia ta dar cum se vor intelege cei doi copii cand vine vorba de religie ?
Va invit sa va expuneti parerile aici , o discutie amicala in care copiii sunt in rolul principal

maru spune:

Danuka, tu esti crestin (banuiesc ortodox, nu ca ar face vreo diferenta)practicant?
tii posturile? mergi regulat la biserica?

Danuka30 spune:

Lasandu-ma de-oparte pe mine romanca japoneza si pe sotul meu ateu cum ramane cu copilul ? In curand fiul meu va imiplini 3 anisori timpul trece si cat ne hotaram noi pe tema asta cu religiile el o sa vina cu intrebarile si nu as vrea sa fiu tocmai eu cea care "il ajuta" sa nu mai stie cine este si ce vrea. In legatura cu copilul meu dupa cum am spus l-am dus si la templu si anul trecut cand am fost in Romania l-am botezat .sotul nu a fost impotriva daca el tot nu are o religie . Ce il incanta pe sotul din crestinism este numele de botez si faptul ca sarbatorim asta dar sa trecem peste asta acum vorbim despre copii. Fiul meu avea un an si opt luni cand l-am botezat destul de mare . Cum a reactionat copilul la botez ? Pe tot parcursul slujbei a plans . De cand a vazut ca nu mai este in brate la mami ( partea aceea cand il tine nasa in brate si nenea popa ne citeste) si eu trebuia sa ma ascund fugi fugi ca iar te vede si plange ma tot indemnau cei prezenti . Pe langa faptul ca era intr-e oameni necunoscuti si nu o gasea pe mami cand a vazut ca este dezbracat cu atata repeziciune si apoi gol pusca bagat in cazan cu toate privirile atintite asupra lui a intrat in panica isterie sau cum vreti voi sa-i spuneti ca nu te mai intelegeai cu el si eu ma uitam . Se uita copilul in ochii mei si ma ruga si ma implora cu lacrimi de crocodil sa-i opresc pe acei oameni din actiunile lor . Parca l auzeam spunandu-mi "mami de ce te uiti mami de ce nu faci nimic de ce nu i opresti? "
Eu atunci pentru prima oara am inteles pe propria-mi ce inseamna "mi s-a facut parul maciuca " si simteam cum toate drepturile mele de mama si de protectoare imi sunt anulate. Rezultatul : si eu si fiul meu ne-am ales cu cate o trauma ; eu nu o sa uit niciodata acea privire din ochii fiului meu si Acel strigat mut "ajutor mami!" de trauma fiului meu am aflat dupa ; daca imediat dupa botez a fost incantat de tort dulciuri si copii incepand cu acea seara de dupa botez au inceput cosmarurile se trezea tipand si urland si speriat ca nu se putea controla iar baita pe care o adora pana la botez dupa nici nu vroia sa auda si tipa cat putea de tare in semn de protest . Cosmarurile si baita ne au urmarit mult timp dupa si chiar si acum cand ii dau cu apa pe fata sau il spal pe cap protesteaza si se loveste cu palmutele peste fata atat de tare ca i raman urme pe fata pentru simplul fapt ca din greseala mami in timp ce ne spala mai scapa cateva picaturi de apa si pe fetisoara

Danuka30 spune:

maru nu am aici in apropiere o biserica pe care sa o frecventez stiu ca avem un preot roman aici care tine slujbe in Tokyo eu sunt in Yokohama si deocamdata nu am reusit sa ajung acolo momentan astetpand sa treaca trauma copilului meu cu biserica si sa inteleaga ce se intampla .

Danuka30 spune:

Revenind la cele spuse despre botezul fiului meu iau vina asupra mea cu trauma provocata . Initial pentru ca nu reusisem sa-l botez cand era mai mititel aveam de cand sa-l botez la o varsta la care intelege ce se intampla si sa nu fie traumatizat . Dat fiind ca anul trecut s a nimerit fiu in tara si cei apropiati s au oferit sa ma ajute m - am cam grabit cu luarea acestei decizii crezand ca au dreptate si cei mai in varsta si nu o sa pateasca nimic copilul
Voi cum ati procedat cu botezul ? Ce varsta aveau copiii si cum au reactionat la si dupa botez?

Katya spune:

Despre botez, intii m-am enervat, pe urma, cind am vazut ca ti-ai asumat vina, m-am calmat! Trebuia intii sa-i explici copilului ce-o sa se-ntimple. Da, stiu ca avea 1 an si 8 luni, dar totusi sa-i fi spus. Apoi sa-l fi familiarizat cu nasii, cu biserica, cu preotul, sa fi simulat cite-un pleosc in cadita de baie de citeva ori , pe cind daca l-ai dus direct acolo si cu lume multa te pomenesti.. Si sa fi impus o prezenta la eveniment cit ma redusa date fiind circumstantele:virsta copilului, mediu nou, oameni necunoscuti. Sint sigura ca nasii, tu ca mama tinindu-l de minuta si preotul ar fi fost de ajuns ca participanti la actul religios si pe urma n-aveati decit sa va reuniti la petrecere, dar daca v-oti fi adunat cu mic cu mare in jurul copilului si da-i cu poze si cu figuri ingrozite si mai ales tu, ca mama ce zici ca te-ai aratat neputincioasa, ce sa mai zic. Nu mai zic nimic, ma duc sa ma culc, noapte buna!

Katya spune:

Doar o vorba si despre prima parte din postarea ta initiala.
Intrebi ce-o sa-i spui copilului daca te-o intreba ce e el dpdv religios. Pai noi sa stim? Daca tu ai avea credinta, acest subiect nici n-ar exista, ai da-o firesc si copilului, ai sti deja ce si cum sa faci, nu e o reteta, nu se invata. Deci copilul nu cred c-o sa te-ntrebe despre vreo credinta decit daca o sa vada vreuna in preajma lui, daca nu, stai linistita ca n-o sa te-ntrebe, o sa traiasca si fara.

Ai fost intrebata despre practica ta religioasa si ai zis ca sa revenim la copil, dar nu putem reveni la copil pina nu-ti lamuresti intii tu ce e pt tine credinta, abia pe urma o sa stii daca are sau nu legatura cu copilul. Raspunsurile sint la tine, mai vorbim.

irinabobe spune:

cand va fi mai mare probabil va intelege ce presupune fiecare religie si va alege singur. ma indoiesc ca poti spune despre un copil de 3 ani ca este ortodx, catolic, musulman sau ateu...este doar prin prisma religiei alese de voi pentru el.
eu una as incerca sa ii prezint ambele credinte si cand va putea el va alege singur care i se pare cea mai credibila. poate va fi ateu si atunci ce faci ii bagi credinta ta cu forta pe gat? sau invers...
legat de modul in care s-a purtat la botez nu are nicio treba cu religia ci cu modul in care i-ati prezentat (mai bine spus nu i-ati prezentat) ce se va intampla ca sa nu se sperie. daca religia sotului tau presupunea o aruncare in apa si alte chestii de genul asta, urla si atunci...

cristoiu spune:

Katya, eu cred ca se refera la intrebarile alea care incep cu "de ce mor oamenii" si "ce se intimpla cind mori?" ca de-acolo incepi Cu explicatiile concrete.

La noi botezul a fost catolic, fiindca nu exista o biserica orTodoxa de care sa apartin aici, e una in wuppertal pe aproape de socrii, dar preotul munceste zilier in Polonia si vine din doua in doua saptamini, ne-a incurcat o data cu nunta, cind la o saptamina inainte de nunta ne intreba daca nu putem sa schimbam data, ca el nu si-a dat seama, dar e weekendul cind nu lucreaza. Pai nu putem nene, e nunta, Jumate din nuntasi de peste ocean, catering si hotel si totul angajat de 6 luni si tu acum te gasesti ca nu poti? Deci in asta nu as mai avea incredere oricum, alta biserica ortodoxa ar fi cea greaca, am incercat sa vorbim acolo, dar bineinteles ca nu vorbesc decit greceste preotii, vreo doua cuvinte germana si atit. Asa ca am hotarit catolic, religia sotului.

Dar acum ce inseamna asta pentru noi? Pai inca nu am hotarit si sincera sa fiu inca nu stiu. Noi suntem amindoi botezati, suntem crestini dar nu practicanti, iar credinta se aliniaza mai degraba agnosticismului. Insa in general am ales a fi sincera cu propriul copil si sa ii explic ceea ce este de explicat asa cum vad eu lucrurile transpuse in limbajul ei de copil de 3 ani, dar nu mai mult. Nu am cum sa ii transmit autentic o credinta asa ca as vrea sa fie alegerea ei in ce va crede. Botezul e usa deschisa spre o credinta pe care o poate descoperi singura. Ma rog, nu chiar singura, se preda in scoala, va trebui sa aiba confirmarea la o virsta in care copilul e suficient de matur pentru a alege singur (oarecum, fiindca exista o oarece constringere a societatii, adica daca toti prietenii o fac, va vrea si ea probabil) - ceea ce mie mi se pare logic, deci la partea asta rezonez mai degraba cu biserica catolica.

Asa ca parerea mea, ca sa nu ma mai intind ca pelteaua, este sa ii prezinti lucrurile sincer. Ii poti spune "eu cred asta" si "tati crede asta". Nu e important ce nume ii dai credintei pe care o va avea copilul, important e ce raspunsuri ii dai la intrebari. Si in timp se va vedea daca el va alege calea crestina, cea atee sau de mijloc, adica agnosticismul :)

ch_dana spune:

Subscriu la ce a zis Cristoiu. Ca sa-ti dau exemplul personal, eu n-am intrebat niciodata ce sunt (mama e crestina ortodoxa, tata evreu), pe la vreo 6 ani, (cu complicitatea bunicii) m-am dus si am aranjat eu cu botezul. (noroc ca biserica era peste drum de noi).

chris27 spune:

Eu nu mi-am gasit inca identitatea religioasa...De fapt,nu cred in biserica vazuta ca o institutie.Ma rog la D-zeu in sufletul meu si cred in forta binelui.Le-am vorbit si despre credinta si despre teoria evolutionista,simplu,asa cum simt eu.Le-am zis ce aspecte nu imi plac in religia ortodoxa,ca nu imi place aurul din biserici afisat sfidator in fata sarmanilor care mor de foame ...ca nu imi place sa simt ca-l cumpar pe D-zeu daca am nevoie sa il am alaturi la evenimente importante din viata.Se platesc slujbele cand il duci pe cel drag la groapa,asta mi se pare un act de cruzime...de parca suferinta nu ar fi de-ajuns!
Nicidata,daca am putut sa-i fac bine cuiva nu m-am gandit la rasplata promisa de D-zeu...Cum ar suna sa faci bine ca sa ti se intoarca de zeci de ori?Asta e troc,e falsitate si fatarnicie...Sa iti cumperi locul de la biserica?!?Daca si la D-zeu trebuie sa ajungem tot prin bani,atunci e clar ca D-zeul meu e altul!
Se speculeaza mentalitatea celor de la tara.Presati oarecum de gura celorlalti sateni,oameni nevoiasi se imprumuta de bani pentru a face pomeni...Le e rusine ca ii vorbeste lumea daca nu le fac...Pentru ce se da pomana la intervale fixe?Nici macar nu pot intelege conceptul...
Da ,se intampla sa iti fie mila de cineva...il ajuti atunci cand simti ca are nevoie...pentru ce conditionarile astea?
Si...multitudinea de sarbatori in care nu ai voie sa speli,sa calci etc...Poate asa o fi fost pe timpuri cand femeile erau casnice si puteau sa-si gestioneze altfel treburile in gospodarie,nicidecum in timpurile noastre.Imi amintesc acum 3 ani cand au primit cei mici un iepuras de Paste.Am plecat la masa la cineva si pana ne-am intors iepurasul a scapat din cutia mare in care il pusesem si a facut peste tot numai cacareze...Ca trebuia sa fac?Slalom 2 zile ca era sarbatoare?!?
Sa nu uitam de bataliile pe apa sfintita unde lacomia primeaza...Te duci cu bidonul de 5l si nu iti pasa ca poate nu o sa ajunga pentru toti.Eu nu cred in beneficiile sale ,cred insa ca ar avea valoare daca ii e dusa celui pentru care reprezinta o licarire de speranta pentru ca il ajuta sa mai lupte.Vorbesc despre puterea gandirii pozitive aici.
Nu pot sa cred intr-un D-zeu la care ajungi punandu-te pe primul plan.Tu sa fi la adapost,vezi exemplul cu aghiasma...Tu sa ai locul TAU in biserica!Tu sa ai nu stiu cati preoti la nunta sa fi mai tare ca altii!Nu pot sa cred intr-o relatie cu Divinul in care Tu ceri mereu sa ti se dea si asta si cealalta si...te lasi prada intamplarilor.Coincidenta nu-i nici pedeapsa si nici rasplata.
Asta le-am spus.Sa priveasca bine de tot in jurul lor si sa incerce sa faca bine.Sa nu intoarca si celalalt obraz daca sunt raniti ci sa se apere,sa invete sa anticipeze miscarile adversarului.Sa fie luptatori pentru ca eu nu sunt asa de sigura ca avem mai multe vieti!

Mami de Albert-Damian si de Alma-Daphne


Acestia suntem http://www.onetruemedia.com/my_shared?z=2d8e9adad03c7f51d38832&utm_source=otm&utm_medium=text_url