despre supraprotectie (2)
Raspunsuri - Pagina 2
AgnesLuca spune:
Marturisesc ca nu prea inteleg fondul discutiei si incerc sa ma abtin a ma lansa intr-o lunga poveste a vietii mele sportive de copil si adult (nu de alta da cred ca as umple pagini muuulte de tot 
).
Am putea sa concluzionam ca :
- este binevenita invatarea a cit mai multe sporturi in copilarie, in mod natural si fara a depasi limitele de confort ale copilului
- invatarea sporturilor de catre copii sa nu fie vazuta de parinti ca o chestiune de viata si moarte, dar daca nu iese din prima este recomandabil ca parintele sa nu renunte la idee si sa revina cu oferta bine adaptata dupa un anumit timp
- orice sport se poate invata si la batrinete, chiar daca efortul necesar pare uneori mai mare decit cel din copilarie
De acord, impotriva, abtineri ?
inbox spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca De acord, impotriva, abtineri ?"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Nu am inteles prea bine asta, insa daca este ceea ce ma gandesc eu...eu zic sa nu te abtii!
rrox3 spune:
Bine sintetizat Agnes 
Cat despre inot, eu il vad ca o sursa de placere, relaxare, nicidecum ca pe o unealta de supravietuire.
Cred ca motivatia principala din spatele practicarii oricarui sport trebuie sa fie placerea de a face acel sport.
Marina sunt limite date de propria personalitate, limite valabile la orice varsta. Asa cum, ca soferi, unii suntem mai precauti, altii mai impulsivi, la fel facem si sport. Ce ti-am scris despre crearea automatismelor este foarte real, tine de stiinta, nu e inventia mea. Automatismele apar, da' asta nu inseamna ca toti vom fi la fel de relaxati si performanti.
carmencat spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui inbox ina,mi-am adus aminte de o faza dragutza, eu am lasat copilul sa scrie pe perete, i-am ales un perete si am lasat-o sa dea frau imaginatiei ( s-a mai intins ea si pe altii, dar in mare parte doar pe acela, care il mai vopseam din cand in cand :) ),aproape toti adultii care au venit pe la noi au vrut sa scrie si ei macar putin, ( au fost cativa, care, chiar s-au oripilat si nu au putut nici sa se uite la perete, desi le-am explicat ca o tabla de scris costa mai mult decat o lavabila pe 3mp, nu a mers), dar a fost o tipa care m-a amuzat rau cand a vazut peretele, super incantata ( desi la ea acasa este o ordine si o disciplina cum rar intalnesti), pur si simplu a exclamat :"Mamaaa, pot sa fac si eu macar o ratusca acolo", zic "vrei si acuarele". ............. Eu vreau bicicleta, sunt ca ala care vroia sa-si cumpere cal si caruta si a luat mai intai capastrul, din categoria asta, fiindca nu am bani de bicicleta deocamdata ( am stransi o parte din activitati extra buget, ma rog sunt doua lucruri care s eintrepatrund asa, motivatia este sa-mi iau bicicleta si alta motivatie este sa vad ca pot sa fac si altceva), mi-am luat: recipient de apa, o borseta speciala, maieu de ciclism si pantaloni :D, in final voi lua si bicicleta...sper sa nu o iaupe bucati. Editat fiindca dupa ce am mai citit forumul, am ramas cu o tristete... glumele nu-si au rostul, din respect si apreciere penru fetele de aici  am ales sa editez... asa am simtit |
Cat de bine cunosc sentimentul... toata copilaria mea am auzit ca daca vreau caine sa mi-ll iau eu cand o sa fiu la casa mea. Care a fost prima chestie achizitionata cand m-am mutat in apartamentul meu? Cainele. (nu se pune ca dormeam pe jos pe doua saltele)
Am mai crescut, ne-am mai revenit cu banii si am luat un teren mititel undeva la deal-munte. Pfoaaaaaaaaaaa, la mine in cap deja pusesem gard, facusem put, aveam curent, tot, facusem si casa si? ce ne mai lipsea?? Evident inca un caine cu care sa se joace cel existent, basca sa mai si pazeasca un picut curtea, pentru ca cel existent deja nu avea asemenea veleitati si imi faceam probleme maxime ca trebuie pazit si el. Zis si facut. Care a fost urmatoarea actiune? Am mai luat un caine, ciobanesc de data asta.
Bine, nu se pune ca intr-un an maxim am vandut apartamentul si am gasit o casuta langa Bucuresti... ca trebuia musai! Cu doi caini mari in apartament la bloc la etajul 9... lift care mai mult nu mergea decat mergea... a fost pasul logic (dupa cel anterior mai putin logic)
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sorana Si revenind la subiectul initial. Cand putem considera ca a aparut supra-protectia? Pe la ce varsta? E doar in cazul in care copilul isi doreste independenta, sau nu depinde de copil? Sorana si Monica (28.09.2002) |
Orice copil isi doreste sa devina autonom, in mod natural. Dorinta asta poate fi pervertita si poate ajunge chiar sa se opuna autonomiei, ramanand dependent, cand stie ca asa il doreste mama, ca doar asa e acceptat de ea.
Mama si copilul formeaza un cuplu simbiotic, in care mama da tonul si copilul raspunde adaptandu-se. (Probabil unele dintre voi o sa spuneti ca e invers: mama se adapteaza la copil. Asa poate parea, dar defapt tot mama a dat tonul, fiind deschisa si ascultandu-si copilul.)
Ceea ce depinde de copil e modul in care se adapteaza, fiind compliant sau rebel.
AgnesLuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Orice copil isi doreste sa devina autonom, in mod natural. Dorinta asta poate fi pervertita si poate ajunge chiar sa se opuna autonomiei, ramanand dependent, cand stie ca asa il doreste mama, ca doar asa e acceptat de ea. Mama si copilul formeaza un cuplu simbiotic, in care mama da tonul si copilul raspunde adaptandu-se. (Probabil unele dintre voi o sa spuneti ca e invers: mama se adapteaza la copil. Asa poate parea, dar defapt tot mama a dat tonul, fiind deschisa si ascultandu-si copilul.) Ceea ce depinde de copil e modul in care se adapteaza, fiind compliant sau rebel. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Roxana, la partea cu simbioza nu sunt de acord, o consider o teorie depasita, tot sirul de argumente privind "sugarul competent" vin sa o infirme, mergind pe ideea adaptarii reciproce (mama + copil).
Exista insa cazul in care mama nu poate / nu stie / nu vrea sa se adapteze si influenteaza in mod negativ dezvoltarea psihica a copilului (vezi de exemplu cazul mamei care nu accepta "refuzul" sugarului atunci cind acesta isi intoarce privirea ).
rrox3 spune:
Agnes eram convinsa ca va insista cineva pe competenta sugarului Este competent, desigur, in masura in care vine uimitor de inzestrat biologic, dar sa nu exageram. Resursele ii sunt limitate. Este total dependent de mama (sau alt adult disponibil) sa-l ingijeasca.
Este o relatie clar dezechilibrata, in care mama detine puterea. Asta e realitatea. Mama e influentata de nou-nascut, doar in masura in care are capacitatea sa permita acest lucru.
Simbioza e o realitate psihologica. In ce fel o consideri tu depasita?
AgnesLuca spune:
Mda, frigiderul nu stie sa-l deschida si nici sa se serveasca , da nu despre asta era vorba.
Atunci cind se vorbeste de simbioza (curentul psihanalitic, M. Mahler din cite imi amintesc) sugarul si mama sunt considerati a fi un tot, o unitate, o contopire simbiotica. Exista alte teorii care vad copilul si mama ca doua individualitati aflate intr-o interactiune armonioasa, reciproca, in care ambele parti sunt active. Eu le prefer pe astea din urma.
rrox3 spune:
Agnes www.etymonline.com/index.php?term=symbiosis" target="_blank"> simbioza nu e notiune inventata de psihanaliza E un cuvant de origine greaca, folosit si in biologie si in psihologie si probabil si in alte domenii. Inseamna a trai impreuna, intr-o relatie mutual avantajoasa. E si un concept important in analiza tranzactionala, printre altele, dar eu l-am folosit aici in sensul general acceptat.
AgnesLuca spune:
Desigur, nu e un cuvint inventat de psihanalisti, dar ei l-au folosit in contextul dezvoltarii timpurii a copilului. In fine, nu asta-i important. Poate definesti atunci tu mai exact ce intelegi prin simbioza mama- copil, pe mine ideea cu mama da tonul si copilul se adapteaza nu ma ajuta deloc sa ma imprietenesc cu conceptul asta