despre supraprotectie
Raspunsuri - Pagina 2
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca mej, era cu de-ala care trage cu ochiul, da vad ca voua chiar nu va arde de gluma, mi-as fi dorit un subiect asa relaxat in care noi sa glumim un pic despre noi... ok, hai ca-l scot, nu vreau sa va pierd  "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Merci Agnes.
Supraprotectia e determinata de anxietatea mamei, ori la baza anxietatii asteia sta ideea despre sine ca "nu sunt OK". Nu e ceva de care sa poti rade, daca nu esti masochista.
Practic supraprotejezi ca sa linitesti putin temerea ca nu esti in regula si vii la topic si dai nas in nas cu evaluarea care-ti confirma ca nu esti in regula.
ela_04 spune:
O sa incerc sa va prezint un caz pe care putem dezbate mai bine...
O mama cu un copil mic 2-3 ani sa spunem, care nu poate sa-i spuna NU copilului...
care nu poaate sa-l pedepseasca ...ca e prea mic sau ca-l traumatizeaza
nu se supara decat pe ea atunci cand copilul o face de oaie... si ii gaseste scuze tot timpul ..
ex: a daramat tv... ei bine a fost vina mea ca l-am lasat singur cat m-am dus sa incalzesc mancare, daca ma gandeam inainte il luam dupa mine.
a spart parbrizul ... e vina sotului ca i-a permis sa vina in fatza...
scoate lucrurile din dulapuri de le aranjez sau nu, zilnic... o sa-i treaca si asta, ce sa fac...
si tot asa...lista ar fi lunga...
La o privire superficiala poti spune...uite o mama AP...
dar la o analiza mai aprofundata...ceva nu e bine... ceva iti spune ca o asa atitudine permisiva ii poate face rau si copilului in viitor.
Cum inveti sa-ti controlezi aceasta permisibilitate? unde e linia aia invizibila? ...
stiu ca fiecare si-o trage singur in functie de firea sa ... dar...
parca mai e ceva acolo care imi scapa...
AgnesLuca spune:
autoironia este una din strategiile mele de a ma accepta asa ne-OK cum sunt 
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca autoironia este una din strategiile mele de a ma accepta asa ne-OK cum sunt "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Nu stiu daca e acceptare Agnes.
Imi suna ca: lovesc eu in mine prima, ca sa nu o mai faca altii.
Ilinca_M. spune:
Din punctul meu de vedere, ela, ai descris o mama absolut normala. Nu vad cum te-ai putea comporta altfel cu un copil de 2-3 ani; adica cum ai putea pedepsi un copil de 2 ani fiindca a tras TV-ul pe el?! Daca a mea facea asta m-as fi invinovatit si speriat:"cum am putut s-o las singura? Daca-i pica in cap?" etc, nu m-as fi gandit sa cert sau sa pedepsesc copilul.
Cu parbrizul la fel, chiar asa, ce cauta copilul in fata? Si cu ce anume l-a spart?
Pana la 2-3 ani e normal sa scoata chestii din sertare, e o curiozitate fireasca! Vazandu-te ca tu le aranjezi senina la loc, pana la urma va face la fel. Eu sunt o imprastiata si o dezordonata, da' sa vedeti ce strange fiica-mea haine dupa mine, le scutura, le impatura si le pune in dulap:))
In ce mod poate sa o faca un copil de 2-3 ani "de oaie"?! Cred ca pana la varsta asta singura cale este de a-l feri din calea pericolelor (in timp ce le explicam, desigur, dar sa nu ne facem iluzii ca va baga la cap din pria:)) si de a-l impiedica sa le fac rau altora.
AgnesLuca spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
Nu stiu daca e acceptare Agnes. Imi suna ca: lovesc eu in mine prima, ca sa nu o mai faca altii. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Aici scrisesem: asa-i ca altfel nu mi-ar tb strategie;
Ilinca_M. spune:
Eu recunosc ca sufar de sindromul:"numai cu mine nu i se poate intampla nimic rau copilului". Este un sindrom mostenit de la mama mea
Multe femei dupa ce nasc si-ar dori ajutor, sa le plimbe cineva copilul cu caruciorul in timp ce ele recupereaza somnul de noapte, sa stea cu el si ele sa iasa sa se relaxeze etc. Io- invers! NIMENI nu poate ingriji copilul ca mine! Numai la gandul ca copilul meu ar putea iesi AFARA, in "salbaticie", fara mine, ma apuca ameteala, starea de rau. Prima data am lasat fata in carucior cu soacra-mea cat m-am dus eu la intalnirea de X ani la liceu...in timpul asta le-am lasat intr-un parc la 5 minute de liceu
Si totusi, singurele lucruri mai grave care i s-au intamplat s-au petrecut cu mine in casa, langa mine...ca norocu', de se intamplau in timp ce era la gradinita/ cu sotul/ cu soacra...ii desfiintam!:)))
ela_04 spune:
Ilinca eu simt ca ceva nu e bine in atitudinea asta...
si acel ceva nu e la copil... ci la mine... de unde izvoraste permisibilitate nu de la copil care e curios, nu stie, acum se formeaza ca om pt viitor.
Asa simt eu...
rrox3 spune:
Ela un copil de 2-3 ani nu poate fi facut responsabil pentru accidentele respective. Trebuie protejat.
Insa are nevoie sa auda NU, cand e cazul. Mama evita sa-i spuna NU de teama de a nu-l supara? De a nu face o criza? De a nu se simti o mama rea?
rrox3 spune:
Ilinca si cum esti cu sindromul asta? In ce relatie?