ajutati-ma sa inteleg!!!!!!!!

Rufus spune:

Cred ca ti-ai raspuns aici. Ti-e greu sa-l lasi si, ca atare, ai calcat din strachina-n strachina.. Stiu ca sta in firea omului sa ierte...insa tu te-ai facut pres, iar el calca cu pofta peste tine.
Nu te blama...esti doar o fire slaba.
Dar mergi mai departe. O femeie la 40 de ani are toate atuurile, toate calitatile si, in orice caz tot dreptul, sa traiasca fericita, intr-o familie, pentru ca este o varsta a implinirilor. Ofera-ti sansa, pentru tine si copil, sa puteti avea o viata linistita.
Iti recomand sa iei in serios faptul ca de la vorba la fapta e cale scurta, dar uneori dura; e clar ca esti santajata emotional si ca iti trebuie tarie sa te desprinzi de el si ce a insemnat el in viata ta. Iar atunci cand te incearca mila, imagineaza-ti fostul sot in pat cu amanta, razand de tine si "alintandu-te" cu "o pramatie,o javra,un ras de femeie", adica exact asa cum a numit-o pe ea in fata ta.
Pentru ca te asigur ca asa ceva a fost la gura lui vorbind despre tine.

Rufus, Tora si iadele

roxi_mami spune:

draga mea inainaina

incep prin a spune ca si eu am trecut printr-o situatie similara doar ca eu nu am avut copii cu primul sot si am fost casatoriti 9 ani. eu ajunsesem in stadiul in care in timpul saptamanii statea sotul la cealalta femeie(in alt oras)si in weekend venea acasa si eu il primeam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat desi stiam de cealalta. la un momendat credeam ca nu pot trai fara el si imi doream sa mor, ma facuse sa cred ca sunt urata, proasta si ca daca il las pe el nu voi mai gasi pe nimeni niciodata,desi aveam un job bun si propriul meu apartament. Am reusit si mi-am facut curaj dupa aproape un an de astfel de chin si am spus gata. desi se mutase cu cealalta ma cauta si ma hartuia in continuu. Mi-a adus bunul Dumnezeu in viata si in suflet dupa multe lacrimi si nopti nedormite, un om bun cu suflet mare care acum imi este sot in adevaratul sens al cuvantului si care mi-a daruit o minunatie de fetita! Nu te lasa manipulata! Poti sa te descurci si singura pt tine si pt puiul tau fara sa ai nevoie stress si de suparari! Chiar daca acum doare, vei realiza ca nimeni pe lumea asta nu merita sa fie badjocorit si sa fie tratat ca un nimic! Nu incerca sa intelegi ce se intampla, toate au rostul lor si nimic nu e la intamplare! Fruntea sus si fii puternica, stiu ca poti!





Copilul ajunge pt parintii sai, dupa educatia pe care o capata: rasplata sau pedeapsa.
Jean Jaques Rousseau

lidia_didi spune:

draga mea,parerea mea este sa-l lasi in pace pentru ca un asemenea om nu merita nimic.si eu trec acum printr-0 situatie similara.atunci cind am citit povestea ta am crezit ca o citesc pe a mea.sper ca bunul dumnezeu sa ne dea putere de munca si sanatate sa ne putem creste copii

emanouela spune:

N-ai ce sa intelegi! asa ca nu-ti mai irosi energia degeaba...ar fi mai util sa te canalizezi spre acceptare, tu, inca nu accepti ca prezenta lui nu e deloc benefica pt tine si pt copil si te agati de orice venire a lui, tu inca nu ai curaj sa vezi ca de fapt voi nu mai sunteti o familie....el speculeaza asta si, la orice conflict, se refugiaza la tine, pt ca e cald si bine, pt ca primeste de toate, pt ca nu il costa...nu pt ca ii pasa, ci pt ca in alta parte nu are unde...deci te foloseste. Canalizeaza-ti energia pt a face pt tine ceva, nu pt a-i intelege lui actiunile...poti sa incepi cu a te intelege pe tine, de ce te torturezi singura, de ce supui copilul la acest joc? Iti garantez ca poti trai perfect fara sa il intelegi pe el, insa nu ai sa poti trai normal daca nu te intelegi pe tine.

IonescuOana spune:

E labil psihic si te chinuie. Unele din noi suntem firi mai slabe, adica ne e greu sa acceptam ca persoana pe care ani de zile am iubit-o, am respectat-o si careia i-am daruit un copil e de fapt un nemernic Gandeste-te ca esti "totusi" un caz fericit - daca se poate spune asa - pentru ca ai un serviciu, prieteni si posibilitatea de a intretine singurul copil pe care il aveti - sunt si femei care sufera la fel si nu lucreaza, nu are cine sa le ajute sau chiar daca lucreaza nu castiga suficient, sau femei care au daruit unor asemenea specimene mai mult de un copil si le e mult mai greu sa ii intretina...si suporta ani de zile...

Savvy spune:

Totusi, e greu sa-i spui cuiva dupa ce a stat 16 ani cu un om: "E o javra, e o pramatie, te manipuleaza, arunca-l din viata ta si uita-l!"
Te intrebi de ce nu ai vazut semnele mai devreme, te intrebi daca tot timpul a fost asa, daca a avut un alt caracter, daca s-a schimbat si de ce, ce spune asta despre tine... sunt multe de lamurit. In ceea ce priveste sentimentele noastre, nimic nu e alb sau negru.

Ati discutat vreodata, calm, la rece (stiu ca e o utopie...) motivul pentru care a simtit nevoia sa se duca la o alta femeie? Ti-a dat vreo explicatie, ti-a reprosat ceva, ca sa ai un indiciu cat de cat?
Singurii care stiu ce se intampla in viata unui cuplu sunt cei doi oameni implicati in el.

Daca veti avea aceasta discutie, probabil vei intelege mai multe si te vei linisti, dupa ce vei accepta ce s-a intamplat. Dar e foarte posibil sa n-o aveti niciodata si sa ramai cu regretele si presupunerile... uneori asta e viata, ne ridicam, ne scuturam de praf si mergem mai departe.

In rest, el este un vampir emotional, fara coloana vertebrala. Iti doresc multa rabdare, liniste si putere, mai ales pentru copilul tau!


Mami de Robert (07.07.11)

emanouela spune:

Atata timp cat o invinovateste de divortul intentat de el, nu cred ca o va scoate la capat cu o discutie pana in momentul cand el nu se va maturiza emotional. La genul asta de oameni totul comploteaza impotriva lor...Universul, planetele, eclipsa de luna, anotimpurile, meteoritii....toate sunt vinovate, ei nu. Ea trebuie sa se analizeze la rece, sa nu se minta si sa-si constientizeze greselile, sa si le asume....nu trebuie sa-si asume si greselile lui.

brianamica spune:

Draga Inaina

nu vreau sa par dura, dar barbatii nu isi asuma responsabilitatea greselilor lor de nici o culoare.

Eu am trecut printr-o casnicie in care adulterul si violenta erau la ordinea zilei ! Si ghici....EU eram vinovata.

Din pacate sentimentul asta de vinovatie m-a urmarit cativa ani dupa divort ( pe care eu l-am intentat dupa multe si multi ani de chin ).

Si evident tot EU am fost vinovata ca am "distrus familia". Care familie ? Cea in care tatal a 2 copii traia cu bona ? Sau cu colega de serviciu? Sau cea in care tatal urla la mama pentru binele amantei ? Si ii mai tragea si mamei o bataie sa inteleaga !

Aia nu e familie ! Asa ca....tu ai facut ce trebuia facut ! Copii nu trebuie sa traiasca intr-o familie in care discutiile si parintii nefericiti sunt la ordinea zilei.

inainaina spune:

Buna dimineata!Am citit tot ce mi-ati spus,doar ca nu am putut raspunde.Multumesc din suflet pentru sfaturi si incurajari.Lucrurile au evoluat cu nu se putea mai rau cu fostul sot.A revenit acasa,are si el drepul sa stea aici,stiu asta-asta-i legea,dupa atatia ani e si casa lui,cu toate ca eu am avut-o inainte de a ne casatori.Daca initial a zis ca ne va lasa in pace ,s-a razgandit.Pentru ca nu are unde se duce,unde sa stea.Si culmea isi vrea familia inapoi.Am ras,ceea ce l-a enervat foarte tare,a incercat bineinteles iarasi sa ma acuze de toate.De data asta l-am lasat sa vorbeasca singur si am plecat cu copilul in parc.Chiar nu mai vreau sa-l ascult.Intre timp s-a simtit dator sa-mi spuna motivul infidelitatii.Femeia cealalta putea sa-l ajute sa avanseze profesional,doar ca eu nu mi-am vazut de treaba si de asta am ajuns unde suntem acum.Intre timp i-am spus copilului ce se intampla si de ce,iar raspunsul m-a lovit ca un traznet.Stiam,mami, am vrut sa vad cat aveti de gand sa ma mintiti.Nu am incercat sa ma scuz in fata ei ca am mintit-o,i-am spus ca nu am avut curajul de-ai spune.M-a durut cel mai mult cand mi-a spus ca nu-i frumos sa minti,ca trebuia sa am incredere in ea,ca doar asa putem fi si prietene.Si atunci mi-am dat seama ca fetita mea,datorita comportamentului meu si al tatalui ei se maturizeaza mult prea devreme.Acum de cate ori intreaba ceva ii spun adevarul,pentru ca asa copii cum sunt inteleg mai multe decat vrem noi adultii sa vedem.Rvenind la fostul sot,nici prin cap nu-i trece sa-si schimbe comportamentul.Eu o singura discutie am avut cu el,referitor la casa,sa gasim o solutie sa nu mai locuim impreuna.Dar sunt sigura ca voi avea mari surprize,pentru ca el lucreaza in magistratura,si la cat de josnic a putut sa fie nimic nu ma mai mira.Am gasit aici un link despre o carte"Femei care iubesc prea mult",am citit-o de cateva ori.Si da,m-am regasit acolo.Si incerc sa ma iubesc eu,sa ma respect eu.Va doresc o zi buna!S-a trezit cocuta....cam tarziu,doar e vacanta!

Rufus spune:

Imi pare rau ca lucrurile continua in felul asta.

Complet
Nu inteleg cum e cu legea aia: e casa ta dinainte de casatorie, dar e si casa lui, dupa ani de casnicie? Cum sta treaba? Ca nu ma pricep...

Rufus, Tora si iadele