se poate mai urat?

mami_stefi spune:

Si mie tot de ei imi pare rau.
Noi tacem ca sa nu se mai iste alt scandal,ca ne gandim ca acasa tot pe cei mici si pe sotie isi varsa nervii.

Si iti garantez ca ea e 'sefa'.El nu are voie sa ia 50 centi fara sa ii aduca chitanta si sa ii explice amanuntit ce a facut cu banii.E treaba lor,e familia lor,sunt obiceiurile lor,nu ma intereseaza.Am dat unul din infintinele motive pentru care tind sa cred ca ea 'dirijeaza' toata casa.
Si mai tind sa cred ca el fiind tot timpul 'sub papuc',cateodata ii mai sare mustarul si ceea ce face e ca o razvratire contra 'regimului'.Nu stiu ce si cum e exact,eu asa vad lucrurile.

adelamaria spune:

De cele mai multe ori experientele de viata grele, perioadele dificile pot inrai oamenii. Emigrarea si perioada grea post-emigrare poate fi un factor de stres (si "inraire")suficient de serios.
Ei au fost primii acolo si n-au avut nimic si pe nimeni (probabil). Apoi ati venit voi, cumva la masa deja pusa. Prin prisma relatiilor de familie au avut obligatia sa va ajute. Ca asa se face in familie. Din punctul lor de vedere voua v-a fost mai usor decat le-a fost lor. V-ati acomodat mai repede si mai bine. V-ati si mutat - deci ati progresat cumva. Faptul ca ati platit serviciile nu conteaza in balanta. E posibil ca ei sa vada astfel lucrurile si nici macar sa nu constientizeze ce au impotriva voastra.
E posibil ca problema sa fie veche in familia sotului tau - cu niste parinti care au pus foarte mare accent (intr-o maniera oarecum fortata) pe o relatie de ajutor intre frati, fara sa le dea voie sau sa accepte faptul ca uneori fratii sunt si in competitie. Mai ales ca-s amandoi baieti, deci testosteron la greu. Ma gandesc ca au sufocat in fasa intotdeauna orice semn de competitie, de gelozie (fireasca pana la urma), obligandu-i sa "coopereze" ca doar sunt frati.
Comportamentul violent al cumnatului nu e OK. Sotia lui e speriata si are un comportament tipic victimelor unui abuz. Se teme ca-si va pierde copiii, asa ca nu vede alta solutie decat sa indure. Si da, poate avea reactii agresive de aparare impotriva celor care considera ea ca se "baga in familia ei". E intr-o tara straina cu 3 copii mici. Tatal lor probabil ii intretine. Nu vede alta solutie decat sa suporte. N-o poti ajuta tu si in niciun caz de azi pe maine. E treaba de psiholog. Pacat de copiii care cresc intr-un mediu urat!
Copiii lor au vrut sa ia masinile copiilor vostri, cu imprumut, iar tatal a izbucnit. S-ar putea interpreta ca "ce aveti voi e mai bun decat ce am eu", "copiii mei (de la care pretind obedienta si respect si recunostinta) ma tradeaza si prefera lucrurile lor". Asa ceva nu a fost acceptabil. Iar acordul vostru, amabilitatea n-a facut decat sa-i zgandare focul interior. El era "cel rau" si voi erati "cei buni". Din nou.
Nu stiu psihologie, dar cumnatul cumva stie ca sentimentele lui sunt condamnabile, ca doar asa l-au invatat parintii. Nu stie sa le gestioneze altfel, asa ca izbucneste violent. E ca o explozie care ia ochii tuturor, dar de fapt mascheaza un foc mocnit mistuitor.
Atitudinea fata de problema botezului - in primul rand la noi la botez se dau bani; nu-mi place, dar se face. Ce-i drept e vorba de o petrecere de obicei. Daca e doar o masa in familie, habar n-am. Eu n-as cere. Dar ei au familie mare si usor nu poate fi. Pe de alta parte, poate fi din nou o atitudine provocatoare - "va cer pe fata chestii care nu se fac, va jignesc, va supar, va provoc...ia sa vad, cat de buni sunteti? cat de generosi? pana unde suportati?" In cazul in care voi veti rabufni, va putea da vina pe voi pentru tot ce merge rau. Va demonstra mamei lui ca el e "bun" si fratele e "rau".
Insa nici sa suportati voi la infinit nu e o solutie. Pentru ca el nu se va opri. E un joc de care nu e constient, dar pe care il va juca mereu si mereu.
Parerea mea - problema nu e la tine si la cumnata, decat poate secundar. Problema e in familia lor.
Relatiile dintre copiii vostri - din pacate, crescand in mediul in care cresc, copiii vor fi marcati intr-un fel sau altul. E posibil ca unul (sau toti) sa preia comportamentul tatalui lor fata de copiii tai, fata de oameni in general. Ti-ar placea? Sau poate ca nu se va intampla, nimeni nu stie sigur.
Sfaturi? Nu am, sincer. Personal, m-as detasa de ei, as pune distanta. Usor de zis, greu de facut, mai ales ca mama lor ii vrea uniti cu orice pret. Iar tu oricum vei pica prost, la mijloc, vei fi "vrajitoarea cea rea".

adelamaria spune:

Faptul ca sotia cumnatului e "sefa" casei confirma intr-un fel scenariul. El a cautat in mod inconstient o femeie care sa puna presiune pe el, probabil asa cum facea mama lui. Doar ca acum presiunea e "la vedere", sunt chestii din viata de zi cu zi, fapt cu care el se poate simti impacat, poate accepta asta. In schimb isi ia revansa prin abuz.
Asta nu inseamna neaparat ca el a fost abuzat de mama lui, ci doar ca asa a resimtit el anumite presiuni si constrangeri.

mami_stefi spune:

Adelamaria ai mare dreptate in tot ce spui. Cu o mica adaugare(oricum nesemnificativa-cred eu)-si ei au avut pe cineva aici,si ei au fost ajutati,si ei au fost despartiti de distanta,in mare parte cam ce am trait si noi.

Si chestia cu presiunea si constrangerea..
Ei sunt 3 frati.Sotul meu e cel mai mare,apoi e el,cumnatule acesta al meu si mai au un frate de 23 ani,necasatorit dar care locuieste si el aici in Italia.
Ma gandesc ca in copilarie poate au fost pusi sa aiba grija de fratiorul cel mic(dupa cum imi povestesc sotul si soacra),parintii lucrand.Iar sotul meu,fiind cel mai mare,poate il 'insarcina' pe cumnat sa aiba grija de cel mic si el probabil isi vedea de ale lui.Poate acolo s-a produs ceva in psihicul lui si acum crede ca a gasit momentul prielnic sa i-o intoarca,sa fie el cel care gestioneaza situatia.
Poate a fost si neglijat de parinti(nu ii invinovatesc),poate si faptul ca au crescut intre certuri si scandaluri are ceva de spus in comportamentul lui(desi ceilalti 2 frati nu au nici o tangenta cu asa ceva),poate mama lor,intre o cearta cu sotul si o zi de munca,vorbea mai mult cu fiul cel mare,ii spunea ce si cum sa faca in lipsa ei,etc si il dragalasea pe cel mic(deh,ideea idioata ca cel mai mic are nevoie de cea mai multa afectiune),iar pentru el(cumnatul meu) nu mai avea timp.
La psiholog nu am cum sa ii trimit eu..
Am incercat acum cateva luni sa le propun sa mergem impreuna la o biserica romaneasca,aproape de noi.Au inceput sa rada si sa imi spuna sa ma duc eu la biserica si pentru ei.Le-am argumentat ca cei mici(5 si 3 ani)se trezesc in toiul noptii si urla cate 2-3 ore,orice le-ai da,orice le-ai face si ca eu zic ca nu au nimic de pierdut daca incearca si varianta cu biserica.Au zis ca ei nu merg la biserica si punct,orice ar fi.

dana vio spune:

adelamaria

mami_stefi tu nu prea ai ce face si nici nu te sfatuiesc sa faci ceva. Nu esti nici psihologul lor si nici asistenta sociala sa le rezolvi problemele. Da, stiu cum suna, mi-a luat si mie o viata sa-mi dau seama ca asta este adevarul/realitatea/raspunsul in aceste cazuri. Nu este familia ta, nu te poti amesteca. Vezi de ai tai, sot+copil, eu nu m-as aventura la prea multe discutii nici cu soacra, nu poti stii ce vorbeste mai departe. Fa-te ca nu vezi, apropie-te de copii, ptr ca vor intra in contact cu copilul tau si asta este. daca tu simti ca este bine sa mergi la biserica du-te, poarta-te frumos cu ei si nu "pune paie pe foc", in timp poate vei deveni un model pentru ei. Cine stie?

Alexandra Maria
14.12.2007

CorinaDani spune:

eu daca as fi in locul tau as folosi sotul de post de "cal troian" pentru a intra in cetatea inamicului.

sotul tau este cel mai indreptatit sa-l puna la punct pe fratele lui, sa-si spuna parerea in fata mamei sale (soacra ta). asta desigur daca reusesti sa-i deschizi ochii si sa-l faci sa vada realitatea (sau cel putin lucrurile pe care le descrii tu, ca realitatea fiecaruia dintre noi este relativa sau subiectiva).

asa ca pe sotul tau trebuie sa incerci sa-l convingi sa discute cu fratele lui, sa incerce sa-l ajute sa-si tempereze pornirile violente sau sa-l convinga sa accepte ca are nevoie de ajutor specializat; sa-i explice ca daca nu se potoleste, poate sa aiba probleme cu autoritatile si poate sa ramana fara copii.

probabil ca tu nu esti inca acceptata pe deplin in familia sotului, asa ca orice interventie pe care o faci nu este privita cu ochi buni.
sub nici-o forma sa nu mai sugerezi sa duca copiii la biserica, pentru a incerca rezolvarea problemelor cu urletele acestora din timpul noptii. religia e o problema mult prea intima si personala, pentru a se putea baga o alta persoana sa propuna solutii si variante. daca ei nu sunt credinciosi practicanti, interventia ta a fost ca nuca in perete, drept dovada reactia lor. iar daca in fata ti-au ras si te-au luat peste picior, imagineaza-ti ce-or fi comentat cand au ramas doar ei doi (cumnata si cumnatul). copiii plang noaptea din cauza abuzului la care ii supune tatal lor, si a violentelor verbale sau/si fizice pe care le vad in casa, indreptate asupra lor si a mamei lor.

iar pe cumnata nu te grabi s-o judeci atat de aspru. e victima unui abuz/abuzator, abia a nascut si este in perioada de "asezare" a hormonilor, ii este probabil destul de greu cu 3 copilasi, dintre care unul nou-nascut. nu este usor sa te adaptezi la traiul intr-o tara straina, poate ca ei i-a fost si inca ii mai este greu "printre straini". ca ea nu ar trebui sa mai accepte abuzurile, asta e alta poveste. trebuie intai sa-si dea seama ca este o victima si ca are nevoie de ajutor.

cat despre botez, daca as fi in locul tau, nu m-as duce si punct.
ce-i aia, boteaza-mi copilul - ba nu, ca am gasit pe altii, vino la botez - ba nu - ba da, dar vezi ca am pretentii la dar si sa nu bagati in voi ca spartii sau sa comandati paste ca ma faceti de ras.

pana la urma n-ati fi nici prima, nici ultima familie in care relatiile dintre frati se racesc brusc sau treptat, iar legaturile sunt sporadice, de complezenta, chiar daca locuiti aproape unii de altii. decat sa fiti apropiati dar sa asistati la tot felul de scene si sa nu puteti interveni, ba chiar sa va certati unii cu alti din cauza asta, mai bine raciti relatiile, va vedeti mai rar. pentru ca cine nu accepta ca are o problema, nu este in stare nici sa accepte sau sa aprecieze o mana de ajutor intinsa. si se vede treaba ca binele copilasilor e pe ultimul loc in familia cumnatului tau. pacat de ei...

My_Lady0091 spune:

Ai pus punctul pe i!

My_Lady0091 spune:

Mami_stefi, nu de mers la biserica au nevoie ei...ci de consiliere de cuplu si psihologica.Eu dau vina pe abuz cat si pe lipsa de educatie, in aceeasi masura!

mami_stefi spune:

Aveti dreptate,nu am ce sa fac.
De discutat cu soacra nu imi fac probleme,tine mult la mine si e constienta ca nu vreau decat binele tuturor.
Si cred ca m-au acceptat in familie.Mai ales soacra.Dovada ca prima persoana pe care a sunat-o dupa ce fiul ei a jignit-o in ultimul hal si i-a inchis telefonul in nas,am fost eu.

Vom merge la botez,sa nu fiu tocmai eu 'vrajitoarea cea rea'..cel putin nu acum.Astept pana dupa botez si apoi sanctionez orice gest/vorba/iesire indreptata spre familia mea.Ce se intampla intre ei,e alegerea lor.Totusi,pacat de copilasi ..

a! si toate conflictele acestea au avut loc anul trecut(mai putin cel de saptamana trecuta),deci ea nu era in perioada de refacere dupa nastere.Eu am prezentat situatia in ansamblu,am spus ca de fel e o persoana mai introvertita,dar care sufera ca e singura,ca nu are cui sa se descarce,etc si cu toate acestea cand i-am oferit umarul pe care sa planga m-a respins,ba chiar m-a mai facut sa ma simt si ca ultimul om,de multe ori.


Multumesc pentru sfaturi/mesaje!

ralcat spune:

Nu stiu cum e in Italia, sper ca nu ca in Romania vis a vis de abuzul fata de copiii. Adica sper ca daca apare o reclamatie de abuz este tratata cu seriozitate nu cu "lasa-ne cucoana in pace". Dar sincer, ce povestesti despre copiii lor imi da toate argumentele ca sunt abuzati. De amandoi parintii, indiferent de cine "canta" in casa ... de tata prin comportament si de mama pentru ca permite.
Eu una as pisa in continuu sotul la cap sa-i explice "fratiorului" ca daca se mai poarta asa cu copiii lui il paste o mare reclamatie la protectia copilului. Pentru ca tremuraturile, sperieturile, cosmarurile din mijlocul noptii, toate astea sunt inceputul. Copiii n-au nici o vina nici pentru caracterul cumnatei si nici pentru copilaria cumnatului, ei sunt niste suflete nevinovate de care ei nu-si dau seama poate, dar isi cam bat joc.


viperisme