Motive de fugit din RO cu 10 picioare(3)

maru spune:

Xio, nu e vorba de doar 3 persoane, e vorba de experienta in domeniu. Pana sa fie Andrei adolescent, ziceam ca am sa fac si am sa dreg, o sa mearga la munca part time din ziua in care face 16 ani, o sa ....
Well, Andrei face in noiembrie 17 ani, si tot nu are job, pentru ca situatia in practica e total diferita de cea in teorie.

Uite, eu nu dau sfaturi cand e vorba de mamici cu mai multi copii. Chiar daca am frate, chiar daca am avut elevi 18 ani, eu totusi sunt mama de copil unic. Nu stiu, nu am experienta.
Nu dau sfaturi mamelor de fete, pentru ca eu sunt mama de baiat. Chiar daca sunt fata si as putea spune ca stiu ce zic, dar nu e asa. Una e sa traiesti in anul 2012 ca mama de fata/baiat/mai multi copii in familie si alta cand am copilarit noi.

Mai sunt diferente, una sa ai adolescent in state si una in Canada. Ba mai mult, una e in Ontario si una in Quebec. Copilul meu nu a dat examen de intrare la secundara, cum se da in Quebec. Pot eu sa imi dau cu parerea chiar daca al meu a 12?

Alt aspect: eram convinsa ca Andrei va merge la universitate/colegiu pe parte de science. Ca ii place mult matematica. Anul trecut ni s-a sugerat sa incepem sa ne uitam la programele available la universitati si sa decidem unde si cum sa aplice. Mi s-a facut rau, nu eram pregatita pentru pasul asta, si am inceput sa caut printre prieteni pe cineva care sa ma asculte, indrume. Nu am putut sa o sun pe Laurajr, prietena buna, pentru ca ea are copii mici. Ce stie ea de inscrierea aici la universitate?

Una e sa fii adolescent si alta e sa fii mama de adolescent! Mare diferenta, rau de tot!

Rufus spune:

Ba da, eu eram cu povestea.
Face o mare prostie in continuare, e a 12-a si nu vad cum ia BAC ul daca continua asa.
Cred ca majoritatea parintilor de adolescenti privesc munca copiilor ca pe ceva util si educativ, in primul rand. Desigur, am spus ca nu vorbesc de cazuri in care adolescentul chiar trebuie sa munceasca ca sa manance.

Rufus, Tora si iadele

lai spune:

Am intalnit situatia descrisa de Arminad prima oara in Romania, o studenta la litere care incepuse sa dea meditatii si prinsese gustul banului, si ajunsese sa-si petreaca din ce in ce mai mult timp dand meditatii si din ce in ce mai putin studiind, ajunsese cum-necum pana la licenta, in fata licentei insa era disperata.. pana la urma a luat totusi licenta mituind o secretara sa-i faciliteze accesul la o veche lucrare de licenta pe care a plagiat-o
Am intalnit-o apoi aici, tot asa cum descrie Arminad, in cazul imigrantilor, care au inceput intr-o slujba cu mai multe beneficii monetare si de alta natura pe termen scurt dar fara perspective pe termen lung, alegere conditionata de constrangeri familiale, si au pierdut trenul profesional, cel putin pe cel al profesiei lor de origine. Unii dintre ei, dupa ani, cand copiii au crescut si responsabilitatile familiale s-au schimbat, au prins un alt tren profesional - mai incet, mai greu, dar nu imposibil.
Printre studentii de aici, majoritatea celor care nu provin din familii ultra-bogate au dilema intre un chelnerit solicitant fizic, potential banos si fara perspective de viitor si un internship neplatit in domeniul profesional pe care il vizeaza.
Sigur ca si in internship-urile astea in multe muti o hartie dintr-o parte in alta cum povesteste Buflea ca se intampla la ei in companie. Eu cred, ca Ocebine, ca pana si astea au valoarea lor, pentru ca vezi cum functioneaza compania si industria respectiva, chiar daca nu e la fel cu a lucra acolo, dar oricum mult mai bine decat daca n-ai avea acces deloc.
Insa pe langa asta sunt multe internship-uri unde chiar faci ceva util, basca sunt si unele platite, chiar bine (e drept, categoria asta din urma e mai restransa). De exemplu, in investment banking, de cele mai multe ori cei care intra imediat dupa facultate sunt recrutati in vara dinainte de anul patru, cand fac un internship (platit bine; si muncit studentul ca hotii de cai) la firma respectiva si daca sunt placuti li se face oferta la sfarsit; insa ca sa prinzi internshipul asta, e important sa ai deja alte experiente, de preferinta un alt internship relevant in vara dinainte de anul trei, ala poate neplatit si nu atat de serios dar totusi semi-serios, pe care tot asa mai greu il iei daca n-ai totusi ceva experienta dinainte la un alt internship unde poate doar invarteai dosare etc.

In liceu.. cred ca nu m-ar interesa asa de mult aspectul daca jobul e platit sau neplatit, dar mi s-ar parea benefice experiente variate, si taberele si cursurile de care zice Buflea, dar si voluntariat, internshipuri, de toate depinzand fireste si de inclinatiile si preferintele copilului. Si sa iasa pruncul in evidenta prin ceva, orice, daca se poate sa fie cel mai bun la ceva, chit c-o fi la prinsul de fluturi, de fapt cu cat e ceva mai exotic, cu atat mai bine, asta ca sa poa' sa intre la o faculta buna.. daca s-o putea

Bird, si mie mi-ar placea ca fi-miu sa fie independent si aventurier in sensul pe care l-ai descris tu. Deocamdata se aventureaza pana la pragul usii dar o sa incerc sa aplic strategia pe care au aplicat-o parintii mei cu mine - in masura in care imi permit, sa incurajez si sa prioritizez tabere, calatorii, deplasari din ce in ce mai departe de casa si din ce in ce mai independente pe masura ce inainteaza in varsta, si sa folosesc si puterea exemplului, adica sa-si vada si parintii ca exploreaza cu placere locuri noi, interactioneaza cu oameni noi, se simt bine cu coada pe matura, investesc in 'unelte' care sa le faciliteze aceste expeditii (invatat alte limbi etc.). Sunt convinsa insa ca depinde si de copil cum reactioneaza la astfel de stimuli, vom vedea cum va fi.

Editez ca sa zic ca am "rezonat" cu ce spunea Aqai, asta a fost una dintre principalele motivatii pt. a pleca din Ro, nu numai pt. copiii pe care inca nu-i aveam, ci pentru mine: sa am o plaja mai larga de profesii pe care sa le pot alege fara grija ca nu mi-as putea permite un nivel de trai decent; intuiam deja ca nu as face prea multi purici in Ro cu genul de profesie care imi suradea mie; si cred ca am avut dreptate. Altfel am prieteni in Ro care si-au ales una din mai putinele profesii cu perspective acolo, si care, profesional si financiar, sunt f bine. Am si altii care au ramas in Ro si au insistat sa-si urmeze pasiunea, pasiune ce nu se regasea in plaja respectiva, si din pacate le e ff greu sa se descurce.
De situatia politica actuala nu mai zic, mi se pare f grav

Lai de pisica mica august 2011

Selene_Bunny spune:

Mi-ai adus aminte de o fosta colega de liceu, daca pot sa ii spun asa, ca nu mi-a fost colega nici macar 6 luni... Era din Republica Moldova, lucra intr-un club... Era rupta total de scoala, liceul meu era unul "cu pretentii", profesorii se uitau la ea cu... nici nu stiu ce sa spun, in afara de dezaprobare... Pe vremea aceea, sa vii la scoala cu colanti si cu tricou deasupra fundului era ceva... ciudat rau de tot...

Sentimentul meu a fost ca era obligata sa se intretina, nu conta cum...

bird70 spune:

O colega de-a mea are o fata care a terminat anul trecut liceul. Colega mea atata a stat de capul fetei, au invatat impreuna, au facut eseuri impreuna, o suna de la lucru non-stop, etc. Cum zic australienii: bloody europeans . In sfarsit, mai mult impinsa de la spate a obtinut un rezultat bunicel si a intrat la facultatea pe care o vroia. In vara, inainte de inceperea facultatii a gasit un job la consiliu local. Initial a fost un job sezonier dar in toamna i-au oferit o pozitie permanenta. Castiga bani bunicei pentru o fata care abia a facut 18 ani si e un job decent, foarte sigur. A renuntat la facultate si acum lucreaza full-time, s-a mutat de acasa cu o colega.

Colega mea e devastata , dupa efortul pe care l-a facut cu fata timp de 2 ani ca sa obtina rezultatul pentru facultate. Parerea mea este ca daca fata a avut nevoie de atat de mult efort si suport sa intre la facultate, nu ar fi facut fata acolo oricum. Pe undeva cred ca e mai bine asa cum e acum. E fericita, are un job bun, ceva perspective sa avanseze in timp.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

bird70 spune:

Stii cum se spune: orice sut in fund e un pas inainte . Eu mai dau cu bocancul in fundulet , usurel.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

violetan spune:

Foarte interesante perspectivele voastre. Ale ambelor "tabere".

Exemplele pe care le voi aduce in discutie sunt strict personale si descriu o experienta romaneasca in cea mai mare parte a ei. International exposure a venit mult mai tarziu.
Am inceput sa muncesc imediat dupa terminarea liceului (nu iau in discutie practica din timpul scolii primare si a liceului care era impusa si avea doar efect de socializare, fara nici o urma de responsabilizare). Am luat decizia singura, fara suportul parintilor, care doreau sa invat in facultate, speriati de pericolul de a aprecia mai mult banii decat studiul in sine.
Consider ca in Romania, nici pana in ziua de astazi nu putem scapa de dictonul "teoria ca teoria, dar practica ne omoara" care vad ca se perpetueaza, pe buna dreptate in timp. De ce spun asta? Daca in socitatile occidentale orientarea profesionala, descoperirea talentelor si fructificarea lor se intampla cu un scop bine definit, in Ro se mentine (acolo unde exista) inca pentru ca "da bine" si "asa se cere". Un tick box si asta e, mergem mai departe.
In facultate am invatat programarea in COBOL si alte traznai perfect inutile, dar nu stiam (la propriu) de unde se deschide calculatorul. N-am folosit niciodata, dar niciodata, nici macar o virgula din ceea ce se preda la facultate (ASE) la informatica in viata reala.
Mie munca (am inceput ca laborant biochimist la Parhon) mi-a prins bine: am facut doua facultati si un master lucrand fara oprire si pot sa spun ca am reusit sa le imbin relativ ok. Care a fost neajunsul: lucrand de timpuriu am ajuns in pozitii importante in companii relativ repede, ceea ce a insemnat un plus mare profesional si un minus mai mic academic. Am reusit sa il depasesc, dar nu pot nega ca nu a existat o tentatie maaaaaaaaaaaaaare la un moment dat sa renunt la studiu si sa ma concentrez pe profesie. Ma bucur acum ca am avut vointa sa depasesc tentatia.
Ca sa inchei, pentru ca m-am intins: nu vreau sa vorbesc de alte societati (culturi) pentru ca nu le-am cunoscut decat strict ca mediu de afaceri, deci as vorbi "din carti", dar in Ro, cum ai da-o, tot pe minus iesi si, sincer nu vad o perspectiva prea luminoasa nici in viitorul mediu. Daca iti petreci timpul doar invatand iti va lipsi practica si intri in acel cerc vicios al pietei muncii greu de parasit, daca muncesti si inveti e posibil sa le faci prost pe amandoua si sa sfarsesti in mediocritate sau confuzie, iar daca muncesti doar, dar ai capacitati intelectuale, lumea te va compatimi in cel mai bun caz, pentru ca in societatea noastra snoaba si obtuza (inca) nu exista nici cel mai mic respect pentru munca fizica.
Ca societate am ars etape si acum se resimte lipsa pasilor marunti. Nu stiu cum ne vom echilibra. Pana una alta resimt acut o spoiala de cultura a muncii, de invatare si doar o adaptare mecanica, din mers la cultura organizationala multinationala romanizata cu succes...

oanap85 spune:

bird cum spui tu mi se pare usor:) dar cum practica "bate" teoria mi se pare greu..
ca sa poti sa emigezi ai nevoie macar de cativa banuti sau sa ai unde sta,cine sa te ajute...mai ales cu 3 copii nu e usor sa te ajute cineva ,sa te primeasca
ce sa mai spun ca si bani de drum iti trebuie
cat despre sa ne reprofilam ..se poate ,adica sa isi gaseasca un loc acolo..,poate sa lucreze asa fara sa-i ceara exp[erienta si o diploma ,adica daca se pricepe banuiesc ca nu e o problema..ca de invatat nu e greu cand vrei sa lucrezi si iti doresti
mie cel mai greu mi se pare sa ajungi acolo..si cu locul ,unde stai

imi dau seama ca nu e usor,daca ar fi asa de simplu ar ramame Romania goala:)))cu politicienii:)

Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

Deceneus spune:

Cineva spunea "copii mici probleme mici, copii mari probleme mari".

rall spune:

Unii aleg sa ramana in Romania, chiar daca le-ar fi la fel de simplu sa plece.