Parinteala nepavloviana(5)

<<<Topic precedent

---

Pisigri, eu eram aia de-ti ducea dorul
De fapt vroiam sa te intreb ce ati mai facut cu bona si/sau gradinita ?

A mea intre timp e super-adaptata, si-a prelungit singura programul in vara cind mi-a dat de inteles ca vrea sa doarma si ea acolo, dupa vacanta prelungita (1 luna) s-a readaptat instant iar acum reactioneaza foarte bine si la programul haotic (adica nu o mai luam la ora fixa, ci in functie de orarul meu de scoala sau serviciul sotului).
Intr-un cuvint, sunt tare multumita ca pot sa-mi vad de ale mele si copilului ii merge bine.

si pentru Rrox care m-a sustinut pe PM in perioada cind a inceput gradinita si eram cam debosolata.

rrox3 spune:

Agnes multumesc
Eu am si experienta asta, culcatul cand vor (a nu se confunda "cand vor" cu "cand li se face somn" ). In vacantele mai lungi, vara si iarna. In timpul scolii nu-mi pot permite asa ceva, s-ar culca prea tarziu fiindca vor sa petreaca mai mult timp cu noi, si dimineata am avea mari probleme cu trezirea.
Fetele mele au renuntat foarte devreme la somnul de pranz. Ioana la 1 an, Mariuca la 3.

pisigri spune:

Agnes cu bona nu am facut nimic deocamdata, e tot la noi, insa "se cere decolata", mi-a facut o faza de tot kktul saptamina asta, si daca nu as fi avut indicatii de la pediatru si ORL-ist sa incerc sa tin Pisilincul acasa pina la 3 ani, ii faceam vint in clipa aia. Asa, mai astept putin, la Sotz s-au anuntat reduceri salariale si am spus ca de cind intra astea in vigoare, si se reduce si timpul lui de stat la munca, o duc la gradi la program scurt, o ia el pe la 12.30...si ma rog sa nu se imbolnaveasca.

Rrox, are si ea niste ritualuri, da' nu-s tipicare. Adica in general seara la 20 sintem in casa, mincam, facem dus, mai nou ne jucam numai cu tati si apoi mergem noi doua in pat la nani. In patul nostru, inca...nici ea nu da semne ca ar fi tentata sa ne paraseasca, nici eu nu ma prea indur. Uite-asa am tot tinut-o, cu alaptatul, apoi cu bolile, acum cu facut pipi la oala de 100 de ori pe noapte...plus ca inca miroase a copilut mic-mic.

Io nu stiu cum e faza cu culcatul cind vrea copilul. Si nici nu cred ca o sa aflu prea curind. Ilinca e nascuta la 19.25 si ma jur ca pe la 19-20 e absolut bagata in priza, vesela, plina de viata, de idei, se joaca singura, ne antreneaza ea pe noi in diverse jocuri, vine sa ne "citeasca" (are o memorie fantastica, stie carti intregi pe de rost, asa ca vine cu ele, si le pune in brate, da paginile si ne recita = citeste :))Aproape ca te apuca mila sa o duci la culcare.
O singura data s-a "culcat" cind a vrut ea: eram la Humor, la cort, erau Zilele Humorului si se organizase la 500m sa zic de locul e campare, un festival "Humorenii n-au (h)umor??". Ma rog, a fost tare frumos, au participat in majoritate copii care au cintat pe scena in general muzica populara, unii copii absolut demential de talentati ! Eeeeeiiii....si am plecat noi de acolo pe la 24 (ora pina la care Pisilincul dansase, desenase cu creta, facuse baloane etc), am pus-o in carut si a adormit lemn cred ca in clipa in care s-a oprit din a face ceva :)). Cind am ajuns la cort si am luat-o in brate sa ne mutam inauntru, a deschis ochii si m-a intrebat Unde-i patutul nostru?? Noi unde dormim??? dupa care a luat somn iar.

Dar nu imi place sa o vad ajunsa in halul asta de oboseala, sa pice lata din picioare. Asa ca acasa eu nu pot sa depasesc pragul psihologic al orei 22 :)))




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Victoria_mami spune:

Pisi, ritualul nostru de culcare: facem baita, ne uscam, imbracam in pijamale, spalam dintii, ne uitam jumatate de ora la desene /sau se joaca cu nintendo 15-20 minute/ sau se uita la un dvd vreo jumate de ora (la alegerea ei dintre cele 3), dupa care mami ii spune o poveste (vrea povestea cand s-a nascut ea, nu povesti clasice) si apoi culcarica. (Am omis sa spun ca noi verificam glicemia si luam amidon cu iaurt (e hipoglicemica), la noi din pacate si astea au devenit ritual de seara).
Edit ca am uitat sa zic: intotdeauna la aceeasi ora incepem ritualul (6-6:30pm). Se intampla rar sa intarziem. Si pe la 7-7:30 suntem in pat.
_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

Victoria_mami spune:

Si Victoria a renuntat la somnul de amiaza acum vreo 3 saptamani. Si imi convine. Ca inainte ne puneam in pat la 7 adormea la 10. Acum la 8 doarme, cel tarziu 9.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

Monnvas spune:

Din categoria "nu se poate", fiu-meu voia acum:
- sa ii aduc de la bunica-sa de-acasa si sa ii lipesc la loc unghiile pe care i le-a taiat ea la pranz. Cu clientul sezand de bunavoie!
- sa ducem la gradi buba pe care a facut-o la nas (a cazut vineri de pe tobogan si are o zgaiba cat nasul)

Faza cu "se-ntunica asara" = sa intuneci afara (inca n-am depistat configuratia sintactica) mi-a servit-o ieri, timp de 30 min mi-a urlat incontinuu chestia asta. Eu ii zic ca nu pot, ca nu-s Doamne-Doamne, el: "Ba daaaaa".

Of, la faze de-astea am ajuns sa imi pierd rabdarea! Nu stiu daca este problema lui (ca nu pricepe ce nu se poate) sau a mea, care reactionez foarte nervos la asemenea crize. Si mai ales fiindca nu ma simt stapana pe situatie, stiu ca daca plange nu se descarca, ci mai mult isi face rau, intra intr-un fel de transa de nu-nu-nu... Si el cred ca simte ca nu stapanesc situatia si exact de-aia face si mai urat in situatii de-astea... absurde.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

beshter spune:

Monica, nu-ti spun ca faci rau cand iti pierzi cumpatul pentru ca stii si tu asta:) si pentru ca mi se intampla si mie:). Numai ca mie mi se intampla cand toarna apa pe ceasuri, de exemplu, ca sa auda cum ticaie 'cu apa'. Chiar, n-aveti niste ceasuri stricate, ca pe cele luate de la prieteni si rude le-am 'folosit'.

Ce voiam sa spun e ca nu-si face rau atunci cand plange dupa ceva care chiar nu se poate:); lasa-l sa jeleasca pierderea puterilor supraomenesti pe care credea ca le are si pe care crede ca le ai si tu.

Intr-un fel, tu chiar le ai, dar nu asa cum s-ar crede, ci pentru ca tu stapanesti jocul si inventia. In curand, le va stapani si fiul tau.

In masina, mama, fiul si taica-sau. Seara tarzie de vara, luna plina. Fiul vrea luna si o vrea chiar atunci, ca ce, mama nu vede ca luna 'merge cu ei peste tot'? Nu accepta explicatii rationale. Plansete, urlete, uitat urat la mama.
Ajunsi acasa, mama si tata rupti de somn stau sa faca luna din carton. Mama citeste un fragment din 'Aventurile lui Habarnam', cel cu bucata rupta din soare, din care aflam cat e de mare soarele si ca, prin urmare, nu-l putem baga in pat cu noi decat in mod simbolic. Asta se aplica si lunii iar copilul, pe jumatate impacat, adoarme cu luna de carton.

Fiul meu are o marota - vad ca dureaza de ceva vreme - si anume nu vrea sa arunce cutiile de lapte, pet-urile samd. Camera lui ajunsese o vagauna de clochard. Se imputzeau resturile de lapte in cutiile alea, era o minunatie. Pana cand taica-sau i-a explicat cum e cu reciclarea si de-atunci, delfinul e foarte fericit sa stie ca din cutiile lui se fac alte cutii.
Acum tocmai ce mi-a mai venit o idee. O costa mult un microscop? Sa-i arat carcalacii din chestii imputite:))))


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

viviana spune:

Nu stiu cat ar costa un microscop. Insa, trebuie sa fii atenta ce-i cumperi.

Fii-mea a primit cadou asa ceva microscop + luneta si o gramada de accesorii gen sticlute, lamele.

La microscopu' ala nu am vazut nimic si nici cu luneta nu ne-am descurcat. Am vrut sa o folosim pentru eclipsa de luna si ne-a eclipsat ea pe noi.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

pisigri spune:

Mihaelka, ce mult mi-a placut chestia cu pierderea puterilor supraomenesti pe care copilul le vede cumva in posesia parintelui ! Mi se pare...nu stiu, o super lectie despre cum ne vad pe noi copiii nostri, mai ales astia micii.
Eu recunosc ca inca nu mi-am pierdut increderea in puterile supraomenesti ale mamei mele...daca ma simt rau si sint in prezenta mamei mele, parca deja imi trece nu stiu cum...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Monnvas spune:

Multumesc, fetelor.

Chestia cu "lasa-l sa jeleasca" nu-mi vine, pentru ca... probabil si eu mai cred ca am superputeri care sa-l linisteasca pe omulet

Am incercat si aseara si n-am reusit decat sa ratam iesirea in parc - a bocit vreo juma' de ora, pana am decis eu ca mai bine boceste afara decat in parc.

Io nu-s sigura ca problema e cu superputerile mele, ci cu "iesirea din scenariu". De pilda, stinsul soarelui. De cand cu gradi, nu doarme la pranz acasa decat o data pe saptamana (in weekend si-au rezervat si bunicii o zi de distractie), prin urmare somnul acasa il asociaza cu intunericul. Cum am iesit un pic din scenariu se lasa cu jelanii. Ieri s-a rupt filmul in momentul in care a aflat ca una dintre fetitele cu care se joaca de obicei e la un alt loc de joaca, la 15 m de ala la care se jucau ei de obicei. Si cand a vazut-o in celalalt loc de joaca, s-a pus pe urlat ca fetita tre' sa fie dincolo. No, nu pot io sa oblig alt copil sa se joaca undeva, nu? Tot asa, "asteptare frustrata": scenariul normal e sa o gaseasca la locul x, daca e la locul y se rupe filmul.

Am mai avut fixuri multe, de-aia intind sa cred in povestea asta cu scenariile. Ex. mai demult mi-a bocit juma' de ora ca a inchis tati geamul si nu mami. Idem, daca inchidea tati usa trebuia sa o deschid la loc si sa o inchid eu. Nu se poate sa schimbe locurile cu tati la fotbal etc. Acum i-au mai trecut, poate si fiindca a mai calatorit, dar acum juma' de an nu aveam voie sa mut un prosop 5 cm ca era jale.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

AgnesLuca spune:

Monnvas, mie imi place ca tu de fapt iti raspunzi singura...daca crizele sunt legate de "iesirea din scenariu" asta inseamna ca in momentul respectiv se simte nesigur. si daca atunci te simte si pe tine nesigura, se simte si mai naspa.
Eu zic ca aici trebuie si poti tu sa lucrezi. Sa poti sa accepti ca nu in totdeauna copilului tau ii merge bine si ca in momentele repective a fi alaturi de el nu inseamna sa faci minuni sau sa-i aduci luna de pe cer ci doar sa-l accepti asa cum este (adica, cu o mare doza de exagerare ca sigur nu-i cazul piciului tau, sa-l accepti si nefericit fiind).
Daca plinge, nu-i vina ta, asa cum daca ride nu-i meritul tau...

Eu am observat la fiica-mea ca din cind in cind are nevoie de descarcare prin plins; daca stau pe capul ei si incerc sa-i ofer alternative nu rezolv mare lucru, isi gaseste repede motiv sa-i sara tandara din nou. Atunci tac, nu mai zic nimic, imi fac ceva de lucru prin preajma ei sau daca ma trimite afara din camera (ca s-a intimplat si asa) ies. Dupa citeva minute se linisteste, vine la mine si cerul e din nou senin