Motive de fugit din RO cu 10 picioare(2)
Raspunsuri - Pagina 15
ab5174 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Victoria_mami Ab, scuze, nu am inteles; ideea e sa NU cureti zapada, la voi? |
A, si la noi daca ninge o data iarna ....in rest mai ingheata.
Si cind ninge 1 cm toata tara se blocheaza
la stiri zic "artic conditions"
Aqai spune:
Mdap, si noi ne-am inarmt moral sa facem bicepsi lopatind zapada canadiana, insa am fost norocosi, am avut o iarna tare usoara.
Aaaa, ce gasesc interesant si mi-a mai placut: cand am cumparat casa, am aflat ca nu avem voie sa facem modificari care sa afecteze aspectul zonei fara aprobarea primariei. Si cred ca is chiar seriosi cu treaba asta, fiindca toate curtile si zonele din fata caselor sunt foarte bine intretinute, dischisite asa :) e o placere sa te plimbi
Stiu ca si acasa e nevoie de autorizatie ca sa faci modificari structurale, insa nu prea se practica in realitate. Si e pacat fiindca fiecare face ce vrea, in legea lui.
Cuvintele sunt harta mintii.
mihaela_s spune:
Aqai, nu gresesc. Tie tot ce iti lipseste e experienta canadiana. Pe care o data obtinuta, ii vei lasa in spate cu mult si cu rapiditate pe cei de care povestesti acum. Inteleg ca ai fost oarecum "pacalita" de anumiti sus-pusi (imi cer scuze dar multi din termenii pe care i-ai scris in engleza, nu ii cunosc) si care nu si-au mai tinut promisiunile facute inainte sa ajungi acolo...si imi imaginez dezamagirea. Insa ai rabdare, vei vedea ca vei reusi, cu brio inca. Asta e mersul lucrurilor, in orice tara mergi. 
cristoiu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Mdap, si noi ne-am inarmt moral sa facem bicepsi lopatind zapada canadiana, insa am fost norocosi, am avut o iarna tare usoara. Cuvintele sunt harta mintii. |
E vara, da fuga si luati un snow blower ca sunt mai ieftine acum ori uita-te pe kijiji dupa unul second hand ca o sa va rupeti lopetile si bicePsii, iernile aici rar sunt ca asta trecuta, in general sunt troiene zdravene, mai ales pe snow belt.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Nu o sa generalizez, o sa spun doar despre mine: am plecat de pe o pozitie de director (facultate, master, acreditari in progres si o multime de cursuri/ certificari) ca sa ajung aici in situatia minunata in care pentru pozitii de nivelul meu "nu am experienta canadiana" iar pt pozitii entry trebuie sa-mi tai cv-ul la greu, altfel sunt overqualified. Si realitatea e ca nu vreau sa fac asta, fiindca 12 ani de zile am muncit pe branci, am facut cariera numai pe fortele mele si am primit o tona de recunoastere la nivel national si corporate acolo unde am lucrat. Asta o spun ca sa nu-mi spuan cineva ca in ro carierele sunt... si diplomele sunt.... ca scot fum pe nas. Suntem o multime de buni profesionisti, seriosi, bine pregatiti si cu rezultate in ro. Dar uite ca... leadershipul se opreste la frontiera, indiferent ce spun toti expertii in leadership. Emigrarea, in aceste conditii, e o greseala din punct de vedere profesional. So, da, e o diferenta, reiau. cel care pleaca pregatit psihic pentru o munca fizica de ex este mult mai pregatit sa faca fata realitatii pe care o gaseste decat un bun profesionist care a fost antrenat sa gandeasca ca va putea sa profeseze cel putin la acelasi nivel. si PS: dupa toate sfaturile bune pe care le-am primit sa fac scoli aici, pana la urma sunt tot bani dati aiurea daca le faci in acelasi domeniu. Tocmai am experimentat o noua realitate: certificarea nu ma ajuta prea mult. Tot de la entry level tre' sa ma astept s-o iau, doar ca mi-am platit scoala singura. Daca ma angajam intai entry level, macar aveam sansa sa-mi plateasca o companie scoala. Pentru mine experienta asta (si repet, din punct de vedere profesional) e tare amara. Si ma simt tare inselata de o multime de lume care mi-a spus ca la experienta si nivelul meu, nu voi avea nici o problema cu cariera. Au uitat doar sa precizeze ca de fapt nu vorbim de cariera ci de luat de la capat ... Asta a aparut numai in momentul in care am inceput sa intreb de fapt ce gresesc, de nu reusesc ceea ce imi doresc. Atunci si-au adus aminte brusc: a, pai tu vrei prea mult. nu merg asa lucrurile. |
Dragii mei, ascultati la mine, ca eu detin adevarul absolut
.Mesajul de mai sus este cel mai sincr si mai real mesaj care se poate transmite celor din tara.
Dorinta de a pleca din cauza gropilor, a spagii si a mizeriei este fireasca, dar a ajunge intr-o tara superioara din aceste puncte de vedere nu reprezinta cheia fericirii absolute.
Eu cred ca multumirea unui inivid, depinde foarte mult de balansul in plan familial, social, profesional si financiar - toate dupa cum vedeti aspecte foarte individuale, care vin inaintea imaginii globale de societate care merge prost, gropi pe strazile tuturor, cainii din spatele blocurilor si spaga de la ghiseele administratiei publice. Nu vreau sa spun ca astea nu sunt importante, dar mediul incepe sa te deranjeze atunci cand componentele personale sunt oarecum in echilibru. In plus, tot in functie de aceste elemente individuale, mediul se poate filtra, astfel incat interactiunea cu el sa fie cat mai putin daunatoare - cartiere selecte si curate, spitale private, scoli particulare ...etc.
Eu cunoasc oameni care o duc foarte bine in Romania, sunt amicii mei de o viata si traiesc foarte, dar foarte decent, nu sunt stresati, nu sunt agresivi si au cam aceleasi probleme pe care le am si eu in capitalismul american. In plus, au familia aproape, au prieteni de o viata si au sarbatori romanesti autentice.
Prin urmare, emigrarea se justifica si este cat mai de succes atata timp cat se face mai la tinerete si de la acumulari personale cat mai mici in tara de plecare.
Dupa mine a emigra este ca si cum te-ai naste a doua oara, o iei de la capat, pe forte proprii si singur. Si nu este nimic de invidiat in asta. Efortul este atat de mare si investitia emotionala atat de dureroasa incat cateodata iti trebuie asigurari din exterior ca pasul a meritat a fi facut. Exista cazuri cand chiar nu merita a fi facut sau cand nu stii niciodata cu convingere ca a fost o decizie buna.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui arminad Cel mai dificil este nu sa gasesti acel entry-level in meseria pe care o stii si ai experienta ci sa iti permiti sa traiesti cu acel entry level mai ales cind ai copii. Asta este cel mai adesea motivul pentru care multi emigranti renunta la meseria pe care au avut-o si muncesc ce pot si ce gasesc mai repede si mai bine platit ca sa puna o piine pe masa. |
Exact - mare adevar ...una este sa te apuci de scoala la 37 de ani cand de fapt ai din ce trai si o faci asa numai pentru echilibrul tau profesional si alta este sa ai responsabilitati care sa te impiedice pur si simplu sa o iei iar de la zero in profesia abandonata in Romania. Mare diferenta care lasa in urma multa frustrare si tristete si lipsa de satisfactie.
Aqai spune:
Multumesc, buflea, pentru limpezirea gandurilor si trairilor mele turate de azi!
Ma inchin tie cea care le stie pe toate
si graitoare a marilor adevaruri!
iti mai fac niste osanale mai tarziu, ca acu' mi s-a terminat pauza de studii si trebuie sa fug sa conduc o expedietie de tras cu arcul si indienit in parc. Acu' 2 zile am "adoptat" la joaca un baietel mai mare, chinez ( cred, ca nu vorbea o boaba engleza si putea si si thai din cate pricep eu ) care era singur singurel in parc si vorbea in limba lui de plictiseala.
Ai mei l-au preluat rapid si au fost mortali, ei ba in ro, ba in engleza, baiatul in liba lui bolborosind si la final piticul meu mai mare a vrut sa-l luam acasa cu noi :)))
Astea sunt momente care ne fac zilele frumose!
Cuvintele sunt harta mintii.
mihaela_s spune:
Atunci cand unul din familie lucreaza, e OK orice ai alege: ori sa te ocupi de meseria lasata in Ro si sa o recuperezi in tara in care ai ajuns, ori sa faci altceva de la 0. E exact acelasi efort. In plus, studiile nu se fac fara efort financiar. Eu de ex. traiesc pe imprumut ca orice student, lucrez verile ca orice student.
Eu am preferat sa o iau de la 0 pentru ca in Ro nu mi-am profesat meseria. Am lucrat in alt domeniu, in care nu aveam calificare, pentru ca se purta foarte mult in ultimii ani in Ro in industria textila sa angajeze ingineri din orice domeniu si sa ii invete meserie la fata locului. Asadar eu ce stiam sa fac, nu aveam calificare iar pentru ce aveam calificare (si diploma recunoscuta aici) nu aveam deloc experienta.
Edit: Daca mi-as fi profesat meseria in Ro, sunt sigura ca aveam de tras aici pana sa dovedesc ceea ce stiu si ca nu as fi pornit in meserie aici de unde am ramas in Ro...e tot ce am vrut sa subliniez.
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ab5174 Dar eu nu cred ca realitatea unei tari se vede de la TV si in ziare... |
asa-i, acolo-s numai filme si scenarii SF, dar au uitat sa treaca titlul
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihaela_s Atunci cand unul din familie lucreaza, e OK orice ai alege: ori sa te ocupi de meseria lasata in Ro si sa o recuperezi in tara in care ai ajuns, ori sa faci altceva de la 0. E exact acelasi efort. In plus, studiile nu se fac fara efort financiar. Eu de ex. traiesc pe imprumut ca orice student, lucrez verile ca orice student. |
Nu cred ca ai inteles ce a vrut sa spuna Arminad ... celalat din familie este in aceeasi situatie, nu isi poate profesa meseria din Romania, pentru ca e la fel de emigrant. Experientei i se adauga ani de scoala care trebuie facuti in tara de adoptie. De multe ori unul ramane pe loc (adica la cratita) ca celalat sa avanseze profesional. De alte multe ori este nevoie ca amandoi sa munceasca, diverse joburi penibile doar ca familia sa traiasca decent.
Noi am ajuns la nivelul de la care am plecat din Romania (profesional si financiar) cam dupa 8 ani de emigratie, in care am lucrat full time, ne-am dus IAR la college, ne-am platit studiile si am trait cu parintii in casa ca sa ne creasca copiii. In acesti 8 ani, prietenii nostri ramasi in tara, au mers si ei inainte. Nu pot spune exact ce s-ar fi intamplat cu noi daca ramaneam in tara, dar, prin prisma celor apropiati ramasi acolo, sunt convinsa ca am fi avansat si profesional si material, poate (?) chiar mai departe decat suntem acum.
Emigratia este mai usoara sau mai grea in functie de conditiile fiecaruia. Un singur pret ne leaga insa pe toti - singuratatea. Nivelul social si confortul acela al familiei extinse nu se va regasi niciodata in afara tarii. Si cand parintii raman in tara este si mai greu, degeaba le trimiti bani, la un moment dat banii le sunt inutili. Pretul emotional al emigrarii este foarte mare. Eu personal ii invidiez pe cei care il pot ignora.