Miserupismul copilului

maru spune:

Selene, tare as vrea sa te vad deschizand un topic in care povestesti cat de mandra esti de fetita ta!
Pe de alta parte, eu cred ca tu esti prea serioasa, prea matura si nu stii sa te joci cu ea, nu stii sa cobori la mintea ei si sa iei totul usor.

blackgirl0 spune:

Anca, daca ai sfaturi de dat sunt gata sa te ascult. Recunosc ca eu gresesc fata de copil enorm, imi cer iertare si in fata lui de multe ori cand eu simt ca nu-i ok cum ma comport. Dar numai stiu cum sa reactionez, cel putin in situatiile cu traversatul strada in fuga, iar eu urlam ca disperata in urma lui caci am vazut masina venind sau cand, in hotel plin de straini in Turcia, copilul meu urca in lift cu alti oameni. Noroc de-un domn ca a apasat pe butonul de deschidere usi si mi-am recuperat copilul. Nu vrei sa stii ce am simtit atunci. Sau poate stii.

Si nu cred ca sunt sarita de pe fix ca aplic regulile acestea cand copilul meu greseste.

Probabil ca psihologul imi va gasi mie buba la cap, copilul meu fiind perfect, ceea ce sunt total de acord. Dar imi asum acest risc, caci nu vreau sa vad consecintele nefaste ale actiunilor sale. Duminica un copil a fost accidentat traversand in fuga strada. Eu nu vreau sa experimentez asa ceva.

P.S. Scos semnatura. Adtept parinti AP sa-mi dea sfaturi. Punctual la problema mea.

ina.click spune:

Eu chiar vroiam sa te intreb daca e dominata la gradinita, batuta, etc.
Dar nu trebuie sa ti se comunice de obicei se ignora asemenea incidente daca nu le dau peste cap lor programul, se trec in categoria "de-ale copiilor" din pacate. Incearca sa afli cum se comporta lagradinita, daca e dominanta sau dominata, daca are prieteni, etc

Selene_Bunny spune:

Numa' un pic, ca facem concurs de cantat si batut toba pe o minge mare...

ela_04 spune:

Eu nu sunt un parinte AP... dar pare ca baiatul tau ori incearca sa-ti atraga atentia. dar e ceva serios ... ori ai facut ceva contrar vointei lui. Parerea lui nu a contat intr-un anumit context...
Ceva l-a deranjat f tare... trebuie sa gasesti un moment in care sa poti vorbi cu el.
Eu de ex vorbesc cu baiatul seara cand il culc...
esti suparat pe mine?...
da...
de ce? ca te-am certat? ca am tipat azi la tine.. etc..
Da.
Imi pare rau... Nu am vrut, dar m-am speriat groaznic cand tu ai cazut, ai daramat sticla de apa etc...sti ca mami e fricoasa...
Ma ierti?
Da.
Imi dai un pup? Da.
Hai, somn usor
Toate astea in soapta... ca si cum ar fi secretul nostru...

de multe ori a doua zi face iar... dar cel putin nu ne culcam suparati...

anca_a spune:

Un copil de 3 ani jumate nu are ce cauta langa lifturile din Turcia, Grecia sau orice alta destinatie exotica fara un adult care sa-l supravegheze non stop, pentru simplul motiv ca e mult prea mic ca sa fie responsabilizat in acest sens. Idem in apropierea strazii. Poti, in schimb sa-l dresezi sa nu mai fuga in strada de frica, daca asta vrei.

Dar mi se pare aiurea sa dai vina pe un tzanc de 3 ani jumate ca n-a anticipat dezastrul cand s-a urcat in cutia aia stralucitoare ce-l facea hutza hutza la etaj, cand, de fapt la tine trebuia sa urli si tie trebuia sa-ti interzici emisiunea preferata , pentru ca intreaga raspunderea era a ta.

Laura25 spune:

Un psiholog mi-a spus: "copilul este simptomul familiei". Analizati la rece ce fac, ce spun, cum reactioneaza si cum relationeaza adultii din familie - prin familie intelegand inclusiv bona sau educatoarele, bunicii, toti cei cu care copilul intra regulat in contact. Astfel veti afla multe raspunsuri (sau cautati un psiholog sa va ajute sa aflati unde-i buba)

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Selene_Bunny spune:

Laura, sa zicem ca identificam factorul destabilizant si ca acesta nu isi poate corecta abordarea fatza de copil.

Copilul este foarte atasat emotional de aceasta persoana, sentimentul este reciproc.

Cum sugereaza psihologul sa ii explici copilului ca nu mai are voie sa socializeze de nicio culoare cu acest factor destabilizant?

Emotional, ce ii spui?

Aqai spune:

Blackgirl, parca ai spus ca baietelul tau are intre 2 si 3 ani? scuze, nu imi amintesc exact. Al meu cel mic facea la fel:

- pipi peste tot prin casa, rareori la toaleta/ olita
- are incapatanari alimentare in continuare (in prezent e alergic la supa :D)
- sare in strada, fuge in strada, nu se asigura.

As putea continua. Da' sa-ti spun concluzia mea de mama experimentata rau copilul nu are o problema. E doar putin aiurit si cu imaginatie teribil de bogata. Mintea lui e intotdeauna la altceva. Copiii se concentraza intens asupra unor luncruri si nu tin cont de altele. Acuma, ca nu is fix prioritatile noastre, ghinionul nostru. Banui ca si la tine e putin asemanatoare situatia.

Ce masuri am luat/ luam:

- cu pipi: din ora in ora il duceam la toaleta. SI daca spunea ca nu are, ii propuneam sa intrebam corpul. Cum? zicea copilul. Raspuns: mergem pana la toaleta, ne prefacem ca vrem pisu si vedem daca vine. Daca nu venea pe loc, plecam si incercam iar. Si totul in joaca. Uite, ne-a pacalit pishu' asta. Data viitoare il pacalim noi pe el! sau cand scapa pisu' pe el: mai sa fie, iar te-a pacalit! sau pishu' credea ca pantalonii nu se asorteaza cu bluza si ne-a facut sa-i schimbam! (asta ca sa nu se simta rau ca facea pe el). SI uite ca in timp problema s-a transformat, acum avem chestii cu ridicatul capacului, controlatul jetului si alte cele care ma fac sa spal toaleta de 10 ori pe zi :D

- la strada: anuntat dinainte cu 100 m: va trebui sa traversam, recapitulam reglile: ma tii de mana, nu fugi din mana mea, ne oprim, ne uitam in stanga si dreapta, daca nu vine masina traversam repede, nu fugim. crede-ma ca am momente in care ma asez in genunchi si ii iau capul in maini si ii vorbesc, apoi incet ii ghidez capucul in stanga si intreb vine masina, apoi in dreapta la fel.... si realitatea e ca atunci cand ne grabim sau suntem agitati, tot ne mai scapa cate o boacana.... fuge si in mijlocul strazii isi aminteste regulile, se opreste si incepe sa se asigure. dar asta se intampla pe strada noastra rar circulata, in rest cunt cu "ghearele" pe ei amandoi si cand mergem in oras, si in parcari cand coboram din masina sa nu o ia la goana prin parcare.

- cu mancarea: luat incet. la un moment dat o sa-ti vina o idee. paseaza, mai scapa cate o bucata mai mare, fa o gluma, adu mancaruri noi pe care nu le stie pasate si spune-i ca mancarea asta daca e pasata isi ia campii si pleaca in lume. Vezi si tu ce strategie merge.

ce functioneaza foarte bine: prevenirea copilului. Atentie, maine mergem in locul cutare si facem x sau y. regulile sunt... blah blah. de ex merg la bunica, eu cu ei ma inteleg, nu cu bunica: azi nu stati la televizor. Sau nu mancati bomboane, daca primiti bomboane spuneti nu, multumesc si cereti mere. cand vin dupa voi vreau sa-mi spuneti ce-ati facut interesant, nu filme. si de cele mai multe ori tine figura. dar ei acum sunt mai mari, o sa ajungi si tu acolo....

sper sa gasesti ideile de folos, chiar daca nu-s de parinte AP. io-s general de armata :D Am si fluier si nu ma tem sa-l folosesc







Cuvintele sunt harta mintii.

matilda33 spune:

Fac si eu parte din acele forumiste virusate de DC, si-l rasfoiesc zilnic, insistand pe subiecte diverse, in fct si de situatiile cu care ma confrunt.
Ce vreau sa va spun (cat de cat la subiect) este ca majoritatea sfaturilor sunt minunate, doar ca nu trebuie sa ma limitez doar la a le citi, ele trebuiesc intelese. De multe ori m-am regasit in situatii asemanatoare, de foarte multe ori! Sunt aproape 2 ani de cand cautam disperata solutii, la fel ca Selene.

Si le-am gasit!!!!!!!

Aruncate la repezeala sau explicate pe indelete, printre reprosuri aruncate si/sau din exemple personale - am gasit mult prea cautatele solutii

Copii mei au cu o luna mai mult decat fata ta Selene, si am avut perioade de urlat in magazin, tavalit pe jos, mofturi din nimic, in fine cred ca stii modelul. Si citeam, si ma minunam cum de altele pot si eu nu, cum pot fi unii copii atat de cuminti si de bine-crescuti, si cautam,aplicam si speram sa se modifice ceva si in cazul nostru.
Dupa o perioada mi s-a aprins un beculet, bine-nteles ca nu copii sunt de vina, stii si tu asta nu???
La mine era cheia, EU eram aceea care trebuia sa ma schimb (inca mai trebuie); ei de la MINE aveau asteptari; si ei pe MINE voiau sa ma impresioneze

A inceput sa functioneze, incet-incet. Cu mari eforturi din partea mea (se spune ca :D calul batran nu-l mai inveti la ham) si mici pasi din partea lor.
Acum nu as sti sa iti spun ce a functionat anume, totul, citeste si reciteste ori decate ori ai nevoie!!!!!

Daca a stricat ceva, i-am confiscat altceva (doar in timp a avut efect); daca m-a lovit - m-am aratat trista, daca a facut scandal in magazin - am iesit tot in acel moment, daca a tipat - i-am vorbit in soapta; si ce-i mai important: mi-am scris in creier ca sunt "doar niste copii" de 3 anisori si ceva, am multumit Domnului ca sunt sanatosi si am cerut cu umilinta rabdare si intelepciune.
Nu mi-a iesit intotdeauna, insa acum am si eu niste minunatii de copii, la fel ca cei pe care ii admiram. Puii mei sunt primii care aud alarma telefonului, se duc pe rand la baie, se dezbraca si isi pun pijamalutele in noptiera, se imbraca ptr gradi (uneori imi mai cer ajutorul ori la o bluzita cu multi nasturei, ori la o soseta care nu sta altfel decat cu calcaiul sus:D). Sa-ti mai spun? cat papa ceva le preg pachetelul, pe care singuri si-l pun in caserole si in rucsacei, se incalta (corect) si iesim la gradi. Daca am nevoie de 1-2 ore sa rezolv div probleme ACUM o pot face linistita (inainte asteptam somnicul de pranz ptr asta) ... cred insa ca ii laud prea tare!

Selene, citeste inca odata toate raspunsurile, si de la celelalte subiecte deschise pe tema asta. Eu de aici am invat foarte multe! SI profit de ocazie sa multumesc din suflet mamicilor iubitoare si sfatoase pentru tot ce impart din experientele lor!