Reintoarcerea in Romania
Raspunsuri - Pagina 3
asteryaro spune:
Maraki, din pura curiozitate, unde anume alegeai sa plecati: in Grecia, aflata in colaps general, sau in Romania, unde nu s-a declarat oficial colapsul, dar stim cu totii (cei de aici, cei care ne-am pierdut orice urma de poezie si romantism...) repet, stim cu totii, traim cu totii un cosmar???
Cum sa coste o cura cu un medicament impotriva cancerului 80.000 de euro???? Cum este posibil asa ceva 
??? Cati romani suferinzi de cancer isi permit sa faca acest lucru???
Asta nu este tara unde sa mai vreau sa traiesc, fiindca traiul de pe o zi pe alta, cu un copil cu nevoi speciale, incercand vesnic sa salvez aparente (din dorinta de a nu decadea, poate, mai mult, in ochii celorlalti romani care o duc "bine".......
Daca as fi plecata, categoric niciodata nu m-as gandi sa ma reintorc intrun sistem vicios la maxim.
maraki spune:
Astery sant persoane care ( pe langa familie ) au nevoie sa fie si cu parintii langa ei, si cu prietenii. Una din aceste persoane sant eu si cred ca asemeni mie, sant multi care traiesc in diaspora.Despre Grecia voi vedea la fatza locului cum se traieste astazi. Spun asta nu din prisma unui turist,avem atatea neamuri care ne pot spune ce viata duc astazi. Este greu in Grecia dar nu stiu cum se face ca tot se gasesc bani sa nu le lipseasca zilnic iesirea la frappe si la sfarsit de saptamana sa manance la taverne.
Nu uita ca mai lunile trecute scriai asa: multumesc lui Dumnezeu ca traim in Romania! Te refereai la terapia lui Razvan, la medicul care se ocupa de el.
edit: si te rog sa nu dezinformam. Ai vazut la subiectul despre trat. ipi ca se elibereaza pe reteta gratis.
asteryaro spune:
Maraki, eu sunt o mare romantica, la fel ca si tine, si imi place sa am prietenii alaturi, familia...
Doar ca, pentru viata de zi cu zi, in Ro, asta nu este suficient, dimpotriva, romantismul face rau cand utilitatile nu pot fi platite, ratele, medicamentele, terapiile etc. Prietenii au si ei problemele lor, nu? Tu ai lipsit 8 ani de aici, timp in care te-ai uscat de dor de acasa. Perfect de acord! Te asigur insa ca traiul tau nu ti-ar fi deloc pe plac daca te-ai reintoarce aici, am eu un feeling, si totusi... sper sa ma insel. Pe de alta parte, nu compara sistemul de asigurari sociale din Germania cu cel aproape inexistent din Romania, cum ar fi facut fata sotul tau cu problemele de sanatate pe care le are (nu importa nationalitatea, presupunem ca amandoi erati nativi romani)? Aici nu-ti plateste nimeni ajutor de chirie, pe motiv ca o familie este prea numeroasa pt. a se intretine decent. Corect?
Ref. la medicamentul acela... crede-ma, din tot sufletul meu vreau sa reuseasca Moni sa-l gaseasca. Vezi totusi, ca tot cu mari interventii. Ce te faci cand esti lipsit de sansa, cand nu are cine sa intervina pt. tine??? Ce faci cand te cheama X si mori cu zile??
EDIT: calea de la "se acorda gratuit" pana la "am gasit medicamentul, l-am obtinut gratuit" poate fi lunga cat distanta de la Pamant la Luna, parcursa cu piciorul, in sens ascendent. Adica imposibil de realizat 
..........................
Da, am facut acea afirmatie cu privire la terapia lui Razvan, referindu-ma la faptul ca nu a fost necesar sa astept saptamani, luni, ani dupa diagnostice, dupa pareri... dupa acorduri, comisii, timp in care sanatatea neurobiologica a copilului meu s-ar fi alterat iremediabil. Nu mi-ar fi fost indiferent cum ar fi trait in viitor copilul meu, si nu-mi este indiferent, vreau pt el o viata normala, in care sa nu fie marginalizat ca este "altfel". Am avut sansa sa pot refuza un tratament medicamentos deosebit de nociv. In fine, deja am deraiat mult de la subiect.
Eu i-am spus de curand sotului meu ca, daca Cel de sus l-ar ajuta sa castige o suma mai mare de bani (prin munca, noi nu jucam la loto si nici nu furam, nah) atunci sa aleaga o tara civilizata unde sa plecam, sa locuim. Si a facut alegerea, pe loc. GERMANIA, desigur.
Eu vreau doar sa spun ca dorum de tara, de prieteni nu este suficient pentru a reveni in Romania. Sub nicio forma.
kariguld spune:
intotdeauna la astfel de subiecte, fiecare raspunde prin prisma experientelor traite. care probabil in ochii celorlalti sunt irelevante. asta nu inseamna ca cei care isi expun experientele nu au dreptate.
am spus si la celalalt subiect, am sa spun si aici. hotararea de a reveni in Romania nu trebuie luata pe baza sentimentelor.
sunt oameni care nu pot trai fara familia largita aproape, dorul de mama, tata, frate, sora ii macina mereu. asa sunt ei construiti, nu-i nimik gresit in asta. si cel mai bine pentru ei sa fie aproape de cei dragi, daca asa simt ei.
sunt si oameni care pot trai bine mersi fara rude in apropiere. asta nu inseamna ca sunt mai putin umani sau ca nu au sentimente.
eu si familia mea am trait intre doua tari vreme de mai multi ani. cateva luni in Germania, alte cateva inapoi in Romania. din foarte multe puncte de vedere Romania se afla undeva la nota 2, poate 3. si nu intentionez sa jignesc cu afirmatia asta pe nimeni. este o realitate. prin comparatie, Germania se afla la un nivel inalt in foarte multe domenii. si nu, nu vreau sa scot in evidenta calitatea de perfectionisti a nemtilor. sunt realitati.
fiecare e liber sa aleaga ce-i mai bine si potrivit ptr propria familie. lissa_ana nu va urmari binele meu sau al lui michelle daca revine in Romania, sunt convinsa ca o intereseaza doar binele familiei ei. eu pot sa-i scriu un roman cu argumente de ce nu as reveni in Romania iar maraki ii poate scrie alt roman cu argumente de ce si-ar dori sa revina in Romania. experientele noastre sunt particulare si nu o pot ajuta ce sa decida.
cel putin asa vad eu problema asta. daca vreau sa iau o decizie majora si importanta ptr familia mea, in nici un caz nu ma voi baza pe experientele altora.
msl1 spune:
Depinde de fiecare la ce este dispus sa renunte, la "civilizatie" sau la familia din ro;
din pacate adevarul este cam asa cum l-a spus michelle; si alte persoane care au avut exeperiente negative; in ro iti va fi cit de cit bine daca: ai o functie sus pusa si cunosti o gramada de persoane in functii sus puse de la administtratie pina la spitale; daca ai bani sa poti sa iti faci o vila faina ca sa nu locuiesti intr-o cutie de chibrituri la bloc; daca traiesti intr-un cartier select unde nu vezi prea multi mirlani si tigani;
(apropode tigani a ajuns si bulibasa pe la america, cred ca am mai scris, da l-am vazut din nou la usa magazinului cersind...)
da tot pina la urma cu toate astea te vei izbi din cind in cind de probleme...
cine e pregatit psihic si sufleteste sa le faca fata atunci nu e o problema intoarcerea, nici nu ar trebui sa intrebe pe un forum...din punctul meu de vedere cine pune o asemenea intrebare clar ca mai are un dubiu in a se intoarce...
Mie personal imi e groaza sa ma duc si in vizita; ultima data am fost cind copilul cel mare avea 2 ani si: imi era groaza sa o duc in parc pt ca in parc se juca la nisip plin de mucuri de tigari, cacati de ciini, scuipati, coji de seminte, bucati de sticla....si cu ciini, imi era groaza sa trec in fiecare zi pe linga niste ciini vagabonzi cam agresivi de frica muscaturilor ( tatal meu a fost muscat de ciini de vreo 3 ori si fara sa le faca nimic iar daca bine imi amintesc a fost un japonez muscat grav sau omorit de ciini in bucuresti?) mie groaza daca trebuie sa ajung la doctor cu copii acolo, mai ales ca nu sint in sistem si nu cunosc doctori....si multe multe altele care ma fac nici sa nu ma gindesc la intoarcere cu toate ca nu stau chiar pe roze aici...
