Desfierea??(2)

sunnyday07 spune:

Lina, iti doresc multa sanatate si imi pare rau ca nu s-a intamplat totul asa cum ai fi dorit ... dar eu cred ca MM are DOI copii.

Nimeni nu-ti garanteaza nimic nici atunci cand nasti un copil, nici atunci cand il adopti. Iar eu consider ca principala calitate a unei mame este ca isi iubeste copiii NECONDITIONAT. Cu totii ne dorim copii sanatosi, frumosi, fericiti, destepti, veseli, devreme acasa, cu premiul I, apoi cu scoli inalte, joburi bune si bani multi, cetateni de nadejde.

Dar daca toate astea nu se intampla, si undeva pe parcurs suntem poate dezamagite, dragostea de mama ramane. Putem incerca sa schimbam ceva in bine, cateodata poate ne reuseste, alteori nu, dar copiii vor fi INTOTDEAUNA ai NOSTRI.
Cel putin asta cred eu.

marin.m spune:

Am sa va mai povestesc ceva - duminica am fost plecati la finii nostrii in afara localitatii si cand ne-am intors ne-au sunat si delicat ne-au intrebat daca nu au vazut fetele cand se jucau telefonul de serviciu al finului nostru.....inca odata mi-a cazut casa in cap...numai cine a trait aceasta situatie stie ce spun.
Doua ore de discutii - noi te iubim, nu e nimic, intelegem ca te-a tentat, nu se supara nimeni numai da-l inapoi ca nu se poate descurca omul fara el, stii nu are cartela as ca nu-l poti folosi cu alta cartela fiindca ei il vor bloca....Ioana suparata pe noi - n-am facut nimic, cum poti crede asta, nu l-as rani niciodata (pe finul nostru), nu e la mine....atat de convingatoare, incat i-am sunat s-i intreb (la 12 noaptea) daca nu l-au gasit. Nu stiam ce sa mai fac si-am luat matura si i-am spus ca o bat! Atunci a inceput sa planga, n-a spus nimic, am amenintat-o din nou si mi-a dat telefonul - il ascunsese in baie. Nu o sa intelegeti de ce am staruit atat - a mai furat telefoane (de la noi, de la bunicul celei mai bune prietene a ei, de la una din cele mai bune prietene a ei...)si daca nu le poate folosi le arunca si asa ar fi ramas finul nostru fara tot ce era in el. A doua zi ne-am invoit de la slujba (drum lung de facut) si ne-am dus pana la finul nostru sa-i ducem telefonul fiindca avea mare nevoie de el. Sa nu credeti ca intelegeti - daca nu ati trait asta nu stiti....duminica noapte am dormit doua ore, luni, putin mai mult, si abia azi incep sa inteleg ce se mai petrece in jurul meu. Sufletul meu e buimacit si ars, si nu vad ce-as mai putea face. I-am spus ca va trebui sa munceasca mult ca eu sa mai pot sa fac ceva. Ca nu mai pot iubi pe cineva care ma raneste mereu...
Eu tot o iubesc, si voi face tot ce pot pentru ea dar vreau sa va spun ca si Linasobolina si Sunnyday07 au dreptate! Cum va spuneam si mama mea a fost adoptata si canta la pian era premianta, a facut o facultate, era tare buna si totusi parintii adoptatori au iubit-o prea putin....deci intelegi asta nu este o pledoarie anti - adoptie, Doamne fereste! Iubiti-va copii si multumiti lui Dumnezeu atunci cand si ei va iubesc, este minunat!
Ca sa nu mor de tot a aparut un inger - luni am aflat ca fiica mea cea mica a luat cel mai mare punctaj din scoala ei la olimpiada de romana, etapa pe sector (s-a clasat in primii 15 din peste 500 de candidati) fara meditatii sau alt ajutor!

sunnyday07 spune:

Imi spuneam ca nu voi mai scrie la subiectul asta, dar uite ca nu ma pot abtine.

Cred ca pe Ioana un psiholog are sanse sa o aduca pe drumul cel bun. Poate ca pana acum nu au fost cei potriviti si n-au reusit sa ajunga la adevarata cauza a comportamentului ei.
Uite, eu de exemplu am doua teorii puerile:
-poate ca intr-un punct al vietii ei Ioana a aflat ca este adoptata
-poate ca atunci cand a venit pe lume cea mica ea s-a simtit sau neglijata sau poate mereu comparata (habar n-am daca e posibil, fabulez si eu).

Uite aici o carte care merita citita si te pune pe ganduri: http://www.polirom.ro/catalog/carte/declinul-2644/ (desi din descriere aflam ca "lumea adultilor este filtrata prin lentila deformatoare a unui adolescent" mie mi se pare ca uneori adultii sunt cei care privesc prin lentila deformatoare)

Eu sincer nu cred asta. Nu cred ca genele de furat, mintit se mostenesc (sau ca exista asa ceva). Poti sa ai colesterolul mare pe fond genetic, dar nu cred ca poti fura pe fond genetic.

marin.m spune:

Draga Sunny - iti doresc ca Dumnezeu sa-ti dea copilul care-ti trebuie. Noi nu ne-am analizat copilul ca la piata cand l-am vazut - desi am vazut familia (doua surori moarte de TBC, un frate pe duca cu acelasi diagnostic, o bunica care vroia sa castige de pe urma ei asa cum reusise cu nepotul primei fiice decedate, pe care l-a exportat in America reciproc avantajos) si multi fug de copii cu probleme si retard. Am iubit-o din prima clipa si n-am stat pe ganduri- am luat-o acasa in trei saptamani, cu mult inainte de a stii daca vom reusi s-o adoptam - mai bine sa suferim noi daca n-o putem lua decat ea stand in spitalul ala infect. Subtil - "mereu comparata" - ai frati, surori? Facem comparatii in permanenta pana si la marima sufletelor noastre - cat sunt de mari in comparatie cu ale celorlalti - si nu stiu cum e natura umana dar reusim sa ne vedem mai buni.....aproape totdeauna. Cand a murit mama n-am stiut pe care dintre noi a iubit mai mult, dar comparatii s-au facut mereu - INEVITABIL DE CATRE NOI, COPII. Si fetele mele stiu - una invata, alta e mai calda, fiecare este iubita pentru ce este si invatata sa se iubeasca pentru asta. Ioana stie ca nu trebuie sa fie cea mai buna in nici o directie, la fel si cea mica, si la noi in casa este sustinuta o atmosfera non-competitionala - lumea pe care a creat-o competitia nu ne place. Dar sustinem un tip de competitie - cea cu tine insuti, sa fii mai bun, mai curat, mai umil si ne-o aplicam in primul rand noua adultilor. Eu lucrez in invatamant si sotul meu in sanatate, am facut cursuri de radiestezie si in ultimul an sotul meu si-a propus sa faca Psihologia ca poate asa reusim ceva. Eu aveam 25 de ani cand am adoptat-o pe Ioana, aveam sanse sa avem copii nostrii, asa ca gestul nostru nu avea egoismul golului din suflet.
"Nu cred ca genele de furat, mintit se mostenesc (sau ca exista asa ceva). Poti sa ai colesterolul mare pe fond genetic, dar nu cred ca poti fura pe fond genetic." - dar daca ti-as spune ca Ioana mea are un frate mai mare cu cativa ani care facea asta in orfelinatul in care l-am vazut pe cand ne gandeam sa-i luam pe amandoi? Stii ca gemenii separati la nastere inclina spre alegerea aceleiasi meserii? Stii tu cat am citit, cautat, invatat incercand sa ne intelegem si ajutam copilul? Si draga mea colesterolul....in familia mea este mare dar la mine este mic - fiindca eu sunt vegetariana....asa ca genetica....te mai pacaleste si cum vrea ea! Apropo - eu predau ...si genetica.
Si pentru ca eu am facut o greseala, am scris aici pe forum, n-am s-o mai fac - fiecare trebuie sa-si poarte singur crucea ca de aia i-a fost data, dar inainte am sa te intreb daca vehementa ta se trage din frica de esec in fata a ceea ce va fi viata ta?
Ramai cu bine si priveste adanc in sufletul tau si-ti doresc ca de acum sa vezi in toti oamenii mai putin buni din jurul tau prezenta ratatilor lor parinti....oare o fi mai buna teoria asta?

mihaela_80 spune:

Draga mm,
din ce scrii, pari a fi un om deosebit. Imi pare rau ca vi se intampla asa ceva.
Si eu mai stiu cazuri de copii care nu s-au potrivit bine in familiile adoptive, e multa suferinta la mijloc.
Nu am pregatire psihologica, dar din ce am mai citit cred ca e posibil ca fata ta cea mare sa simta ca ii ascundeti ceva (adoptia) si sa reactioneze cu nabadai...inteleg de ce n-ati mai putut sa-i spuneti de asta dupa aparitia unui copil natural, ar fi fost greu, dar copiii sunt intuitivi si te provoaca pana la aflarea adevarului.

Acum ca a facut deja cateva boacane e si mai greu sa ii spui asa ceva, mai ales ca e si la o varsta dificila.
Dar cred ca aici sta rezolvarea problemei : ea sa stie ca e adoptata, sa inteleaga sansa pe care a primit-o, sa vina in contact cu mediul de unde provine si sa faca o alegere.
E posbil sa aiba, mai mult decat alti copii, tendinte de a face boroboate, si ar ajuta-o sa stie de unde ii vin si cum le poate stapani.
E posibil si sa aleaga alt mediu decat v-ati dori voi, cum a facut si Ioana lineisobolina, dar asta e inevitabil, acum sau mai tarziu.
Ca sa inchei, eu as prinde un moment bun, dupa o perioada de acalmie in casa, fara furturi dar si fara premii, as lua-o deoparte si i-as spune adevarul, as sprijini-o sa isi cunoasca originile (e natural sa vrea) si sa isi imagineze copilaria ei fara adoptia voastra.

Mie mi-a facut mare placere sa te citesc, poate mai scrii si la alte subiecte

misha71 spune:

Si mie mi-a facut placere sa te citesc si sper sa revii in decizia ta de a nu mai scrie.

Mihaela, conform legislatiei in vigoare, copilul are dreptul sa ceara oficial la DPC datele despre adoptie (in special datele despre parinti, inclusiv adresa lor) insa dupa 18 ani.


****************************************************************


In fiecare zi alaturi de Emma!

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi
POFTITI IN BAZARUL LUI MIHAITA!!!


www.dropshots.com/popescu71#albums/verde" target="_blank">Curiosilor

excesul de pufuleti, bomboane si IGIENIZARE dauneaza grav sanatatii (LadyJ)

sunnyday07 spune:

De fapt de ce ai scris pe forum? Vroiai sa te mangaie cineva si sa-ti spuna "sigur fura pentru ca mama naturala fura si ea/fratele fura etc?" Ai vrut sa tragi un semnal de alarma viitoarelor mamici de copii adoptati si sa le spui sa aiba grija ca poate intr-o zi copilul lor o sa minta si o sa fure?

Ei bine eu doar ti-am spus ca nu cred ca furatul se mosteneste genetic (daca exista dovezi stiintifice te rog spune-mi). Am citit si eu despre subiect cand a inceput sa-mi treaca prin cap ideea adoptiei si eu n-am gasit nicaieri asemenea dovezi.
Colesterolul a fost doar un exemplu, nu inseamna ca toti copiii celor au colesterolul peste limita normala vor avea aceeasi problema.

Frica de esec zici? Nu prea ai nimerit-o.
Oricum daca o fi sa fie esec o sa mi-l asum si n-am sa dau vina pe familia naturala. O sa continui sa lupt si sa incerc sa aduc copilul pe drumul cel bun.
Si stii de ce? Pentru ca o sa fie copilul MEU.

Parintii care au adoptat copii se plang de multe ori ca ai lor copii nu sunt vazuti de catre rude, prieteni, colegi ca si cum ar fi copii lor "adevarati". Pacat ca exista si parinti adoptivi care cred acelasi lucru.

Concluzia (mea) - daca Ioana era un copil nascut de catre tine exista si atunci posibilitatea ca ea sa fure

Vad ca te-au deranjat vorbele mele, nu te teme, e ultimul mesaj pe care ti-l adresez. Totusi, pentru binele Ioanei care este inca un copil nu RENUNTA.

PS da, am un frate mai mare. Am fost usor alintata cand eram mica pentru ca eram fata si eram si mezina familiei.
Doar ca fratele meu fusese foarte cuminte si eu eram mai zvapaiata. Si el era (si este inca) foarte ordonat, eu insa imi aruncam geaca, ghetele, ghiozdanul, sosetele ..etc prin toata casa cand veneam de la scoala.
Nu vrei sa stii de cate ori am auzit "uite x si-a pus hainele pe umeras, tu de ce nu poti sa le pui", "x era cuminte cand era de varsta ta", etc.
Eu sunt eu si el este el. Doi copii crescuti cu aceleasi metode de catre 2 parinti nu vor fi neaparat la fel. Fiecare are particica lui de caracter care poate fi doar cizelata, nu schimbata din temelii decat cu pretul unor urmari pentru tot restul vietii.

valiburu spune:

Interesanta si realista interventia lui Marinm. si o invitatie la reflectie pentru modul cum ne raportam la copilul adoptat,pe care il primim cu sufletul deschis,dar ne pune la incercare ca mame.Si eu lucrez in invatamant si vad zilnic rateuri din care incerc sa invat ca parinte.
Singurul sfat pe care ti-l pot da e sa te rogi pentru copilul tau,sa dai acatiste la manastiri pentru indreptarea copilului.

SSerafiotti spune:

'De fapt de ce ai scris pe forum? Vroiai sa te mangaie cineva si sa-ti spuna "sigur fura pentru ca mama naturala fura si ea/fratele fura etc?" Ai vrut sa tragi un semnal de alarma viitoarelor mamici de copii adoptati si sa le spui sa aiba grija ca poate intr-o zi copilul lor o sa minta si o sa fure?'

Sunnyday07,

Care e problema daca un parinte adoptiv -intre multime de alti parinti adoptivi- remarca similitudini comportamentale prea uluitoare ca sa fie intamplatoare?

Ce te deranjeaza: ca a observat acest lucru (in epoca in care wishful thinking-ul inlocuieste mari portiuni de adevar, pana intr-acolo incat li se cere oamenilor sa nu...vada ce vad), ca a indraznit sa-l faca public, sau amandoua?

Genetica este un domeniu marcat de controverse: desi inca in fasa, este ramura care avanseaza intr-un an cat altele in zece, DAR o mare parte din informatiile existente sunt inaccesibile publicului din motive politice.

Mai mult, o nisa bunicica din research nu doar nu este sustinut, ci este boicotat. Traim timpuri nastrusnice, in care tehnologii fabuloase dau nas in nas cu sisteme culturale si sensibilitati tribale nemodificate din Evul Mediu. Balanta se inclina din ce in ce mai mult spre impiedicarea, cu orice pret, a oamenilor de a iesi in strada sa arda sute de masini, decat spre oferirea acelorasi indivizi a informatiilor de ultima ora. Cercetarea care urmareste stabilirea unor legaturi intre inteligenta, gena, rasa este inghetata in anii '60, nici dracu nu sponsorizeaza asa ceva. Nu ne intereseaza ca ar putea aparea concluzii care sa rezolve probleme, atata vreme cat ne putem preface ca problemele nu exista de la bun inceput!

James D. Watson e un mos nobeliat in '62 (Fiziologie/ Medicina) 'pentru descoperiri privind structura acizilor nucleici si importanta acestora in transferul de informatie la materialul viu'. Intr-un cuvant, a co-descoperit structura ADN-ului.

In 2007, dupa aproape 50 de ani de la inhatarea premiului Nobel, ani pe care se presupune ca nu i-a petrecut cantand din muzicuta soarecilor de laborator, a fost hulit public pe tot mapamondul.

Dezlantuirea feroce a avut ca motiv asocierea ilustrei personalitati cu cateva fraze, printre care: 'Nu avem temei sa anticipam faptul ca posibilitatile intelectuale ale popoarelor separate geografic pe parcursul evolutiei lor s-au dezvoltat identic. Dorinta noastra de a distribui forta ratiunii in mod egal in calitate de mostenire universala a umanitatii nu ajunge pentru a realiza acest scop.'


Sa-l vezi atunci pe mosul nostru tinta atacurilor mondiale, de la jurnale trendy la doftorasi maruntei nedemni sa-i tina bracinarii (dar sefi de comitete si comitii), dat in suturi afara de la universitati cu renume, cu vizitele, profesoriile si cuvantarile anulate de catre o intelligentzia care nu face cat o ceapa degerata in fata lui.

Atunci bietul mos a clarificat public:

'Inca din 1978, cand i s-a dat la cap prietenului meu de la Harvard, E O Wilson, pentru a fi avut indrazneala sa afirme ca genele influenteaza comportamentul uman, asaltul de catre blocul pro-'wishful-thinking' impotriva 'human behavioural genetics' continua.

Trebuie sa se inceteze cu irationalitatea. ROLUL STIINTEI NU ESTE ACELA DE A NE FACE PE NOI SA NE SIMTIM BINE, ci acela de a raspunde intrebarilor in slujba cunoasterii si a unei mai bune intelegeri.

...Inca nu intelegem adecvat felul in care medii/societati diferite din lume au generat, in timp, selectarea unor gene care determina capacitatea noastra de a face lucruri diferite. Dorinta arzatoare a societatii de astazi este sa porneasca de la premiza ca
forta ratiunii este distribuita in mod egal, ca mostenire universala a umanitatii. Se prea poate. Dar pur si simplu dorindu-ne asta, faptul in sine nu se auto-genereaza. ASTA NU E STIINTA'.

Nimeni nu e pe cale sa ameninte adoptia sau sa conteste adoptabilitatea copiilor adoptabili. Dar daca cercetarea ar arata predispozitia genetica pentru vicii sau criminalitate a unor indivizi (dintre care doar o parte sunt copii adoptati/adoptabili) am vrea sa stim, spre a putea intampina problema, sau l-am lua pe NU in brate?

Nu, nu, nu.
Nu exista asa ceva.
E 'offensive' sa gandesti asa.
Ai vazut? N-ai vazut nimic. E o parere.
Ai vazut de o mie de ori? E o coincidenta. Sunt o mie de coincidente.

Tot Watson a descoperit un link intre libido si rasa (putin a lipsit sa nu fie linsat). Eu ce trebuie sa fac acum? Sa ma prefac ca maaaaarea majoritate a violatorilor din Europa NU sunt marocani, sunt scotieni, domnule!!!??? Scotieni!Ati auzit, scotieni!

Oricum, felul malitios in care e impunsa aceasta mama care si-a crescut fiica adoptiva neprecupetind nimic, sacrificand-o din plin pe cea biologica in favoarea celei dintai, este de-a rasu'-plansu'. Si asta doar pentru ca a indraznit sa faca o asociere.

In secolul XX, stiinta era stiinta. Acum, excelenta observatia lui Watson, este un circ menit sa ne anticipeze noua sensibilitatile si sa ne perieze istericalele.

ioanaalice spune:

sserafiotti, s-a demonstrat influenta factorului ereditar doar in cateva afectiuni/tulburari neuro-psihice (tulburarile maniaco-depresive, epilepsia, etc) - influenta exprimandu-se procentual, cu valori aflate sub 40%, chiar si in studiile cele mai "pro-ereditate".
DAR pentru tulburarile de comportament NU s-a demonstrat aceasta influenta a factorului ereditar , inca.

copiii nostri, adoptati sau biologici, se afla intre zestrea lor ereditara si educatie. Daca esuam in educatie (desi definitia esecului tine mult de propriile noastre expectante) pentru protectia noastra dam vina pe 'zestre'. E natural.

...iar pana la urma, asta e un forum unde toata lumea poate sa-si dea cu parerea, sa se 'planga' si sa fie 'mangaiat'. Chiar daca nu sunt de acord cu punctele de vedere ale lineisobolinei si marin.m, eu zic ca este necesar si un astfel de subiect, pentru cei care considera ca au esuat in adoptie (sau care nu sunt lamuriti daca au esuat sau nu...).

marin.m, daca Ioana ta are 14 ani, cred ca de vreo 9-10 ani ar fi trebuit sa stie ca e adoptata. Cu cat intarziati momentul, cu atat drama ei va fi mai accentuata (desi eu cred ca banuie sau stie deja). Iar daca vreti sa o duceti la un psihoterapeut, cred ca cel mai bine, la varsta asta, i s-ar potrivi psihoterapie adleriana. Exista si varianta psihoterapiei de familie, cea sistemica. Exista o piata mare de servicii psihoterapeutice, asa ca ai de unde alege. "Psihoterapia maturii" lipseste din lista.




ioana, mama lui Mihai
http://community.webshots.com/photo/2851178420103287451koEYbc?vhost=community