Desfierea??(2)

Katya spune:

Eu am inteles ca o mama adoptiva se simte jignita daca-i vb despre caritate in privinta unui copil adoptat. Si pe buna dreptate: pt ca nu numai parintii fac 'caritate' cu un orfan, ci si copilul face 'caritate' cu parintii care n-au copii. Asa ca, odata impreuna, eu nu privesc diferit pe o mama adoptiva fata de o alta biologica, pt mine sint tot mame. De aceea ma intristeaza sa vad ca chiar mame adoptive (sau pe cale de a adopta) sau naturale admit ca, in cazul copilului adoptat, e perfect normal ca, la un moment dat, sa nu-ti mai asumi maternitatea. Nu ma mai mira atunci ca anturajul(ca-s parinti sau socri sau educatori etc) priveste cu ochi diferiti un copil adoptat, ca si cum cresterea si iubirea pt el ar fi facultative, conditionate, limitate. (Erato de-aia cred ca a zis de singe) .

Eu n-am intrat s-o judec pe Lina , mie mi-a fost mila de copil, poate pt ca si eu am un bebe de 1 an si sint extrem de sensibila la suferintele puilor mici, poate daca-mi mai cresc si mie copiii ma mai detasez si eu emotional de tot ce citesc.

In incheiere, Lina, tu faci ce poti si cit poti, in fond fiecare zi buna pt copil e un cistig pt el. Din ce-am mai citit eu, e imp sa-i spui, atunci cind o fi, ca nu mai poti sa-l tii, sa-i spui tot adevarul si de asemenea sa n-o vorbesti de rau pe mama lui, ca se pare ca vorbind frumos de parintii lor naturali, copiii adoptati se simt valorizati cumva. Imi pare rau ca s-a terminat asa si cu Ioana, te inteleg si ca ti-e greu sa te atasezi de bebe, pot doar sa-ti spun ca eu cred ca, daca lupti pt binele lui(ca am inteles ca nu poate fi dat spre adoptie daca altii din familie il vor), Dumnezeu ar tb sa-ti fie 'dator' si sa-ti dea putere, sanatate si viata lunga, ceea ce-ti dorim cu totii!

linasobolina spune:

Iar gresit
de bb ,desi imi este frica de viitor , M-Am Atasat!!!!
Aici e buba ca sa zic asa, desi e greu ,copilul e o binecuvantare, mie imi este frica de viitor, imi este frica ca o sa dau coltu' in cel mai nepotrivit moment pentru bb
Si atunci, EL ce va face?
Care e raul cel mai mic?
Si una peste alta habar nu am ce va aduce ziua de maine

Iar cu vorbitul de bine despre naturale, iote ca tot nu e bine, eu asa am facut, am zis ca a vrut sa ii fie bine, ca nu a avut incotro si de aceea a renuntat la copil,
si aceste scuze gasite naturalei, tocmai pentru ca sa aiba si ea valoare,
au dus pe termen lung la situatia actuala, adica lasat copil fara mama,

deci cum e bine????

Katya spune:

Lina, nu stiu cum e bine, adica stiu : adoptia dar, daca nu se poate, cel mai bine e sa-l tii tu, adica sa te sacrifici tu, in ciuda bolii si a ceea ce-ti poate rezerva viitorul ca necaz din partea parintilor lui bebe. Iar de-o fi sa mori (desi nu cred c-o sa se-ntimple, iubirea pt bebe te va mobiliza sa invingi boala zic eu) se va ocupa sotul tau, un bunic cu un nepotel!

Mai cred ca chiar e bine ca Ioana l-a lasat, macar a fost onesta si constienta ca nu-l poate creste. Decit sa-l ia cu ea si sa-l neglijeze si chinuie, mai bine ca l-a lasat, pina la urma mai bine e oriunde decit cu ea. Nu stiu unde-a crescut ea, la orfelinat sau la vreo maternala, dar tot asa-ti zic, ce-am citit: ca pt copiii crescuti in leagane, colectivitatea e un fel de "mama", le sugereaza lor ideea de maternitate, pt ca e ceea ce au cunoscut ei ca idee de mama, iti dai seama ca a marcat-o abandonul, poate ca de-aia nu s-a putut atasa de voi asa cum tb, poate de-aia aplecat la familia ei(parca erau mai multi, deci un grup-familie), maica-sa naturala a dezamagit-o si ea si poate pur si simplu n-are simt matern, acuma nici nu mai conteaza, tu ai facut tot posibilul s-o cresti bine, dar ea e adulta si oricum face ce vrea.

Dar sufletelul mic n-are pe nimeni si asa cum il descrii tu disperat de abandon si disperat sa se faca iubit, eu una nu pot decit sa-l trec pe el pe primul plan si sa ma rog pt sanatatea ta.

Mik spune:

Katya, eu n-am inteles deloc asta din situatie. Ioana n-a inteles nimic, actioneaza fara discernamint, mai mult din instict. Si ceea ce ai scris suna a contradictie.

Lina, ai grija de tine !

Katya spune:

Mik, eu am inteles ca, atunci cind Ioana a semnat acel act prin care o delega pe Lina sa se ocupe de copil, nu a a vut nicio tresarire a fetei, nicio emotie, nimic, prin urmare a sugerat ca putin ii pasa de copil, de aici zic ca macar a fost onesta, n-a mimat regrete, n-a facut promisiuni etc, deci s-a recunoscut incapabila sa aiba grija de el.Ca e lipsa de discernamint sau declaratie de abandon, ce mai conteaza, fapt e ca acel copil nu mai are mama. Si am zis ca oricum e adulta si face ce vrea, adica, indiferent de ce credem noi de atitudinea ei, ca gestul e voluntar si bine asumat sau provizoriu si inconstient, ramine tot faptul ca e un bebe pe drumuri.

Mik spune:

, am inteles.

diamonds spune:

Acest subiect este fff trist . Imi intareste convingerea , fara suparare , ca nu trebuie sa adopte decat cei care au copii naturali . Cu scuzele de rigoare , se pare ca instinctul , atasamentul si intelegerea de mama nu functioneaza " la comanda " . Si cine nu a avut niciodata copii naturali nu ar trebui sa adopte ( asa cred eu ) . Am vazut multe familii cu copii adoptati in care domina stinghereala , nefirescul dat de cele mai multe ori de prea marea straduinta a parintilor . In cazul de fata totul imi suna a " ti-am dat si nu mi-ai rasplatit darurile " .
Ioana

irina_g spune:

Buna,
Eu nu prea am intrat la acest capitol insa ma uit la baiatul meu care pina la 4 ani nu vroia sa fie spalat cu dusul si aveam mari probleme. Incet incet, cu vorba buna a inceput sa nu se mai teama de dus si acum se spala singur pe cap.
Intotdeauna vorba buna invinge.
Legat de tavalire, tras de sertare, aruncat lucrurile din sertare pe jos, asta e bucuria virstei. Nu cred ca am auzit vreo mamica care sa nu ajunga la "virsta " sertarelor.
Unde ati mai vazut copil cuminte si baba frumoasa?
Asta e farmecul si bucuria copilariei.
Din experianta mea de mamica pot spune ca, copilul testeaza sa vada pina unde ii merge cu mami si care sunt limitele. Daca nu ii pui limite ti se suie in cap insa incet, incet, cu vorba buna se ajunge la un rezultat.
Lina, sanatate multa, ai grija de tine si ai grija cu piciorul.

nico_ro spune:

Diamonds, concluzia ta "beton", trasa probabil dupa indelungi studii si cercetare asidua, nu-si are locul aici... Daca crezi ca asta cu "datu' si nerasplatitul" e numai in cazul copiilor adoptati, te inseli. Cred ca orice parinte, natural sau adoptiv, are niste asteptari minime de la copilul sau, cum ar fi sa nu fure, sa nu insele increderea celorlalti de atatea ori fara sa invete niciodata nimic, sa fie responsabil... Instinctul, atasamentul si intelegerea de mama nu iau nastere odata cu fenomenul fizic al nasterii. Instinctul e acolo, in creier si suflet, atasamentul se dezvolta reciproc si rapid, iar intelegerea e relativa si tine de limitele fiecaruia. Lina a trecut prin prea multe si poate a obosit, comportamentul micutului e normal pentru varsta lui, dar orice mamica de bebe mic se simte obosita in anumite momente, dar perioada asta trece, vin altele ... Si eu cred ca nepotelul ar avea nevoie de Lina, atat cat poate, si poate mai mult decat realizeaza. Ma rog sa o tina Dumnezeu sanatoasa!
PS Oricum parintii de copii naturali nu se indreapta spre adoptie decat in foarte putine cazuri. Si eu nu cred ca faptul ca nu pot naste un copil ma face mai putin mama pentru copiii mei.

nico_ro spune:

Era sa uit, diamonds, ce instinct matern profund si cat atasament dovedesc naturalele care isi abandoneaza copiii dupa ce ii nasc, pe care noi, nepriceputele si nefirestile fortam destinul sa ii crestem si sa le oferim toata iubirea si tot sufletul. M-am enervat rau, si eu sunt chiar o fire greu de enervat... Personal nu pot ierta cele doua luni pe care fetita mea le-a petrecut singura (doar cu angajatii) intr-o maternitate, fiindca instinctuala sa naturala a fugit imediat dupa nastere, nepasandu-i ca o fiinta absolut dependenta de un adult si absolut neputiincioasa ramane de izbeliste, fara un nume macar. Se numea "fetita"... Ii multumesc pentru darul pe care mi l-a facut, dar pentru abandonul fara a se uita in urma, nu-i gaesc scuza. Macar naturala baietelului a stat langa el cateva saptamani pana s-a asigurat ca e pe maini bune (DPC), n-a fugit pur si simplu.
Asta cu instinctul, atasamentul si intelegerea, repet, tine de fiecare persoana in parte, nu de lunile de sarcina si de nasterea in sine...