Unde gresesc?
Raspunsuri - Pagina 13
diana_jors spune:
Foarte pe scurt: am avut si noi 2 perioade in care ne-am "racit" si ne-am distantat. Prima - cand era Alex mic (0.5-1.5 ani), cand sotul era plictisit rau de job, eu eram nedormita si complet dedicata copilului si nu prea aveam chef de el... venea de la serviciu, se arunca intr-un fotoliu, astepta tava cu mancarea ("servirea la pat") si se uita la filme pe laptop. In timp ce eu n-aveam decat sa imi vad de treburile mele. Da, stateam toata ziua acasa, dar mi se cam luase de mancare, spalat vase, spalat haine etc. Desi nu imi placea jobul, am cautat gradinita si m-am intors la serviciu, mi-am mai revenit eu psihic. Apoi am lasat copilul peste vara la bunici, m-am dus la el si i-am spus frumos si direct: "Esti fericit?" "Da". "Eu nu sunt fericita. Tu esti fericit cu mine nefericita?" Aici a zis "nu". "Vrei sa facem ceva in privinta asta?" "Da". N-am discutat prea mult, am hotarat rapid sa facem mai multe lucruri impreuna, si ne-a ajutat, ne-am regasit.
Intre timp eu m-am apucat de sport, si de mers pe la concursuri in week-end-uri. La inceput ii luam si pe ei (sotul si copilul) cu mine, dar de la un timp au inceput sa se plictiseasca sa ma astepte, plus ca sotul nu mai avea chef de deplasari (nu e mare fan excursii), si am hotarat impreuna sa merg doar eu. Si am mers, doar eu. Si de la un moment dat l-am vazut ca se inchide din nou in el, ca nu mai vorbim, ca ne departam, ca e tot mai sec si mai rece cu mine. L-am intrebat care ii e problema - il lasam prea mult singur, mergeam la prea multe concursuri (da, acum recunosc ca am exagerat, eram acasa doar un week-end pe luna). OK, am "filtrat" din concursuri, si ne-am regasit.
Concluzia pe care am tras-o eu este ca degeaba astept ca el sa "bage de seama" singur ca eu am o problema. Mai ales daca eu imi maschez starile proaste (si da, o cam fac). N-are cum sa observe. Cel mai bine e sa merg la el si sa ii spun: "am o problema". Nu neaparat "avem o problema" - poate el ca el nu vede/are vreuna dar am eu si daca vrem intr-adevar amandoi sa facem lucrurile sa mearga bine in continuare, o luam incet si o rezolvam. Negociati-va termenii fericirii - eu nu vad ca ai face "compromisuri" pentru a fi fericit, eu vad "compromisul" tocmai faptul de a fi nefericit
Bafta!
oana1177 spune:
Vega, parerea mea e ca gresesti avand inca asteptari de la el. NU e normal sa uite de tine si de familie indiferent cat de stresat/ocupat ar fi. Iar reactiile tale sunt normale; mi se pare uman sa ti se urce sangele la cap dupa atata amar de vreme de nepasare din partea lui; caci banuiesc ca pana sa ajungeti aici ai facut tot posibilul sa intelegi "de ce, ce are, cum sa-l ajut + toata panoplia de incercat discutii si cine romantice ". (sunt curioasa daca cele care gasesc normala atitudinea lui - iar pe tine bau-bau, ar accepta asa ceva si-ar fi fericite cu un sot/partener caruia nu-i pasa (nici macar de copii); ma indoiesc f tare, dar na, e simplu de la computer).
Dupa parerea mea ai doua alternative: ori ramai cu el si "ii folosesti banii" pt copii (caci oricum altceva nu ofera - nici macar tata pt copii nu-l poti numi) iar tu iti vezi de viata ta, ti-o faci frumoasa fara absolut nici o asteptare de la el, fie va despartiti.
Eu personal n-as putea sta langa un asemenea personaj: cu siguranta scorpionul din mine ar deveni agresiv si razbunator
eumada spune:
Eu cred ca nenea ala e Gemeni(primul decan) sau Pesti ca zodie....astia sunt in halul asta....eu sunt de acord cu tine...oana1177
My_Lady0091 spune:
eu sunt peste si nu ma vad in "halul asta"!
Citat: |
" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca |
ann1907 spune:
Eu as fi curioasa sa stiu de ce a divortat el prima data. Eu ca femeie divortata, ma invart in cercuri de oameni divortati, si, ca o regula ce mi s-a format in minte, totdeauna cand cunosc pe cineva incerc sa aflu motivul divortului, pentru ca asta spune multe despre om. Sigur ca de multe ori nu este usor sa afli, de aceea nici nu ma grabesc sa ma arunc intr-o relatie cu cineva divortat..
Acum, ce a fost a fost, ca ai gresit sau nu, nu mai conteaza. Trebuie sa gasesti o solutie sa mergi mai departe. Acum, depinde numai de tine daca te poti schimba un pic sa incerci sa fii mai nepasatoare, pentru ca daca suferi asa, nu e ok, o sa ajungi rau, si copiii au nevoie de tine! Iar pe el nu-l vad divortand, de obicei barbatii sunt prea lasi si nu divorteaza decat daca li se aprind calcaiele dupa altele (si nici atunci garantat).. deci vina divortului va cadea pe umerii tai.. nu stiu ce sa-ti spun, eu am divortat, dar am un singur copil.. dar cu trei, nu stiu daca m-as fi incumetat...
Sorry ca am ajuns asa departe, dar din ce spui tu, voi sunteti firi prea diferite ca sa aveti o relatie armonioasa..
mami_stefi spune:
Vega,noi(cele care te-am tras de urechiuse) nu suntem rele,nu ne batem joc,suntem obiective. Stim cu totii ca o femeie sigura pe ea,hotarata,iubitoare va gasi o modalitate sa isi rezolve problemele inchipuite sau nu cu sotul ei.
Iar faptul ca a uitat de tine.. Nu spun ca e frumos din partea lui,dar ai incercat sa ii acorzi "prezumtia de nevinovatie" ?
Tu esti perfecta,nu uiti?
Zau acum,era cu alta,era la o bere cu baietii si a uitat de tine? Nu,era la job,muncea ca sa isi sustina macar titlul de "provider" ca cele de "tata" si "sot" le-ai facut tu praf.
Si m-am pus in locul tau(aviz postarii de mai sus) si am gasit asa:
1.m-as da peste cap sa aflu ce e cu sotul meu,ce vrea el de la mine/relatie
2.M-as analiza "la sange"
3.As lua o decizie(continui/renunt)
4.In functie de pct 3 :ori mi-as vedea de viata linistita cu puiutii mei ori as cadea la o intelegere cu el sa ne intalnim la 1/2 drumului,las eu,lasi si tu.
Inainte sa astepti de la el sa se schimbe,de ce nu o faci tu?
Morgano spune:
Ann, e cumva discriminatoriu ce spui tu
si TU esti divortata.... ai vrea sa fii judecata pt asta?
vina e mereu undeva la mijloc, exceptand cazurile de abuz fizic/psihic
ann1907 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Morgano Ann, e cumva discriminatoriu ce spui tu si TU esti divortata.... ai vrea sa fii judecata pt asta? vina e mereu undeva la mijloc, exceptand cazurile de abuz fizic/psihic |
Da, eu am fost judecata pentru asta, fostul sot m-a invinuit pentru ca am initiat despartirea.. si chiar si alte persoane care nu au stiut realitatea..