Mami,de ce mor oamenii...?

Este intrebarea pe care mi-a pus-o aseara fetita mea de 8 ani...eu am incercat sa-i spun ca Dumnezeu ii ia la El in cer pe cei pe care-i iubeste si tot asa.Cea mica(are 6 ani),foarte senina i-a spus ca numai oamenii batrani mor,cu alte cuvinte,n-are de ce sa se gandeasca la asa ceva...voi ce le-ati raspunde copiilor vostri la intrebarea asta?subiectul a ramas deschis,sa zic asa,i-am spus sa se culce si sa se gandeasca mai bine ca nu a citit suficient pentru ziua respectiva,ca scoala trebuie sa-i ocupe mintea,nu alte idei...dar m-a pus pe ganduri,creste si incepe sa vada lucrurile altfel...

anya spune:

Eu le-am spus ca mor cand sunt batrani, bolnavi in accidente sau cel mai grav, in razboi iar scopul universal e sa faca loc altora. Deja au aflat ca planeta e suprapopulata. La discutia asta am ajuns pornind de la mancarea de proasta calitate. Ei au inteles la nivel general despre evolutie, despre selectia naturala (baietii mei au 9 si 6 ani). De asemenea stiu ca dupa ce mor corpul putrezeste si in cimitir ramane scheletul.
Baiatul mai mare e foarte interesat de diversele religii, in ce anume cred si de ce (momentan ii place ideea reincarnarii). Cel mic e mai direct. Cand au vazut odata o pisica calcata de masina cel mare filozofa, ii dadeau si lacrimile de mila ei in timp ce baiatul mai mic a zis: a murit si gata.

capcaunul spune:

Cel mic (al meu) a inceput sa fie interesat (brusc) de problema asta dupa ce i-am citit o carticica pentru copii despre pisici. Se pomeneste acolo despre pisicile mumificate din Egiptul antic, si este si o poza cu o mumie de pisica. Mumia asta l-a impresionat enorm.

Dupa ce ne-a intrebat zile l-a rand, Mumia misca?, Pisica moarta nu misca?, Toate pisicile devin mumii?, Pisica moarta nu se trezeste? samd, a rumegat raspunsurile noastre cateva zile, apoi a trecut la Mami, si tu o sa mori? Bunico, tu mori? Cand o sa mori? Toti oamenii mor? Cum moare cainele? Cum moare gandacul? pentru ca la un moment dat sa ne intrebe Eu o sa mor?

Totul de la o mumie de pisica!

szivarvany spune:

-De ce mor oamenii si cainii si pisicile si totul ?
-Pentru ca asta e cursul vietii, incepe si apoi se termina.
-De ce ?
-De accidente, de boli, de batranete.
-Mami, tu vei muri ?
-Da.
-Toti vom muri ?
-Da, cand vom fi foarte, foarte, foarte batrani. (asta ca sa o linistesc)
-Unde merg mortii, in pamant si apoi se descompun ?
-Imi place sa cred ca ne transformam in stele, iar copiii in Ingeri adevarati.

Cam asa ceva a fost discutia la noi. Fi`mea face 8 ani anul asta.
Apoi cand vine vorba de trecut strada nu scap ocazia sa nu spun ca de murit poti muri o singura data, cand mori nu mai e cale de intoarcere si trebuie sa fim atenti sa nu facem accidente.

edit: alta data m-a intrebat ce se intampla cu toate lucrurile mele dupa ce eu mor; i-am spus ca toate vor fi ale ei si asta nu i-a displacut deloc

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

michelle-usa spune:

al meu are aproape 9 si discutia asta o mai avem din cand in cand si a inceptu pe la 7 ani.
eu ii citesc Biblia si il expun credintei restine in care omul este creat de Dumnezeu, se naste, traieste si apoi se intoarce la Dumnezeu sa fie cu El pt totdeauna.
cat traim avem posibilitatatea fiecare de a alege daca eternitatea ne-o vom petrece alaturi de Dumnezeu sau fara Dumnezeu.
iar alegerea asta consta intr-o legatura zilnica, permanenta cu Dumnezeu, prin ascultare,incredere, slavire si multumire.

cand mama a "murit" anul asta m-a vazut cca eram trista cand am aflat dar m-a consolat spunandu-mi ca e cu Domnul si nu mai are nici o suferintza...si ne vom intilnii si noi cu ea.

eu i-am spus la al meu, ca eu si tati am ales sa fim cu Dumnul pt o eternitate si daca si el va alege asta vom fii impreuna.

stie ca, corpul e doar un invelis care il lasam pe pamant si de care nu mai avem nevoie la Dumnezeu, in Rai. acolo, Domnul ne va da corpuri mai bune, mai frumoase, mai puternice si care nu simte durerea.

si eu i-am spus ca treb sa se fereasca de accidente pt ca Domnul vrea ca el sa traiasca mult si sa faca mult bine pe pamnat, dar de aceea si el are responsabilitatea sa fie atent la ce face, e maninca...

michelle

eumada spune:

PRIN FORTA IMPREJURARILOR,STAM LA TARA la mama pe perioada renovarii.
A murit bunica unei prietene....problema e ca sunt una langa alta casele iar Eva avazut tot,inclusiv pregatirle pentru dus la biserica.
Si de aici intrbarile,mai ales "cum amurit?vine inapoi,nu?sau nu mai vine?de ce mor oamenii?o sa moara si bunica daca se face cu parul alb?

Moare si bunicul?Eu daca ma fac batrana,mor?ce se intampla?nu se mai joaca cu Vladut?De ce plange tanti Maricica?Ca doar se intoarce....

Ajutor ca nu stiu cum sa-i spun,ce sa-i spun,in conditiile in care ea plange de se sufoca doar ca a vazut un filmulet cu un pui de urs hranit de ingrijitor?Si a urlat efectiv o ora "unde emamica lui?de ce nu e mamica lui cu el?

Madalina

eumada spune:

Eva are doar 2 ani si 10 luni.....e destupata la minte,ca sa zic asa,intelege multe,dar e si foarte sensibila...

Lillo spune:

In jur de 4 ani a intrebat, ptr ca a vazut o inmormantare....
I-am spus ca oamenii sunt formati din corp si suflet. La un moment dat, atunci cand corpul este prea batran sau prea bolnav, Dumnezeu ia la El in cer sufletul, iar corpul il lasa sa se odihneasca in pamant. A inteles...
Acum are 5 ani. Ne-a murit cainele, a fost trista ca nu il va mai putea vedea niciodata, dar zice ca lui ii e bine acolo la Doamne-Doamne, ca e fericit si ne vede...
Poate are dreptate...

natalia_nica spune:

Si Denis a inceput undeva pe la 3 ani si jumatate-4 ani cu intrebarile de genul asta, intrebari puse obsesiv (cand mor oamenii, de ce, si tu mori, mami, si eu mor etc?). Eu nu cred in nimic (religios vorbind), de aceea nu i-am spus ca oamenii merg la doamne-doamne sau altele asemanatoare, DAR nici nu i-am spus ca murim si gata... i-am spus ca s-ar putea ca sufletul sa-si ia zborul si sa mearga intr-un loc mai bun, dar ca nici un om nu stie cu siguranta ce se intampla dupa moarte. Si bineinteles ca i-am spus ca oamenii mor cand sunt fff batrani si bolnavi, sau in accidente si in razboi.

Acum are 6 ani, iar vinerea trecuta un baietel de la gradi a omorat un melc (l-a aruncat de perete si apoi l-a calcat). Mi se rupea inima cand il vedeam pe copilul meu cat sufera pentru acel melc si tot cauta o portita, sa afle cumva ca nu e mort de tot... Atunci i-am spus ca s-ar putea ca sufletul melcului sa fie printre stele... Inca isi aduce aminte si spune ca il uraste pe baietelul respectiv, ca nu mai vrea sa-l vada niciodata...

So, tactica mea in cazul mortii e... varianta mea simpla si sincera, dar nu ii tai aripile si de a crede in ceva, daca el va simti asa (si la cat e de sensibil nu ma indoiesc ca va cauta sa creada in ceva)

anya spune:

La 2-3 ani e destul de greu sa fii transant intr-o problema in care oricum nu esti sigur.

Daca sunteti religiosi - dati vina pe Dumnezeu. Aici cu grija, ca stiu cazul unui copilas carui i s-a explicat ce bine e la Dumnezeu si a zis ca vrea sa moara si el daca e atat de bine la Doamne-Doamne.

Daca nu sunteti religisi...vorbiti de suflet, stele, florile care "mor" toamna dar primavara totul reinvie, omul/animalul drag care traieste in inima noastra...Pt partea cu corpul mi-a placut o poveste in care se facea comparatia cu somnul. Cand suntem obositi - dormim. Pentru cei batrani sau bolnavi moartea e doar un somn....foarte lung pt ca sunt atat de obositi...

Lillo spune:

Si fii-mea a intrebat de ce mai traim aici daca e asa bine la Doamne-Doamne...Cand a auzit ca acolo suntem ca un abur, nu mai putem sa vorbim cu cei dragi, sa mirosim florile, sa ne jucam, si nici macar nu ne putem intoarce daca ni se face dor de ceva de aici, a decis ca vrea sa traiasca muuuult, pana devine o "baba batrana".