Clubul de vis

Definitie.

Visul este lumea DUHURILOR aflate "in" gandurile noastre, sau "privelistea" "realitatii" din punctul LOR de vedere.

Eu nu am visat decat foarte rar, mai mult cand eram mic; imi aduc aminte in special o repetitivitate in privinta visurilor atunci, asa cum m-am visat de multe ori: coborand pe o scara de bloc si cand ajungeam la capat, nu stiu din ce motiv - dar exact in acelasi fel se intampla de fiecare data - atingeam o priza de curent montata in perete, si dupa ce o atingeam, când era momentul "mortii", ma trezeam din vis.

Intelegeti de ce ne trezim din somn, atunci cand "murim" in vis?

Pe langa alte vise care au avut loc foarte foarte rar, acum vreo 2-3 ani am avut un alt vis:

Se facea ca eram intr-o camera oarecare a casei si se auzeau pocnituri infundate in ferestre din absolut toate partile. Ploaie de lumini mici si galbene, ca lumina stelelor, cadea pe pamant si toata casa mea era ropotita de ele, dar in casa nu intrau, producand doar un zgomot aproape mut in ferestre. Apoi visul cred ca s-a terminat.

Afland de la alt topic de pe acest forum ca stelele (galaxiile) asa cum se vad ele - fara suflet, sau ceea ce le anima cu adevarat - sunt trupurile vizibile ale ingerilor (buni si rai), eu inteleg acum acele lumini galbene ca pe o multime de duhuri care incercau sa atace casa sufletului meu nereusind sa intre.

Pe acest topic putem sa discutam despre visuri, daca aveti si daca doriti sa va deschideti din punctul acesta de vedere, in speranta intelegerii lumii visurilor (pe cat posibil).

marius spune:

Oamenii petrec o treime din viata dormind si, de multe ori fara a-si da seama, visand. Imaginile nocturne care acompaniaza aceasta perioada de odihna au fascinat omenirea, de-a lungul mileniilor fiindu-le atribuite chiar conotatii religioase. In Biblia crestina, visele erau o metoda prin care Dumnezeu intra in legatura cu supusii sai, iar cartea de capatai a musulmanilor, Coranul, i-a fost transmisa profetului Mahomed prin vis de catre ingerul Gabriel. In Grecia antica, persoanele bolnave dormeau in templele inchinate lui Asclepios, zeul medicinei, sperand sa aiba parte de vise care sa le vindece problemele.
Visele au stat la baza a numeroase carti, filme si alte lucrari artistice. Stiinta a fost la randul sau imbogatita in urma unor idei cu origini onirice, un vis fiind inspiratia ce a dus la apartia celebrului tabel al lui Mendeleev si la descoperirea structurii moleculei de benzen de catre chimistul german Friedrich Kekule. Celebrul proiectant sovietic Oleg Antonov spunea ca un vis l-a inspirat sa conceapa o aeronava. Mai mult, doi celebri oameni de stiinta, Niels Bohr si Otto Loewi, au obtinut Premiul Nobel datorita unei idei aparute in vis.
Somnul REM, izvorul viselor
Somnul fiecaruia dintre noi urmeaza un ciclu regulat in fiecare noapte, fiind compus din cele doua tipuri de somn: REM (rapid eye movement) si NREM (non-rapid eye movement, care este impartit in 4 stadii). Bebelusii impart in mod egal timpul de somn intre somnul de tip REM si cel NREM, insa adultii petrec doar 20% din somn in faza REM, care la batranete ocupa doar 15% din perioada totala de odihna.
Fiecare ciclu de somn dureaza aproximativ 90 de minute si incepe cu primele 4 etape ale somnului NREM. Primele doua etape ale somnului NREM reprezinta un somn usor, in care muschii corpului se relaxeaza si ritmul inimii incetineste. Etapele 3 si 4 ale somnului NREM reprezinta somnul adanc, in timpul caruia undele cerebrale incetinesc. Ciclul continua in sens invers, dinspre etapa 4 a somnului NREM pana la etapa 1, care este apoi urmata de somnul REM. Apoi, ciclul se reia.

Vasta majoritate a viselor au loc in timpul somnului REM, atunci cand ochii se misca cu viteza.
Urmarind activitatea cerebrala pe electroencefalograme, oamenii de stiinta au observat ca in timpul somnului REM creierul prezinta o activitate similara cu cea din starea de trezie, insa muschii sunt inactivi, impiedicand astfel punerea in practica a viselor.
Din punct de vedere al evolutiei, somnul REM este o aparitie recenta, oamenii de stiinta detectandu-l si in randul altor mamifere cu sange cald si chiar la pasari.
La oameni, somnul REM apare foarte devreme, in cel de-al treilea trimestru al evolutiei prenatale, cu mult inainte ca fatul sa aiba experiente care sa duca la aparitia imaginilor in vise. Faptul ca fatul are vise REM arata ca acesta „vede” ceva cu mult inainte sa poata deschide ochii. Creierul, aflat in stare de dezvoltare, foloseste modele biologice innascute ale spatiului si timpului pentru a da continut „viselor”.
Daca in secolul trecut teoriile enuntate de Freud si Jung atribuiau viselor diferite intelesuri, astazi oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca ele au strict o functie fiziologica, fara a simboliza ceva anume.
Visele ajuta la invatat si la consolidarea memoriei

Oamenii de stiinta au considerat multa vreme ca somnul si visele au explicatii diferite. In ultimii ani, insa, cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceasta perspectiva este gresita. Una dintre cele mai importante functii ale somnului, consolidarea amintirilor, se realizeaza prin visare.
Este binecunoscut faptul ca somnul imbunatateste memoria de toate tipurile. Pe langa acest lucru, creierul foloseste perioada de somn pentru a reprocesa amintirile proaspete, asezandu-le intr-un context mental nou, transformandu-le in amintiri permanente si totodata extragand un inteles mai profund al acestora. Visele, cred oamenii de stiinta, reprezinta un simptom al faptului ca acest proces se afla in desfasurare.
In unul dintre experimente, participantilor la studiu li s-a cerut sa tina minte un cuvant inventat, „cathedruke”, ce se aseamana cu un cuvant real din limba engleza, „cathedral”. Apoi, in cea de-a doua etapa a studiului, cercetatorii au cerut participantilor sa recunoasca cuvantul „cathedral”, in cadrul unor teste. Rezultatele au fost interesante: cei care au efectuat primul test seara iar al doilea in dimineata urmatoare recunosteau mult mai greu cuvantul „cathedral” decat cei care au efectuat primul test dimineata si cel de-al doilea in seara aceleiasi zile. Cercetatorii cred ca motivul este faptul ca cei din primul grup au dormit (si, cel mai probabil, au visat), transferand cuvantul „cathedruke” din memoria pe termen scurt (aflata in hipocamp) in memoria lexicala, situata in cortex, o regiune mai avansata a creierului. Trecand in memoria lexicala, cuvantul inventat „cathedruke” afecta capacitatea de recunoastere a cuvantului real „cathedral”. Acest studiu a aratat ca pentru ca un cuvant nou invatat sa ajunga in memoria de lunga durata, unde se afla vocabularul obisnuit al unei persoane, este nevoie de somn.
Un alt experiment a demonstrat modul in care somnul permite creierului sa proceseze informatiile. Participantii la studiu au fost rugati sa memoreze o serie de cuvinte, printre care se numarau „asistenta”, „bolnav”, „pacient” si altele. Voluntarii au fost intrebati cateva ore mai tarziu daca anumite cuvinte se aflau in seria initiala. Majoritatea variantelor gresite au fost respinse de catre voluntari, cu exceptia cuvantului „doctor”, care nu se afla in lista initiala, desi apartine aceleiasi teme. Cercetatorii au observat ca participantii care dormisera intre cele doua probe au facut aceasta greseala mult mai des, ceea ce sugereaza ca in timpul somnului creierul acestora a extras tema generala a seriei de cuvinte prezentate initial, ceea ce a dus la greseala din cea de-a doua proba.
Un alt studiu, efectuat la Harvard Medical School, a aratat rolul esential al viselor in consolidarea amintirilor. Persoanelor care au participat la cercetare li s-a cerut sa joace un joc video in cadrul caruia erau nevoite sa se orienteze intr-un labirint virtual tridimensional. Apoi, in urmatoarele 90 de minute, cativa dintre participanti s-au culcat, iar ceilalti au ramas treji. Toti au fost intrebati in repetate randuri la ce se gandesc (daca erau treji) sau ce viseaza (daca dormeau). Cercetatorii au descoperit ca persoanele care visau despre jocul pe care-l jucasera au devenit de 10 ori mai eficiente in traversarea labirintului in cadrul probei urmatoare, pe cand in cazul celor ce doar se gandeau la joc in stare de trezie nu s-a inregistrat nicio imbunatatire a performantei.

Unul din autorii studiului, dr. Robert Stickgold, sustine ca visele ar putea reprezenta un simptom al efortului depus de creier pe mai multe planuri pentru a rezolva o problema. „Visele pot reflecta incercarile creierului de a descoperi legaturi intre amintiri, pentru a le face mai utile in viitor”, sustine Stickgold.
Coautoarea studiului, dr. Erin Wamsley, trage concluzia ca, inconstient, creierul lucreaza la aspectele pe care le considera cele mai importante. „In fiecare zi acumulam cantitati imense de informatii si de experiente noi. Se pare ca visele noastre stimuleaza creierul sa-si puna intrebarea «cum pot folosi aceste informatii pentru a imbunatati viata?»”, a declarat Wamsley.
Oamenii de stiinta au declarat ca rezultatele studiului ar putea fi utile celor ce invata, dat fiind ca este mai eficient pentru studenti sa parcurga materia seara, inainte de somn.
Visele ne stimuleaza creativitatea

In ultimii ani, oamenii de stiinta au descoperit ca, pe langa consolidarea amintirilor, somnul REM joaca un rol esential si in dezvoltarea creativitatii umane.
Intr-un studiu efectuat de Jan Born, specialist in neurostiinte la Universitatea din Lübeck, participantilor li s-a cerut sa transforme un sir lung de numere intr-un nou set de numere, in cadrul unui proces complex ce necesita folosirea mai multor algoritmi. Profesorul concepuse sarcina astfel incat rezultatul final putea fi obtinut mult mai usor, printr-o „scurtatura” ce putea fi descoperita daca participantii identificau legaturile subtile dintre seturile de numere.
Chiar si in cazul in care voluntarii erau lasati sa lucreze cateva ore la problema, doar 25% la suta dintre acestia identificau scurtatura. In schimb, atunci cand experimentul a fost repetat dupa ce participantii dormeau, 59% dintre ei au reusit sa descopere scurtatura. Cercetatorul crede ca somnul adanc si visele reprezinta un pas esential spre intelegere, ce ne permite sa reprezentam mental idei vechi sub forme noi.
O alta cercetare ce arata influenta viselor asupra creativitatii a fost realizata de Sara Mednick, specialista in neurostiinte la Universitatea din California, San Diego. In cadrul studiului, participantii aveau de rezolvat un test lingvistic, fiindu-le prezentate 3 cuvinte, sarcina lor fiind de a identifica cuvantul care se potriveste cu cele 3 (spre exemplu, „transparent”, „spart”, „ochi”, raspunsul corect fiind „sticla”).
Voluntarilor li s-a cerut sa se culce pentru o scurta perioada de timp. Cercetatoarea a descoperit ca persoanele care intrau in somnul REM, asociat viselor, rezolvau corect cu 40% mai multe intrebari decat inainte sa doarma. In schimb, cei care se odihneau fara sa adoarma si cei care dormeau fara sa intre in faza de somn REM nu au prezentat nicio imbunatatire. Mednick sustine ca imbunatatirea capacitatii creative a subiectilor se datoreaza faptului ca somnul REM „pregateste retelele asociative” care ne permit sa inglobam informatii noi, perfectionand astfel abilitatea de a rezolva probleme.
Visele ne protejeaza de amintirile dureroase

Pe langa ajutorul inestimabil pe care visele ni-l aduc in procesul de invatare, ele ofera un alt avantaj important: ne ajuta sa trecem peste momentele dureroase din trecut.
Cercetatorii de la Universitatea Berkeley au descoperit ca somnul REM, asociat viselor, duce la oprirea mecanismelor din creier responsabile de stres. „Faza de visare a somnului, prin compozitia sa neurochimica unica, ne ofera o forma de terapie peste noapte, avand un efect linistitor care elimina aspectele extreme ale experientelor emotionale din ziua abia incheiata”, a explicat Matthew Walker, profesor de psihologie si neurostiinte la Universitatea Berkeley.
„In timpul somnului REM, amintirile sunt reactivate, puse in perspectiva si integrate, dar totul are loc intr-o stare in care neurochimicalele responsabile cu stresul sunt dezactivate”, a adaugat Els van der Helm, doctorand in psihologie la UC Berkeley.
„Stim ca in timpul somnului REM are loc o scadere semnificativa a nivelului de norepinefrina, o substanta chimica din creier asociata stresului. Reprocesarea experientelor emotionale din trecut in acest mediu sigur, lipsit de stres, face ca atunci cand ne trezim a doua zi sa traim aceste experiente emotionale la o intensitate mai scazuta, ceea ce ne da mai multa putere si ne permite sa ne simtim mai bine”, a explicat dr. Walker.
Cosmarurile, esentiale pentru supravietuire

Chiar si experientele neplacute pe care le traim in vise ne aduc beneficii, considera oamenii de stiinta. Deoarece visarea este programata biologic in creierul uman, cercetatorii sunt siguri ca si stramosii oamenilor aveau parte de aceste imagini nocturne. Mai mult decat atat, unii oameni de stiinta sustin ca visele, mai ales cele neplacute, au jucat un rol important in supravietuirea lor.
Antii Revonsuo, un specialist in stiinte cognitive de la Universitatea din Turku, Finlanda, considera ca stramosii nostri au rezistat in mediul extrem de periculos in care traiau multumita cosmarurilor, care le permiteau sa se „antreneze” pentru a le confrunta.
„Cosmarurile contin evenimente amenintatoare, fortandu-ne sa confruntam aceste experiente simulate, astfel ca atunci cand intalnim in viata reala situatii amenintatoare sa fim mai pregatiti sa supravietuim”, explica Revonsuo. „Visele neplacute si cosmarurile sunt bune pentru ca ne forteaza sa fim pregatiti pentru evenimente similare ce au loc in viata reala. Fara cosmaruri, este posibil ca oamenii sa nu fi existat astazi pe Terra”, afirma cercetatorul.
Ce putem face pentru a nu uita visele atunci cand ne trezim?

Stilul modern de viata face ca multi dintre noi sa nu tina mintele visele de peste noapte. Doctorul Robert Stickgold, specialist in psihiatrie in cadrul Harvard Medical School, afirma ca unul dintre motive este faptul ca majoritatea ne trezim dimineata cu ajutorul unei alarme de ceas. „Studiile arata ca orice fel de stimul senzorial receptionat atunci cand ne trezim tinde sa stearga amintirile despre vise. Zgomotul facut de alarma si miscarea pe care o facem pentru a o opri reprezinta stimuli senzoriali semnificativi si de aceea uitam visele”, spune Stickgold.
Specialistul nu recomanda consumul bauturilor alcoolice inainte de somn. Alcoolul suprima somnul REM, asa ca prima parte a odihnei va fi fara aceasta faza. Dupa ce corpul asimileaza alcoolul, la jumatatea noptii, sunt sanse mari sa va treziti si sa va fie greu sa adormiti la loc. Apoi, cand reusiti in cele din urma sa adormiti, creierul va incerca sa recupereze somnul REM de care nu a avut parte, ceea ce poate duce la vise neplacute.
Stickgold spune ca cea mai buna metoda pentru a ne aminti visele este sa bem cateva pahare mari cu apa inainte de a ne culca. „In timpul noptii va veti trezi in mod repetat, iar cel mai probabil acest lucru se va petrece la finalul fazelor de somn REM, atunci cand e mai probabil sa aiba loc vise intense. De altfel, in experimentele noastre am descoperit ca toate persoanele care spuneau ca nu viseaza isi aminteau vise atunci cand erau trezite din somnul REM”, explica Stickgold.
Experimentele efectuate in laborator au aratat ca peste 95% dintre persoanele trezite atunci cand se aflau in faza de somn REM puteau povesti visul pe care il traiau. Deoarece sistemele chimice responsabile cu memoria recenta sunt dezactivate in timpul somnului REM, este putin probabil sa tinem minte visele daca nu intervenim (prin trezire) pentru a reactiva aceste substante in creier.
Indiferent ca tinem minte sau nu visele de peste noapte, studiile efectuate in ultimii ani arata importanta imaginilor pe care le percepem in timpul noptii. Chiar daca perceptiile onirice nu sunt nici mesaje divine, asa cum credeau populatiile antice, si nici o poarta spre subconstient, cum sustinea Freud, visele constituie un aspect esential pentru buna functionare a creierului. Fie ca avem parte de vise placute sau de cosmaruri terifiante, trebuie sa apreciem aventurile nocturne prin care ne poarta creierul nostru si sa fim constienti de faptul ca ne datoram existenta acestui veritabil antrenament pentru viata.


www.descopera.ro/stiinta/9551600-de-ce-viseaza-oamenii-care-sunt-raspunsurile-stiintei" target="_blank">O varianta


www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

eumada spune:

Poate ar trebui sa pui un link spre ceva de interpretare a viselor....dar serios nu traznai.

Si nu stiu,asocierile intre ce ti se intampla ziua si visele de noaptea eu nu le vad...sau nu stiu cum poate rezolva mintea mea o problema asa...

Katya spune:

Mihai, depinde cum vrei sa abordezi visele, ce astepti de la ele.

Daca crezi ca ele iti vorbesc despre tine, ca te ajuta sa te cunosti sau sa-ti intelegi unele actiuni sau idei sau atitudini, atunci da, e chiar indicat sa le folosesti ca mijloc de autocunoastere.

Dar daca ai impresia ca sint proorociri sau mai rau, daca ai ambitia sa le tilcuiesti pe ale altora,sa te faci, cum ar veni, un fel de 'ghicitor', atunci nu sint de folos , dimpotriva, te poti insela. Si alalalt abia asteapta sa te insele. Poti sa citesti ce zic Parintii Bisericii.

Sint fascinante visele, stiu, si eu am 2 categorii care se repeta de ani de zile in mod obsesiv, asa cum am si unele noi si insolite, dar pe unele stiu clar sa le interpretez, in timp ce altele-mi sint inca misterioase, dar le las in pace, nu caut deloc cu luminarea vreo interpretare, mi s-or deslusi ele cind oi fi in stare sa le decodez.

Cam asta, mai vorbim.

Katya spune:

Madalina, uite, o sa iti dau un ex despre 'realitate si vis' sau despre 'ce se-ntimpla ziua visezi noaptea".

Uneori o visez pe bunica mea f draga, moarta de 20 de ani.
De fiecare data o visez vie, la ea acasa, dar batrina si neajutorata.Si eu sint departe de ea, mult prea departe ca sa ajung in timp util s-o mai prind in viata sau sa mai petrec timp cu ea.

Daca as lua o "interpretare populara", mi s-ar spune sa-i dau de pomana.

Daca as lua o 'interpretare mistica', poate mi s-ar spune ca vrea sa comunice(sau vreau eu sa comunic cu ea)sau mi s-ar descrie mediul in care am visat-o(fie casa, fie via ei) ca insemnind nu stiu ce si uite-asa.

Dar daca iau o 'perspectiva psihologica", imi explic totul f usor: in pr rind am visat-o pt ca mi s-a intimplat sa ma gindesc la ea peste zi.In al 2lea rind, o visez mereu asa(ea vie si eu departe si prea tirziu) pt ca abia la ani de zile dupa ce-a murit, imi dau seama cite erau de aflat de la ea si cit am pierdut neintrebind-o. Mai ales de cind am copii, ma interesa sa stiu cum a nascut, de ce i-a murit unul din copii etc si etc. Deci acest vis arata ca as vrea sa mai fie-n viata, ca as vrea sa dau timpul inapoi, in fine dorul de ea si regretul ca nu mai e etc.

Poti sa aplici si tu la cotidianul tau si-ai sa vezi ca visul reflecta de cele mai multe ori ceea ce traiesti tu.

capcaunul spune:

Responsabila cu interpretarea viselor userilor DC este 3x3, la sectiunea Paranormal samd, topicul experiente mistice.

michelle-usa spune:

eu nu prea cred in vise....desi unele sunt destul de interesante.
in urma cu 2 ani am inceput sa visez in mod f frecvent o fosta colega de liceu si buna prietena, dar pe care nu am vazut-o de 20 de ani.
am inteles ca din cauza unor traume puternice are afectiuni psihice. am vrut f. mult sa o intilnesc cat am fost in Rom. dar nu am avut posibilitatea. .

nu puteam intelege de ce o tot visez.
am o prietena in virsta care ma sfatuieste spiritual si i-am spus despre dilema mea.
prietena mea, m-a sfatuit sa incep sa ma rog pentru ea. de cand am inceput sa ma rog pt ea nu am mai visat-o niciodata.

michelle

MihaiTexas spune:

@capcaunul

citat/capcaunul

"Responsabila cu interpretarea viselor userilor DC este 3x3, la sectiunea Paranormal samd, topicul experiente mistice."

Am deschis subiectul in legatura cu visuri, la sectiunea “sufletul credintei” pentru ca asa am crezut ca e cel mai potrivit din punctul meu de vedere, ca eu cred ca nu e nimic paranormal samd, in legatura cu visele, sau cu orice altceva.

Nu cunosc persoana cu numele de utilizator 3x3, puteti sa o invitati dvs. daca doriti. Am citit putin prin randurile textelor sale si par foarte interesante pentru subiectul nostru, care nu este in legatura numai cu talcuirea viselor de orice fel - inclusiv cele ale profetilor din Biblie -, ci - dupa cum se zice clar in titlu - “speranta intelegerii lumii visurilor (pe cat posibil)”, si a bazei acesteia, cu ajutorul intersectiilor de sensuri care reies din comentariile postate.

S-au ridicat deja multe puncte de vedere, inclusiv cel stiintific (neuropsihologic), si oricum e mai bine a “tâlcui” cu totii decat sa avem incredere intr-o singura sursa; credem ca putem sa ne cunoastem puterile si adevarata autoritate, ca si increderea unul in celalalt, numai prin cuvântul nostru.

Katya spune:

Intii sa dau un citat, ca sa nu zic ca nu l-am dat, pe urma putem sa ne si jucam de-a tilcuitul, ca e-adevarat ca e atragator.

Parintele Cleopa ne trimite la Cartea intelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah(Ecclesiasticul), cap 43, versetele 1 si 2:

1.Desarte nadejdi si mincinoase isi face omul cel neintelegator si visurile fac pe cei neintelepti sa-si iasa din fire.

2.Ca si cel care se prinde de umbra si alearga dupa vint, asa este si cel care crede visurilor.

Toata sursa aici:http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=72&cap=34

Katya spune:

Nu vreau sa zic ca nu exista vise profetice sau ca Dumnezeu nu poate comunica cu noi prin vis. Dar tb sa ne asiguram de 1000 de ori ca sursa visului e cea divina si nu cred ca va indoiti ca Domnul o sa gaseasca calea sa ne spuna ca a vrut sa ne spuna ceva in vis.

Dar atitudinea unui crestin(daca tot sintem la SC, insist pe perspectiva asta) tb sa fie in pr rind cea de respingere, tb sa fie una de smerenie si de rugaciune si asteptare sa vedem : chiar Domnul ne-a spus ceva?

Uite de ex visul lui Michelle. Eu ma gindesc ca ea, in Ro, ar fi dorit sa-si vada prietena, dar nu a reusit(inteleg ca a trait in Ro in alt oras decit cel natal) din motive obiective. Probabil ca avea ceva remuscari, iar inconstientul a preluat aceasta "vina", facind-o sa-si viseze prietena f des. In acest timp, prietena se imbolnaveste. Dar ea s-ar fi imbolnavit oricum, fie ca o visa Michelle sau nu. Si la un mom dat Michelle a aflat de pb de sanatate ale prietenei. Ai putea sa zici ca Domnul i-a spus lui Michelle in vis ca prietena e bolnava. Dar nu vad de ce i-ar fi spus in acest mod. Michelle i-a spus unei alte prietene despre visele ei. Si raspunsul prietenei a fost cel bun : sa se roage pt cea bolnava. Care i-a disparut din vis nu numai datorita rugaciunii, ci si datorita faptului ca Michelle si-o fi privit in fata "vina" si a facut pace cu ea in privinta eventualelor remuscari.

Michelle, daca te superi ca ti-am luat visul, imi spui si sterg.

MihaiTexas spune:

@Marius

In legatura cu neuropsihologia:

“Dintre disciplinele psihologiei, NEUROPSIHOLOGIA este între cele mai eclectice: se suprapune uneori cu domenii ca FILOZOFIA (în particular a mintii), neurologia, psihiatria, domeniul aparaturii de calcul (computere; în special în domeniul retelelor neurale artificiale) si alte discipline neurostiintifice.” – citat de pe wiki (in lb. româna) despre “Neuropsihologie”

Aceasta am redat, ca sa identificam clar, din punct de vedere al adevarului, ce inseamna din pct. de vedere STIINTIFIC, sau neuropsihologic, interpretarea visurilor, sau oricare alt studiu asupra creierului si mintii. Pecetluim propria descriere a stiintei, astfel:

Interpretarea visurilor din punct de vedere “stiintific” este: FILOSOFIE...

Iar filosofie inseamna:

Sa ne dam cu “patinele” mintii numai, pe “lacul” cunoasterii, “iarna”, fara a ne “scalda” mintea pe de-a-ntregul, in acest “lac”, atunci cand este “vara”.

unde “iarna” este minciuna, “vara” este adevarul si “patinele” mintii sunt simturile.

Citat/Marius
“oamenii de stiinta au ajuns la CONCLUZIA (opinia lui Mihai Texas: concluzia... filosofica) ca ele (visele) au strict o functie fiziologica, FARA a simboliza ceva anume”

Se pare ca au ajuns la astfel de concluzii in urma atacarii nemiloase a creierului cu antisensuri: precum este “cuvantul”: “cathedruke” - folosit in loc de cel care are sens: “cathedral”. Daca creierului romanesc i se spune un cuvant precum “catedruc”, in timp ce creierul are “intiparite” deja “sensuri” pentru cuvintele “catedrala”, “catedra”, etc. creierul va incerca sa lege TOATE sensurile care se pot initia de la cuvant catre toate sensurile similare pe care le contine deja si care au acelasi prefix fonetic. Apoi creierul “observa” ca nu gaseste in “dictionar” sau “lexic” cuvantul si il trimite la “departamentul” intelegerii logice, care incepe sa il “citeasca” repede si de multe ori de la stanga la dreapta, si vede ca nu il poate transforma intr-un singur sens satisfacator, ci in mai multe sensuri fara sens intre ele, pe portiuni. Il arunca apoi in “cosul de uitare”. Va mai amintiti care era cuvantul original, inventat, care are prefixul “catedr”? Trebuie sa caute creierul la departamentul “ante-uitare”, pentru ca daca ni se cerea sa ne aducem aminte pana la sfarsitul textului, am fi uitat.

Citat/Marius
“Trecand in memoria LEXICALA, cuvantul inventat „cathedruke” afecta capacitatea de recunoastere a cuvantului real „cathedral”.”

Nu cred. Chiar daca pachetul de cunoastere are scris pe el cuvantul "stiintific", "zaharelul" tot "zaharel" ramane. Cum a putut sa treaca cuvantul “cathedruke” in memoria lexicala atunci cand – din cate inteleg eu – acestui cuvant nu i s-a atribuit nici un sens de catre oamenii de stiinta? Nu au zis “cathedruke” inseamna cutare, doar au “soptit” cuvantul, ca sa fie asa, o perturbare a sensurilor initiale.

Daca tot zicem despre noi ca suntem inteligenti, v-ati intrebat, ce anume, ne face “inteligenti”? Gandurile, nu? Dar pe ele, cine le face “inteligente”? Creierul, nu? Nu cred.

Definitia creierului (atat cat e posibil din punctul meu de "observatie")

Creierul este platforma de “desfasurare” a realitatii, prin intermediul perceptiei si al gândurilor, gânduri care sunt echivalente cu niste activitati sau “atingeri” sau “tangente” la elementele EXTERNE sau “trasaturile” “generale”, sau entitatile informationale, care alcatuiesc INFORMATIA. Mai simplu in continuare:

Cand doi oameni gandesc acelasi lucru, sau cand atribuie acelasi rezultat - bine definit - asupra unei sume de concepte compatibile din oceanul temporal al cunoasterii, mai spunem despre cei doi oameni ca au acelasi gând - tangent la acelasi punct informational al cunoasterii. Gandul se “conecteaza” la conceptul informational care exista deja inainte, fiind “bine” (atot-temporal) definit, chiar inaintea momentului “atingerii” acestui concept - determinant/entitate informationala - de catre gândul in cauza, chiar daca acest lucru se intampla pentru prima oara, rezultand intr-o "inventie" sau "descoperire". Deci nu noi inventam, nu noi descoperim, iar a observa ("stiintific") adevarul nu are sens. Este deja "acolo" totul, tot ce descoperim si inventam. "Acolo" inseamna oceanul temporal al cunoasterii - sau mai bine zis, al perceptiei - sau al lucrurilor care "sunt"; un "ocean" care are asigurata o alta existenta decat cea pe care o "inchipuim" noi; din moment ce nu putem afirma clar daca noi suntem cei care dam sens informatiei, sau daca informatia e cea care ne da noua sens. Pentru noi ca oameni: la inceput a fost nestiinta, iar toata "cunoasterea" noastra, in afara celei revelate de catre insusi Dumnezeu, din aceasta nestiinta a izvorat.

Chiar si mai simplu, am putea spune ca creierul se “invarte” cu ajutorul gandurilor, in jurul unor “entitati” stabile de informatie (mai mult sau mai putin prelucrate in prealabil), iar nu ca gândurile sunt “generate” de catre un ansamblu cat se poate de “vizibil” precum este creierul.

citat/Marius
“Cercetatorii au descoperit ca persoanele care visau despre jocul pe care-l jucasera au devenit de 10 ori mai eficiente in traversarea labirintului in cadrul probei urmatoare, pe cand in cazul celor ce doar se gandeau la joc in stare de trezie nu s-a inregistrat NICI o imbunatatire a performantei.”

Nu este adevarat NICI pe departe. In tinerete prin vacanta stateam cateodata si 48 de ore jucandu-ma cu prietenii la jocuri din cele mai complicate, cu zeci de labirinturi, cu strategii foarte complexe, etc. In tot acest timp, mai luam cate o pauza de jumatate de ora si discutam gandindu-ne la joc; apoi ne intorceam, si eram deja mult mai "buni" la joc, din cauza entuziasmului care se acumulase in acea jumatate de ora. Daca era dupa oamenii acestia de “stiinta”, mi-as fi stricat “farmecul” jocurilor pe calculator (pe care nu-l mai am din moment ce jocurile acum sunt cu totul altfel decat cum erau atunci – inteligente); ar fi trebuit sa dorm dupa fiecare parcurgere a vreunui amarat de labirint sau dupa fiecare infrângere, ca sa devin de 10 ori mai bun la joc. Insa as fi pierdut timpul, ca nu e asa. Si dormind bine la capatul celor 4 zeci si 8 de ore, o luam iarasi de la capat, dar era necesar in mod clar un timp considerabil, in vederea refamiliarizarii cu toate elementele, mai-inainte stiute, din acel joc; dupa care, invatarea jocului se desfasura iarasi in mod exponential, fara interventia somnului.

Imaginati-va un mar, rosu sa zicem.

Stim noi cum/unde se “proiecteaza” imaginea acestui mar? Da, o vedem clar: in minte. Dar din pct. de vedere neuropsihologic, ce se intampla?

Radiatia electromagnetica sau lumina care “introduce” un mar real “in” ochiul uman, care apoi transmite semnal (“video”) prin nervul optic catre creier este determinata de o traiectorie clara, cu mecanisme observabile si binecunoscute din punct de vedere fizic si neurologic. Insa atunci cand vrem sa ne imaginam ceva in minte – o imagine sau un sunet – dupa cum am zis, un mar, sau poate cantecul “Nothing else matters” de la Metallica :), deci atunci cand vrem sa il imaginam, cantecul il putem imagina audibil foarte usor, si de asemenea cand vrem sa il imaginam, marul il putem imagina vizibil, ca fiind real. Si se poate “naviga” usor pe intinsul marului, urmarindu-i coaja, forma si toate celelalte aspecte, printr-un fel de “vizor” al imaginatiei, care ofera o perspectiva 3D realistica, si nu am putea sublinia in mod clar diferentele de functionalitate, “aflate” intre realitate si imaginatie.

Intrebari:

Pentru ca vedem in imaginatie. De unde apare "lumina" (radiatia electromagnetica) necesara pentru a vedea prin imaginatie?

si

Pentru ca auzim in imaginatie. De unde apare "sunetul" (unda mecanica) necesar pentru a auzi prin imaginatie?,

lumina si sunetul fiind elemente necesare desfasurarii imaginatiei; imaginatie a carei definitie este data prin “inchipuirea” realitatii. Nu cumva creierul e capabil de a simula realitatea, de a “genera” efectele unor radiatii si oscilatii de presiune dintru el insusi?

Nu chiar. La fel cum se intampla si in cazul visurilor, cand ne imaginam ceva vizibil sau audibil, creierul foloseste in acel moment niste principii active care sunt regasite in realitate, pentru a face reprezentarea onirica sau imaginativa. Reprezentarea imaginativa fiind de fapt realitatea “ca si cum am auzi-o si ca si cum am vedea-o”, creierul se pare ca “beneficiaza” de o “responsabilitate”, determinata de la un “nivel” superior, de a “dirija” realitatea inconjuratoare.

Aceasta este creierul, ca parte reala :) din “motorul” realitatii.

Imaginatia, la fel ca realitatea, functioneaza dupa niste principii care sunt neclare oamenilor de “stiinta”. Si creierul este administrat de un nivel functional superior - cum am aratat mai inainte; sa numim acest nivel, nivelul functional extracerebral - nivel care este o bariera de care ne putem izbi rau in moalele mintii; aceasta bariera este “frumoasa” si “minunata”, fiind vizitata de multi prin visele si practicile diavolesti - “chanelling”, “navigare” prin “planuri” de realitate, cercetarea anumitor “dosare” numite akashice, etc - vezi (sau mai bine nu) organizatii precum MISA - lucruri foarte foarte urâte in fata lui Dumnezeu pe care noi daca suntem ispititi sa le facem ne vindem si sufletul si e ca si cum am "vinde" si Duhul primit de la Sfântul Botez, ca si pe alte lucruri pentru a intra in “contact” cu dracii, cum este horoscopul.

O bariera este aceasta lume a visurilor, pentru, ca, de lumea visurilor, sau de lumea duhurilor, sau de apele lor, sau de lumea ingerilor, trebuie sa trecem la finalul vietii.
Biserica refera aceasta bariera prin: “vamile vazduhului” iar informatii despre aceste vami se gasesc la orice cautare.

Peste tot in lume sunt corabii (biserici ortodoxe) pregatite de "calatorie"; in ele avem porumbei (*), sau pe Duhul Sfant care pleaca si se intoarce mereu cu cate o ramura verde de maslin, in zbor pe deasupra apelor timpului, ori de cate ori Il trimitem pe Acesta, prin rugaciunile noastre, catre Dumnezeu; iar in aceste corabii se "urca", si asculta de cuvantul cârmuitorilor - adica de Preotii lui Dumnezeu - toti cei care vor sa isi strânga “banii” necesari “calatoriei” tuturor anilor lumina care nu se vor mai gasi printre noi la sfarsit, atunci "când" vor seca toate apele timpului din univers si fiecare va ramane care pe unde se va gasi, in cadere sau nu, dupa credinta.

(*) intalnim in Sfânta Scriptura mai multe realitati simbolice ce fac trimitere la Duhul Sfant - cea de-a treia Persoana a Sfintei Treimi - cea mai cunoscuta dintre acestea fiind porumbelul