Barbatul si femeia sunt egali; ADEVARAT sau FALS?

MihaiTexas spune:

@viviana

De la strana Bisericii noastre ortodoxe:

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Nu se poate auzi ceva similar cu aceasta marire, in celealte biserici.

Deci "Care sunt acele biserici?"

In Biserica ortodoxa, spre deosebire de celelalte biserici, se poate observa cu ochiul liber un lucru unic, anume

BARBATI care ingenuchiaza in fata unei FEMEI (Maica Domnului in icoana), rugandu-se la acea FEMEIE si la Dumnezeu, prin aceeasi iubire.

Cu ajutorul acestui lucru unic, puteti identifica usor bisericile despre care intrebati, fara sa ma credeti pe mine cand va raspund: restul bisericilor.

szivarvany spune:

Si asta este doar in biserica ortodoxa, o asemenea imagine, esti tu sigur de asta ?

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

MihaiTexas spune:

@szivarvany

"Si asta este doar in biserica ortodoxa, o asemenea imagine, esti tu sigur de asta ?"

Se mai afla cateva icoane si statui(!) ale Maicii Domnului prin unele biserici care se numesc CATOLICE, din Romania - din cate stiu eu - insa prin cele din USA am vazut foarte rar "o asemenea imagine". O biserica catolica "normala" de aici nu are nici altar macar, cel ce face slujba facand-o in mijlocul bisericii; mai exista in aceasta biserica: o statuie care arata pe Dumnezeu rastignit pe cruce, pereti goi, si o gramada de banci pentru sezut; cam atata; nici vorba de gasit icoane, cu atat mai putin, pe Maica Domnului, in foarte multe biserici CATOLICE din USA.

Trecand deci peste schizma care a rupt o multime de oameni de Dumnezeu, prin infiintarea bisericii catolice, la anul 1054, si ducandu-ma nitel mai aproape de noi, in timp, studiind ierarhia dezbinatilor, urmeaza Martin Luther, teolog reformator din sec. XVI, care a infiintat protestantismul sau restul bisericilor despre care vorbeam mai inainte, si de la el incolo, toti o dau in bara in acest fel:

"Cea mai proasta eticheta pe care o poate avea o femeie este cea de savanta." - aceasta care a fost data mai inainte, era afirmatia lui Luther.

Deci sunt sigur de ce am spus.

MihaiTexas spune:

@Laura25

“Mihai, si daca femeia respecta ce scrie in biblie si in ce inseamna invataturi teologice, inreaba doar barbatul acasa, dar acest barbat e mai tampitel asa, nu stie, nu pricepe corect invataturile si ii spune femeii lucruri gresite care o duc pe cai gresite. Cum e? E mai bine ca femeia sa stea in nestiinta si in invataruiel gresite, sau sa intebe, sa cerceteze, sa afle adevarul?”

Ca sa clarificam lucrurile rapid in legatura cu problema asta – ca si cu altele similare vazute in alte mesaje - sa vedem ce inseamna femeia in Biserica Ortodoxa, din punct de vedere al autoritatii invataturii teologice.

Am spus mai inainte despre PROOROCITZE (femei), adica acelea care marturisesc, sau care sunt invatatoare; ideile lor au aceeasi valoare din punctul de vedere al autoritatii teologice, ca si cele ale PROOROCILOR (barbati):

“(…) caci marturia lui Iisus este duhul proorociei” Apocalipsa 19:10

Sa studiem un exemplu pentru o invatatoare din Biserica ortodoxa. Sa vedem pe o … DOAMNA profesoara (proorocitza) din Biserica noastra, Sfânta Macrina, ale carei proorocii au fost scrise de catre fratele sau, Episcopul Cezareei, Grigore de Nyssa, in jurul anului 350, dupa Hristos, in cartea care acum se numeste in engleza “On the soul and the resurrection” (Despre suflet si inviere) si o sa traduc din ea, un pasaj intamplator, in continuare:


----------------------inceput citat-----------------------------
- Deci judecata lui Dumnezeu – am spus – dupa cum se pare, nu are rostul pedepsirii pacatosilor. Asa cum discursul nostru tocmai a aratat, ea opereaza numai prin separarea binelui de rau si prin tragerea sufletului catre familiaritatea fericirii. Tocmai aceasta rupere in doua parti prin tragere, a doua lucruri care au crescut si s-au imbinat impreuna, adica a binelui si a raului va fi cea care va cauza durere.

- Aceasta este si opinia mea - a spus invatatoarea mea - De asemenea gandesc ca masura durerii e proportionala cu cantitatea de rau din fiecare persoana. Pentru ca nu este intemeiat ca, cineva care s-a bagat departe in rautati interzise si cineva care a cazut in pacate moderate, sa fie “avariati” in mod egal, atunci cand sunt purificati din conditia lor nefericita. Probabil acel foc dureros este mai mult sau mai putin fierbinte, depinzand de cantitatea de materie rea, si arde atata cat are combustibil. Pentru ca raul trebuieste sa fie scos din firea noastra, intru totul si in fiecare fel, si dupa cum am mai spus si inainte, ceea ce nu exista cu adevarat, trebuie sa inceteze sa existe. Deoarece raul nu exista prin natura sa in afara liberei noastre alegeri, atunci cand toata alegerea va fi in Dumnezeu, raul va suferi o anihilare completa deoarece nu va avea in ce sa fie continut.

(…)

-(…) Cand omul a dat la o parte ceea ce ii este strain (pacatul) si a dezbracat rusinosul vestmant al datoriilor sale, ajunge la libertate si la incredere. Libertatea consta in a deveni ca aceea ce nu are stapân, si are propriul control. Aceasta asemanare a fost data noua de catre Dumnezeu de la inceput, dar a fost invaluita de rusinea datoriilor noastre. Toata libertatea e una in natura si apartine laolalta. In consecinta, tot ceea ce este liber se va uni cu ceea ce i se aseamana. Cinstea si virtutea nu au stapan. Deci tot ceea ce va fi liber va fi in virtute, pentru ca ceea ce este liber de asemenea nu are stapan. Dar intr-adevar Natura divina este sursa intregii virtuti. Deci aceia care sunt eliberati de rau vor fi dupa Natura divina, dupa cum, si apostolul spune “ca Dumnezeu sa fie toate în toti” (Epistola întâia catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 15:28). Acest cuvant, care spune ca Dumnezeu devine toate, si in toti, mie imi apare sa confirme clar ideea pe care am determinat-o mai inainte. Pentru ca vazandu-ne de vietile noastre in multele feluri in care o facem, exista lucruri in care participam, cum ar fi timpul, aerul, locul, mancarea si bautura, imbracamintea, soarele, lumina lampii, si multe alte necesitati ale vietii, si nici unul din aceste lucruri nu este Dumnezeu. Fericirea pe care o asteptam, totusi, nu are nevoie de nici unele din acestea, fiindca Natura divina va deveni totul pentru noi si va inlocui tot, distribuindu-se pe sine in mod adecvat catre orice necesitate a acelei vieti fericite. Aceasta este clar din cuvintele dumnezeiesti, ca Dumnezeu devine un loc pentru sfinti, o casa, un vestmant, hrana, bautura, lumina, avere, tron, si fiecare concept si nume de lucruri care contribuie la viata buna pentru noi. Acela care va deveni toate, de asemenea va fi si in toti. Prin asta, apostolul mi se pare ca invata anihilarea completa a raului. Daca Dumnezeu va fi toate cate exista, raul este evident ca nu se afla printre lucrurile care exista; pentru ca daca cineva ar presupune ca raul ar exista, cum ar fi adevarat ca Dumnezeu va fi “toate”? Daca raul este exclus, nu toate lucrurile sunt incluse. Dar Acela care va fi “in toti” nu va fi in ceea ce nu exista.

-Deci ce ar trebui sa spunem - am intrebat – celor care nu au curaj sa-si intampine necazurile?

-Ar trebui sa le vorbim asa, a spus invatatoarea mea. Dragi oameni, este inutil pentru voi ca sa bombaniti si ca sa va plangeti in legatura cu ordinea si secventa evenimentelor. Nu cunoasteti spre ce scop fiecare parte din univers se indreapta, pentru ca totul trebuie sa fie unit la Natura divina intr-o anume ordine si secventa conforma cu…”
----------------------sfarsit citat-----------------------------------

Despre suflet si inviere, de Grigorie de Nyssa, citat din cap "De ce este purificarea dureroasa?"

…si tot asa, zice Sfanta Macrina, care se vede ca alearga pe terenul teologic al mintii sale, ca o adevarata atleta a lui Hristos.

Deci femeia poate prooroci la fel ca si barbatul, daca are acest duh al proorociei intru marturie, si contribuie din punct de vedere teologic la stiinta Bisericii, cu aceeasi masura ca si barbatul.

Iata cum poate gandi, teologic, o femeie, si cum barbatul poate invata de la ea, despre cele mai importante lucruri, acelea dumnezeiesti.

irisM spune:

Mihai, am si eu o intrebare..Ce intelegi tu prin "datoriile" oamenilor?

Si ar mai fi ceva..Tu ai prezentat doua extreme care amandoua convietuiesc zic tu in biserica ortodoxa: femeia care nu intreaba in biserica si femeia care invata. Cum se impaca cele doua extreme in viata de zi cu zi. In mod concret ce sa faca femeia ortodoxa din zilele noastre care se situeaza intre cele doua. Adica nu e in situatia sa invete pe altii, dar vrea sa stie mai multe decat poate afla de la un barbat, care poate ca e cum spunea Laura, mai..putin capabil.

daniela_b spune:

La ce sau cui serveste raspunsul la o asemenea intrebare nonsens?
De ce nu intrebam "este sau nu barbatul egal cu catelul?" sau "femeia si pisica sint egale, adevarat sau fals?"

Sa declari raspicat ca femeia este sau nu egala cu barbatul plecind de la biblia interpretata de cutare biserica este ca si cum ai declara ca biserica respectiva a HOTARIT ca e asa sau altminteri.

Asa, SI??????

Pe o ridicatura de pamint furnica e imparateasa, ok, dar peste ridicatura aia mai trece cite un elefant, elefantul mai fuge din padure ca au venit aia cu defrisarea, aia care seara se duc sa manince o pizza la " Cucina di Mario" si Mario a fost bunicul impuscat de Capone despre care face filme un regizor care iubeste soarele care intimplator face parte dintr-un sistem solar si tot asa, sintem Univers in Univers in Univers...

Nu mai luati Biblia litera cu litera si veti intelege cine e egal cu cine... DAR mai ales DE CE!!!

p.s. evident am raspuns ca sa pot evalua subiectul cu minus 3,14 stelute care o fi si el egal cu ceva

MihaiTexas spune:

@Laura25 (continuare) si @IrisM

Daca barbatul e mai “tâmpitel”, si mai putin “capabil” (nu realizeaza importanta compatibilitatii dintre Dumnezeu si om) iar femeia intelege si stie ca e chemata de Dumnezeu catre cunoasterea teologica – are pus in suflet un foc “special”, recunoscut deja de ea, care o face sa arda mai mult sau mai putin pentru dorinta continua a cunoasterii lui Dumnezeu, iubeste Biserica, citeste din Sfintii Parinti, vietile Sfintilor, etc. – in acest caz, femeia are atributiune de la Dumnezeu prin casatorie, ca sa scoata pe barbat din necunoasterea si indiferenta lui.

Sa puna termenul rabdarii la zece, cincispreceze ani, si sa aplice câte putina invatatura, usoara, la inceput; sa nu intre direct la teologia Sfintei Macrina sau la Sf. Vasile cel Mare si sa nu izbeasca barbatul de la inceput, cu afirmatii “tari”, pe care barbatul sa nu le inteleaga si care sa il faca pe acesta sa se indeparteze si de Dumnezeu, si de femeie; insa femeia sa-l uimeasca (cate putin si subtil), având cuvinte bine masurate si frumos alese, pentru barbat, ca sa il determine sa-si puna el singur intrebari in legatura cu Dumnezeu, mai devreme sau mai tarziu.

Depinde foarte mult cat stie si barbatul, si cat este si el de interesat, sau de asemenea, daca este foarte indepartat de Dumnezeu (nesocoteste Biserica, injura, etc). Prin progres continuu trebuiesc imbinate cu grija in discutii, elementele dumnezeiesti cu cele nedumnezeiesti (lumesti) - familiare barbatului “tampitel”. Este necesara proiectarea unei sfere comune de discutie/incredere, destinsa in acest sens al cunoasterii lui Dumnezeu, pe baza intereselor comune (lumesti) ale celor doi, interese care contin o infinitate de puncte ce pot conduce prin insuficienta si analogie, catre cunoasterea dumnezeiasca; iar prin dialogul iubirii care se afla intre soti, barbatul poate fi mereu indreptat “cu fata” catre Dumnezeu; caci – in urma atingerii unui “plafon” al iubirii, care este cunoscut la un moment dat, de toti cei ce sunt casatoriti - nu se mai poate vorbi despre un progres in iubire decat implicand in aceasta iubire, elementele dumnezeiesti ale casniciei care tin de Taina Cununiei din Biserica, cu alte cuvinte, recunoscand menirea dumnezeiasca a casatoriei.

Rugaciunile pornite de la femeie catre Dumnezeu, pentru ca barbatul sa ia o tinuta dumnezeiasca dreapta, sunt rugaciunile cu cea mai multa iubire – la fel ca si cele ale barbatului pentru femeie in acest sens -, fiind rugaciuni “din doua iubiri”: iubirea pentru Dumnezeu, si iubirea pentru barbat; iar rugaciunea femeii reprezinta aspectul cel mai important pentru descoperirea dumnezeiasca, prin punctul de vedere al barbatului ei.

Deci prin Taina Cununiei, si barbatul, si femeia sunt datori a se indrepta unul pe celelalt, catre aflarea lucrurilor dumnezeiesti si trairea acestei taine a casatoriei in sens dumnezeiesc.

“De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amândoi un trup. TAINA aceasta MARE este; iar eu zic în HRISTOS si în BISERICA.

Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia CA PE SINE INSUSI; iar femeia sa se TEAMA de barbat.”

Epistola catre Efeseni a Sfântului Apostol Pavel 5:31-33

Si intotdeauna sa mai ramana ceva sa fie spus din cunoasterea despre Dumnezeu, sa nu spuneti tot ce stiti barbatului, adica sa vorbiti si cu taina cand il invatati.

citat/IrisM
"Ce intelegi tu prin "datoriile" oamenilor?"

"Datoriile" despre care ne vorbeste Sf. Macrina reprezinta diferenta dintre valoarea initiala a oamenilor (nimic) si valoarea existentei, asa cum o cunoaste fiecare.

eumada spune:

Mihai cred ca in Corinteni 7 exista esenta relatiei dintre femeie si barbat intr-o casnicie.
Iar de faza cu temutul de barbat.......e deplasata rau de tot.Vezi mesajul meu anterior.

MihaiTexas spune:

@michelle-usa

citat:
"mihai, pana la urma tu ce crezi despre asta, care e opinia ta? "

Daca va referiti la citatul in legatura cu pumnul si cu piciorul, sper ca glumiti când ma intrebati.

E luat dintr-o carte numita "Le menagier de Paris" de la 1400 si reflecta societatea din Franta, asa cum era atunci - ca si acum - fara Dumnezeu.

Mi-a placut deslusirea dvs. ca "aproapele" despre care Dumnezeu ne spune sa-l iubim, este sotul/sotia in primul rand. Este interesant ce intelege din asta, majoritatea celor in mijlocul carora traim - adica vorbitorii de limba engleza care nu sunt ortodocsi si nu au Biblii luate de la Bisericile si manastirile din USA - ce intelege aceasta majoritate a americanilor din Biblie, cand se vorbeste despre iubirea aproapelui; pentru ca in bibliile neautorizate/inferioare pe care le au (King James Version, etc.), "Iubeste-ti aproapele" s-a tradus cu "Love thy neighbour" (Iubeste-ti vecinul).

michelle-usa spune:

Nu m-am referit la acel citat...m-am referit direct la subiectul deschis de tine...la care, tot nu ai raspuns prin ati expune si tu opinia.


michelle