Timiditate
Buna ziua!
Nu stiu daca s-a mai discutat...
Am o fetita de 5 ani si este extrem de timida. Ii place sa danseze si am dus-o la dans. A avut cateva reprezentatii, dar fie a plans mult ca ea nu danseaza ca ne uitam la ea si ca nu vrea sa o aplaudam, fie a plans ca nu este doamna. Am incercat sa-i explic ca noua ne place ceea ce face (stie dansurile desi nu face de mai mult de doua luni) si ca o aplaudam pentru ca suntem maindrii de ea, dar parca fara succes. Acum, urmeaza serbarea la gradi si aseara iar mi-a spus ca nu vrea sa o aplaudam sau sa ne uitam la ea, pentru ca ea va incepe sa planga. Eu i-am spus ca nu are motive sa planga, dar ea imi spune ca voi radeti de mine...desi nu este adevarat.
Nu este foarte sociabila, si cand ne mai jucam diverse jocuri (gen piticot) daca nu castiga ea este jale.
Ce sfaturi imi puteti da?
Raspunsuri
anya spune:
Discutand cu ea, incurajand-o, cu timpul va mai trece. Pentru ca ce ti-am spus nu tine de cald, te-as sfatui sa incerci de la toamna cursurile FTK. Nu sunt ieftine, dar asta e motivul pt care mi-am dus si eu unul din baieti la aceste cursuri. Aici lucreaza cu ei, ii invata sa isi expuna punctul de vedere in fata grupei, la un moment dat se filmeaza si stiu ca sunt in fata camerei...
laura78nico spune:
Citat: |
citat din mesajul lui anya Discutand cu ea, incurajand-o, cu timpul va mai trece. Pentru ca ce ti-am spus nu tine de cald, te-as sfatui sa incerci de la toamna cursurile FTK. Nu sunt ieftine, dar asta e motivul pt care mi-am dus si eu unul din baieti la aceste cursuri. Aici lucreaza cu ei, ii invata sa isi expuna punctul de vedere in fata grupei, la un moment dat se filmeaza si stiu ca sunt in fata camerei... Anya |
poti sa-mi dai mai multe detalii?poate pe pm
adi2003 spune:
Ca tot e deschis acest topic, ma intereseaza niste titluri (carti), chiar articole online in limba romana sau engleza in care se vorbeste despre timiditate.
Azi am gasit acest articol in engleza:
http://psychcentral.com/library/shyness.htm
Daca stiti si gasiti si voi alte titluri, va rog sa postati aici. Multumesc anticipat.
Ramonika spune:
din pacate cred ca timiditatea e ceva innascut si nu prea te poti debarasa de ea asa usor.
si fata mea e destul de timida.
nu prea stiu ce sfaturi sa dau, decat sa-i oferi copilului intelegere, afectiune si incurajare.
aici un articol destul de interesant daca stii engleza:
http://www.une.edu.au/bcss/psychology/john-malouff/shyness.php
Ramonika spune:
spicuiesc dintr-un articol de pe net:
- identificati sursa timiditatii copilului
- adoptati un comportament lipsit de timiditate in fata copilului (multi parinti sunt ei insisi timizi in public, oferind copilului un exemplu nedorit de urmat)
- incercati din timp sa implicati copilul in activitati de socializare
- explicati copilului ca greselile sunt o parte normala din procesul de invatare, acestea ajutandu-ne sa ne imbunatatim actiunile viitoare
- ajutati copilul sa isi descopere talente/hobby-uri care il fac sa se simta special
- ajutati copilul sa-si gestioneze emotiile
(aici fac o paranteza: un studiu pe doua grupuri de copii timizi. copiii care au reusit sa-si depaseasca timiditatea au fost cei ai caror parinti i-au invatat sa-si accepte timiditatea si sa nu o considere un defect, spre deosebire de parintii grupului celuilalt de copii care si-au consolat copiii in momentele de esec/timiditate)
- invatati copiii despre toleranta si respect pt. cei din jur
- evitati etichetarea copilului ca fiind "timid", mai ales in public, insa daca aceasta se intampla, incercati sa nu dati o nota "prea negativa" timiditatii.
- nu permiteti copilului sa foloseasca scuza ca e timid pentru a se demotiva.
http://www.shakeyourshyness.com/parentingshychildren.htm
adi2003 spune:
Timiditatea poate fi intalnita la orice varsta, nu doar la copii.
In finalul articolului mentionat de mine, scrie ca nu ne nastem cu ea si nici nu poate fi considerata o boala.
Timiditatea e un fel de a fi, as numi-o un "blocaj" in raport cu persoanele din jur, in special fata de cele care nu sunt cunoscute subiectului sau cu care persoana in cauza se intalneste rareori.
Pe mine ma intereseaza care ar putea fi cauzele timiditatii si metodele de combatere a ei.
M-am intrebat zilele trecute daca nu cumva timiditatea are drept cauza unul sau mai multe din complexele de zi cu zi. In acest sens am gasit un articol care explica in linii mari acest lucru.
http://www.edict.ro/articole/e07-complexele-zilnice.html
mina spune:
Incearca sa ii arati pozele si filmuletele de la serbare sa se convinga singura cat de bine danseaza/recita/etc si sa va creada ca intr-adevar sunteti mandri de ea. Uneori ajuta
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
www.tocanadecuvinte.blogspot.com" target="_blank">TocanaDeCuvinte
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it
witeflower spune:
Mai e si faptul ca prea usor se pune eticheta de "timid" unui copil.
Un copil mai putin sociabil nu este neaparat timid. Daca nu vrea sa fie aplaudata sau aclamata in public, nu e vorba neaparat de timiditate.
Noi, oamenii suntem asa de diferiti, putem avea nevoi atat de diferite si asta nu e neaparat un defect!
Eu cred ca primul pas important este sa intelegi copilul si sa ii dai sentimentul ca il accepti asa cum e. Sa nu ii accentuezi inutil neincrederea in sine, aratandu-i ca nu e in regula ceea ce simte, ca are o "problema", ca e timid...
Am intalnit o fetita, cu performante sportive foarte bune... cand parintii nu erau de fata. Se temea sa nu-i dezamageasca, in prima faza. In cele din urma ajungea sa fie terminata doar la gandul ca ... iar o vor apuca emotiile, ca mama se va aita pe seama emotivitatii ei si tata va sari in schema cu sfaturi "practice", ca un fost sportiv ce era.
Dar fetita se simtea ok cu bunicul, care nu ii spunea mare lucru, decat o sustinea, ii tinea pumnii... atat. Si asta discret, fara poze si aplauze sau aclamatii. Iar cand avea rezultate bune, ii zicea doar "bravo, hai la o inghetata". Cand rezultatul nu era satisfacator pt fetita ii spunea doar "ei, o sa fie mai bine data viitoare. Hai la o inghetata!"
E de inteles de ce in preajma bunicului fetita nu mai era timda, nu mai era copil "cu porbleme", nu-i asa? Pt ca bunicul nu o considera o problema, o accepta asa cum era si isi adapta comportamentul la nevoile fetitei.