prin copilarie, m-a amuzat mult o sceneta, cred ca Anda Calugareanu era pustiulica (dar nu pot baga mana in foc) care nu reusea deloc sa invete o poezie care era cam asa:
intr-o zi un iepu... ra#351;
[sa zicem: a pornit-o pe i... ma#351;]
[....]
branza de la Faga...
punct in care trantea : Fagadau, inloc de mult prea evidentul Fagara#351;.
(cu albastru sunt raspunsurile pustiului)
Isi mai aminteste cineva cumva despre ce e vorba?