Prieteni dragi

buflea spune:

Formalhauti, pe mine ma macina doua intrebari :

1. Tu cand spui ca ai 7 copii, te referi si la cainii familiei sau chiar ai 7 copii ? (va dau voia sa radeti numai pe infundate de intrebarea mea )

2. Daca tu esti impacata cu alegerile tale adica stat acasa si trait mai modest, de ce nu te duci la intalnire in slapi si blugi decolorati ? De ce doresti sa creezi o alta imagine a ta in ochii fostilor colegi ?

Fomalhauti spune:

Inainte de a raspunde...

Azi nu am fost la fotbal, am venit direct acasa. Copiii nu au vrut nici la inot ca "se uda"(ei se refereau la drum).

Si, cum stateam noi acasa, suna telefonul. Prietena care imi oferise bani. Prima. Colega de banca. "Unde esti?" "In Romania." "Si unde stai?""La niste prieteni, pe la statia de metrou..." "Pai esti la o statie de mine, hai vino la mine ca suntem acasa..."

Pai ce facem?! Una zic si alta fac...

Si a venit. M-am bucurat ca am vazut-o. Si tot din colectia "una zic si alta fac", l-am trimis repede pe fiul meu cel mare sa ia suc si "ceva". A venit cu cornulete cu rahat (scuze celor care sunt gravide). Si am stat noi de vorba si s-au terminat cornuletele - erau multe, a mancat ea ceva dar ai mei copii au mancat non-stop. Intre timp a venit sotul care m-a intrebat de ce ii dau suc si nu vin. Si am baut si vin (p-asta il aveam in casa. Vin de Porto. Frumos loc. Si bun vin.) Si apoi, vazand ca s-au terminat cornuletele i-am zis sotului "Du-te si tu si ia niste pizza."

M-am simtit bine.

Oricum, cand a venit, prietena mea a zis ceva, nu stiu exact sub ce forma, dar mi s-a parut ca e ceva in sensul ca "daca nu vreau sa vin la restaurant..." Si am sarit in sus, sensibilizata de aici "Hai, lasa-ma si tu cu psihanaliza, nu vin ca nu am bani, nu intelegi?!" "Da' eu nu sunt cu psihanaliza." (ton cam jignit) "Gata, nu mai vorbim despre asta." Si nu s-a discutat deloc de bani si nici de restaurant. De colegi, de excursia mea si de multe altele dar fara referiri la bani si restaurant.

Acum sa incerc sa raspund la tot ce s-a scris pe aici.

Parerile mi se par in regula. Optiunile personale la fel. Mi se par in schimb foarte ciudate insistentele unora ca eu gresesc in optiunile mele de viata, gresesc, stiu ei asta, nu e in regula ce fac, stiu ei sigur. Si nu numai atat, eu stiu ca gresesc si sunt nemultumita si frustrata si nu pot schimba asta decat renuntand la modul meu de viata si adoptandu-l pe al lor.

Sunt multumita. Daca sunt nemultumita inconstient dar eu ma simt multumita, tot se cheama ca sunt multumita. Nu vreau sa ma duc la servici. Cred ca e mai bine pentru copiii mei si pentru mine sa stau acasa. Este o decizie indelung "clocita" si sunt foarte sigura de ea.

Eu prefer sa merg in excursie decat sa-mi cumpar pantofi. Nu ma intereseaza pantofii, nici ai mei, nici ai altora. Nu stiu cu ce era incaltata prietena mea care tocmai a plecat. Nu pot spune daca era in pantofi sau in sandale, nici ce culoare era incaltamintea ei.

Prefer sa fac o excursie mai lunga, in care sa vad mai multe si sa mananc acasa (adica in apartament), chiar si paste cu sos. Este optiunea mea. Am inteles, unii prefera pantofii si mancarea, nu li se pare in regula sa "numar inghetatele". Mie mi se pare in regula sa numar inghetatele dar sa nu aleg intre Loro Park si Jungle Park, nici intre Aqualand si Siam, nici intre catamaran si submarin.

Pentru cineva vacanta poate insemna stat la terase, mancat lucruri bune si inghetate la discretie. Eu nu vreau asta. Nu sunt defecta. Sunt altfel. Trebuie sa si mananc in vacanta dar de la asta sunt de acord sa fac economii. Vreau in schimba sa ajung la cat mai multe distractii pentru copii.

"A trai decent" este o notiune foarte diferita pentru persoane diferite. Ajunge sa te uiti in jur. Si chiar nu pot sa inteleg cum unii sunt ferm convinsi ca ei sunt detinatorii adevarului absolut, ei sunt standardul, ei stiu definitia exacta a traiului decent. Traiul decent este atunci cand nu numeri inghetatele pe care le mananci. Noi, cele care am scris pe aici ca mancam uneori paste cu sos, traim indecent si trebuie sa ne schimbam urgent modul de viata. Dupa niste reguli clare.

Fomalhauti spune:

(Dar nu in sensul ironic, chiar m-a distrat prima intrebare.)

Imi place mult exprimarea "copii" pentru animalute, dar aici pe forum, cred ca ar fi aspru sanctionata. Oricum, imi permit sa-ti raspund la intrebare. Am, de fapt, 14 copii (unul e pisic).

Si, da, ca sa scutesc unele persoane de comentarii, prefer sa am caini decat pantofi. Asta nu numai in legatura cu rosul pantofilor, dar, daca as renunta la mancarea de animale as putea sa-mi cumpar pantofi. Dar vreau caini, nu pantofi. Si este in regula daca din cauza mancarii de caini (plus deparazitare mai ales acum) trebuie sa numar inghetatele. Pentru mine este in regula. Pentru altcineva nu.

Fomalhauti spune:

Buflea, raspunsul la a doua intrebare a ta.

Nu este vorba de imagine. ("O, ba da, este, de imagine e vorba, dar nu iti dai seama. Esti frustrata de silueta, adica de lipsa ei si de hainele tale. Esti frustrata ca nu esti miss si ca trebuie sa-ti numeri inghetatele. Nici macar nu vrei sa mergi cu submarinul, dar nu iti dai seama de asta.")

Cred ca exista un "cod vestimentar", nu este foarte strict, nici batut in cuie. La restaurant se merge intr-o anume tinuta, nu neaparat rochie lunga si bijuterii dar nici tinuta de piata. Asa cum la piata nu mergi in rochie de seara (adica eu nu merg). Nu te duci la teatru in pantaloni scurti, nici la mormantare cu buricul la vedere.

E posibil sa fiu eu de moda veche...(Totusi sunt 30 de ani de la terminarea liceului, normal sa fiu de moda veche)

Fomalhauti spune:

Mie mi se pare in regula. E voie?

ocebine spune:

Scuze de interventie, dar citeva pagini mai inapoi ti-ai zis fetele ca sa primesti pe cineva in casa nu-i mare cheltuiala (a se vedea "saratelele" - care btw, si mie mi-au facut pofta) si ai sarit in sus ca nu ne dam seama ca "nu am bani" inseamna "nu am bani" deci nu aveai nici de o apa plata...azi ai avut si de cornuri cu rahat si pizaa...e cam penibil.

Eu sint mama de 2 baieti (in crestere cum se zice) si sintem 6 persoane in casa - sa fie al naibii daca mi-as da seama daca ar mi fi 2 persoane la masa...La mine vin si pleaca copii constant si rontie constat. Nu imi imaginez cum poti fii atit de strinsa cu banii incit sa nu ai de 2 imbucaturi in plus.

NU esti "altfel"...pui pret pe niste "distractii" care nu neaparat sint esentiale...nici eu nu sint bogata...dar caut deseori experiente (ca asta te bati cu pumnul in piept ca esti altfel - oferi experiente) care nu sint neaparat costisitoare...orice oras am vazut cu copiii mei mei m-am uitat ce se ofera pe gratis...nu 3 invirteli in rollercoster pe plaiuri straineze ii vor marca, dar un muzeu, o plimbare prin parcuri celebre, walking tours....astea ii vor imbogati.

Te cred ca nu vrei sa te duci la servici...este cam tirziu...dar nu cred ca as putea sa injumatatesc copiii care pleaca in vacanta doar ca sa stau acasa si sa maninc paste cu sos...Nu as putea sta linistita ca "stau acasa" cind mincarea este atit de saracaciosa. Ca adult pot trai (o perioada) cu paste si sos dar niste copii in crestere au nevoie de mai mult.
O vacanta in 9 este o vacanta de neuitat, chit ca "obligi" adolescentii sa vina cu tine...aia da!

Cam vrei sa mergi tu in vacanta costisitoare mai mult (la "aproape 3 ani" iti GARANTEZ ca nu isi va aduce aminte nici de stropitul orcilor, nici de submarin - da' suna bine cind zici ca esti "altfel"). Sacrificiul se face si pe spatele copiilor nu doar pe faptul ca te sacrifici ca nu ai pantofi.

Fomalhauti spune:

Cand te imprumuti pentru o casa o faci pentru o perioada mult mai lunga, in care se pot intampla mult mai multe. Probabilitatea sa se intample ceva dramatic in 20 de ani este de 20 de ori mai mare decat probabilitatea sa se intample intr-un an. Si "traiesti cu grija" 20 de ani. (Asta daca alegi sa traiesti cu grija.)

"Mai mult decat poti duce" este o notiune relativa. Tu "nu poti duce" numaratul inghetatelor, eu il pot duce. Tu "nu poti duce" pastele cu sos, eu le pot duce. Si, nu, nu inseamna ca eu gresesc, inseamna doar ca gandesc altfel. (Am "dus" foarte greu trei ani in care nu am vazut marea. Poate tu duci asta mai usor.)

Selene_Bunny spune:

Eu pot, pentru ca... am fost acolo, cum s-ar spune. E o chestie care trebuie traita (nu ca as dori-o cuiva, Doamne fereste) ca sa fie inteleasa. Si e crunta. Iti bubuie stima de sine si nu numai.

Teoria spune "unde mananca X guri, mai poate manca si a X+1-a". In practica, realitatea poate sta cu totul altfel.

Poate ca Fomalhauti a luat din banii de plecare un 50 de lei si s-a "scos" onorabil. Poate ca acum se gandeste cum sa-i puna la loc, astfel incat sa se incadreze in acele cheltuieli pe hartie.



Din putin se face mult - ajutor umanitar!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Marox spune:

Daca Fomalhauti ar veni pe forum sa se plinga ca nu are bani, asteptind de la forumisti s-o ajute, si in acelasi timp ar evoca minunatele vacante exotice, pe bune ca i-as sari si eu in cap ca e inconstienta. Altii au venit sa se plinga ca n-au bani de pampersi da' aveau pt nunta si pomeni si au stirnit valuri de simpatie emotionata.

Dar Fomalhauti e impacata cu ce are. Ba chiar isi ofera luxul de a refuza pomana unora. Ar vrea doar sa inteleaga, si am spus ca si eu as vrea in locul ei, de ce i se ofera pomana. De ce n-o lasati in pace cu viata ei?! E strict problema ei pe ce cheltuie banii atita timp cit nu v-a cerut nimic. Parca asteptati sa i se intimple tot felul de nenorociri numai ca sa aveti satisfactia sa-i cintati "Vezi, daca n-ai pus deoparte banutii?!! Noi ti-am spus inca de acu' 50 ani ca asa o sa se intimple".

Fomalhauti spune:

1.Nu ai citit tot. Era si greu, la asemenea volum. Am zis ca nu am bani; am explicat in mai multe postari ca am bani pentru vacanta, pentru facturi si asa mai departe si in aceste conditii consider ca nu am bani. Adica atunci cand ai n RON si o factura de gaze de n+1 RON se cheama ca nu ai bani, chiar nu ai bani, indiferent cat de mare e n.

2.Interesant ce spui in legatura cu muzeele si plimbarile. Pe copiii mei chiar nu ii intereseaza. Or fi mai inculti, asa i-am crescut eu (inculta la randul meu). Da, ii distreaza invartitul in diverse si le tin minte mai mult decat muzeele si arhitectura. Si eu doresc mai mult sa ii distrez decat sa ii culturalizez. O optiune.

3.Nu as lua nicaieri cu forta niciun copil, cu atat mai putin un adolescent. Acum 4 ani am decis sa-i duc pe cei mici la Disneyland Paris (am vrut sa ii distrez chiar daca nu tin minte; o parere; aici de ce nu bagam psihanaliza? Nu tin minte CONSTIENT). Am decis sa merg cu cei doi mici si doi mari. (Groaznic, daca nu puteam sa merg cu toti mai bine stateam acasa cu toti. Optiune.) Am cumparat biletele de avion (nominale, fireste) si cazarea. A, da, uitasem. M-am gandit ca pe cei mici nu ii intereseaza Paris-ul dar sa stau totusi si acolo pentru cei doi mari. Si apoi fetita a venit si mi-a spus ca vrea sa mearga intr-o tabara in Grecia cu colegii ei. Tabara se suprapunea cu excursia la Paris. A mers in Grecia. Fiul meu cel mare a spus ca nici el nu mai vrea la Paris ca "se plictiseste cu mine si cu cei mici", daca mergea si sora lui "era altceva". Nu a mers nici el.

Nu sunt de acord ca trebuie sa iti obligi copiii sa mearga unde vrei tu. Pe mine, adolescenta fiind, tata m-a obligat sa merg in Germania Federala de atunci, intr-o excursie in care mergeau anual 40 sau 60 de copii din Romania. Bineinteles ca obtinuse asta cu pile si ciubucuri. Am fost foarte nefericita fiindca in acelasi timp clasa mea facea o excursie la o cabana si eu doream sa merg acolo. Nu, nu-mi oblig copiii. (Ai inteles ca doi dintre copiii mei sunt, cel putin din punct de vedere legal, adulti? Ar trebui sa oblig niste bebei de 20 si 21 de ani sa mearga cu mine in vacanta? Ar trebui sa oblig o adolescenta de 17 ani si jumatate sa faca asta?)