dreptul la normalitate
Raspunsuri - Pagina 10
AgnesLuca spune:
nelia 
, merg sa dorm
BlackCat4evR spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui nelia
Sint de acord cu tine, mai ales unde am bolduit. Eu cred ceea ce ai spus tu, ca ar trebui sa tinem cont numai de persoana cu resursele si limitarile este de fapt baza de la care ar trebui pornit in relatiile umane, in general, nu numai cu cele cu un handicap... se poate extinde la orice. Si da, ceea ce a facut BlackCat4evR ca adolescent poate fi un lucru banal, care citeodata poate pica bine, alteori rau, depinde de persoana careia ii sint spuse aceste lucruri... insa modul in care interpreteaza acum ceea ce a facut si felul in care le admira sau nu pe fetele din exemplele ei mi-au sarit mie in ochi ca fiind in neregula. La fel de fapt ca si aspectul prezentat de Histamina in postul initial, de la care s-a inceput discutia... De aceea merge comunicarea greu si de pe planuri si in directii diferite, pentru ca s-a inceput "dubios| (mi-a placut  ) de la inceput.Cornelia Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung) |
Nici nu stiu cum sa formulez ca sa nu fiu inteleasa gresit. As vrea sa va intreb ce anume vi se pare asa ciudat in a placea o persoana si a displacea alta?
Oare trebuie sa-mi placa toate persoanele pe care le intalnesc?
Sau trebuie sa-mi placa toate persoanele cu handicap pe care le intalnesc?
Sau trebuie tratate mai altfel anumite persoane pentru ca au handicap?
Pai ma scuzati, dar asta este fatarnicie. Nu cunosc nici macar o persoana care sa nu aiba antipatii.
De ce am purtat acea discutie in liceu? Pai nu mi-am ales eu nici timpul, nici locul, nici subiectul. Am fost intrebata. EU NU MINT (pot indulci, totusi... si am facut-o). Am spus adevarul (dar i-am oferit si posibilitati, pentru ca dupa "surub" i-am imprumutat rolele si am tinut-o de mana pana a prins curaj sa mearga singura, iar la banchet, pe care l-am facut tot la munte, am urcat cu ea de mana, de fapt nu, EA a urcat cu mine alaturi Jepii Mici. Si stiu ca ce a facut la intalnire, atunci cand m-a luat ea de mana ca sa alergam a fost ca raspuns la toate momentele cand am luat-o eu de mana si i-am spus "Hai, ca poti!").
Poate pentru colega mea era timpul sa auda chiar ceea ce i-am spus.
Sau poate, vorba lui AB_AC, imi afisam eu mai tare antipatia, si de aceea am fost confruntata EU.
Dar ganditi-va doar atat, cand intrebi pe cineva care in mod evident nu te place de ce, ei bine, de ce o faci? Ce speri sa auzi? Vrei sa auzi o minciuna frumoasa si calduta? Vrei sa ti se confirme niste banuieli? Mie simplul fapt ca am fost intrebata, mi-a semnalat ca partenerul meu de discutie este un om puternic. Eu am considerat ca chiar o intereseaza adevarul. I-am raspuns. A fost una din discutiile "alea" pe care le tii minte o viata. Si pe mine m-a marcat discutia de atunci, pentru ca am invatat ceva, ca oricat de nesuferit ti-ar fi cineva, daca vei cauta cu adevarat, vei gasi ceva care merita pretuit. Asta voi duce cu mine o viata. Asta am invatat eu atunci. Si am aplicat de-atunci inainte, de fiecare data cand m-a lovea antipatia.
Treaba cu pumnul de pastile, pai dupa cum spuneti si voi, nu tine de nici un handicap, hai sa fim seriosi, de exemplu dupa parerea mea, ce se intampla pe un topic paralel, e macel! (Ma refer la cel cu increderea, unde o mama de trei luni este mitraliata pur si simplu pentru niste greseli. Poate ca a gresit, poate ca-si merita soarta, dar la trei luni dupa nastere e un moment al draqului de prost ales sa i le spui! Sau poate am fost eu mai depresiva dupa nastere si vad lucrurile deformat, dar daca femeia aia nu a fost depresiva cand a scris subiectul, sigur acum este, poti sa-ti dai seama dupa ultimele postari...)
Exista probleme si probleme, fiecare si le filtreaza pe ale lui prin filtrele proprii, felul in care se raporteaza la el insusi sau la cei din jur tine de aceste filtre, care nu au nici o legatura cu handicapul. Probleme pot avea si persoanele cu handicap, dar la fel de bine si persoanele prea grase, sau prea slabe, sau prea sarace, sau prea bogate, sau prea urate, sau prea frumoase, prea inalte sau prea scunde, blonde, sau brunete, sau abuzate, sau rasfatate.... si pot s-o tin tot asa pana la loc comanda...
Si sincer chiar nu inteleg de ce ma necajesc eu asa tare la subiectul asta...
AgnesLuca spune:
Nu este vorba deloc despre dreptul tau de a place sau nu pe cineva, ci de faptul ca ai scris ca pe colega ta antipatica nu ai respectat-o atita vreme cit "se prevala de lucruri scotand in fata handicapul ei". Cu alte cuvinte, persoanele cu handicap, ("dar la fel de bine si persoanele prea grase, sau prea slabe, sau prea sarace, sau prea bogate, sau prea urate, sau prea frumoase, prea inalte sau prea scunde, blonde, sau brunete, sau abuzate, sau rasfatate") care nu reusesc sa treaca peste problemele lor, nu merita sa fie respectate.
Dupa mine, cum am mai scris, problematic nu e ce ai facut atunci, ci modul in care reflectezi la asta. Si imi pare bine ca te necajesti la subiectul asta si le intorci pe toate partile, ajungind la esente precum "oricat de nesuferit ti-ar fi cineva, daca vei cauta cu adevarat, vei gasi ceva care merita pretuit. Asta voi duce cu mine o viata. Asta am invatat eu atunci. Si am aplicat de-atunci inainte, de fiecare data cand m-a lovea antipatia".
BlackCat4evR spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca Nu este vorba deloc despre dreptul tau de a place sau nu pe cineva, ci de faptul ca ai scris ca pe colega ta antipatica nu ai respectat-o atita vreme cit "se prevala de lucruri scotand in fata handicapul ei". Cu alte cuvinte, persoanele cu handicap, ("dar la fel de bine si persoanele prea grase, sau prea slabe, sau prea sarace, sau prea bogate, sau prea urate, sau prea frumoase, prea inalte sau prea scunde, blonde, sau brunete, sau abuzate, sau rasfatate") care nu reusesc sa treaca peste problemele lor, nu merita sa fie respectate. Dupa mine, cum am mai scris, problematic nu e ce ai facut atunci, ci modul in care reflectezi la asta. Si imi pare bine ca te necajesti la subiectul asta si le intorci pe toate partile, ajungind la esente precum "oricat de nesuferit ti-ar fi cineva, daca vei cauta cu adevarat, vei gasi ceva care merita pretuit. Asta voi duce cu mine o viata. Asta am invatat eu atunci. Si am aplicat de-atunci inainte, de fiecare data cand m-a lovea antipatia". "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Te rog sa-mi arati unde anume am spus ceva despre respect. Nu confunda antipatia cu respectul, sunt doua notiuni complet diferite! Ca imi era profund antipatica, nesuferita, da, DA si DA. Dar respectul este cu totul si cu totul altceva.
Apoi nu ma cita eronat, exemplele de probleme le-am dat atunci cand mi s-a fluturat prin fata ochilor ideea cu pumnul de pastile, te rog nu-mi rastalmaci mesajul. Era vorba ca oricare din tipurile de persoane enumerate poate fi mai sensibil sau mai puternic in functie de felul in care se raporteaza la ceilati si la problema proprie.
Cat despre esenta de care spui, asta e o lectie pe care am invatat-o inca de atunci. Ce invat de la subiectul asta este ca oamenii considera ca persoanele cu handicap ar trebui tratate in alt mod, mai cu manusi, mai altfel, ca da, poate sunt mai sensibile, sau mai stiu eu ce, deci nu ca pe ceilalti oameni normali, nu? Adica da, sigur, sunt normali, dar nu chiar asa de normali, totusi, nu?
Asta mie nu mi se pare ok.
AgnesLuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui BlackCat4evR In primul rand cersetorii... Ma refer la cei vizibil handicapati fizic, ei bine, in Romania protezarea este GRATUITA. La fel si un scaun cu rotile! Desigur, proteza nu este superperformanta, dar este. Insa ei ALEG sa-si afiseze handicapul in ideea ca impresioneaza fraierii mai usor. Cred ca tocmai la asta se refera histamina. La felul in care unii aleg sa-si pretuiasca demnitatea umana cand altii si-o calca INTENTIONAT in picioare. Apropos de asta, o colega de liceu avusese polio in copilarie si ramasese cu un picior mai scurt si mai slab. Era o fata frumoasa (aducea e undeva cu Alba ca zapada, par negru, buze carnoase, rosii, gropite in obraj), era cea mai buna la carte din clasa, nu era tocilara, era talentata, si era si haioasa. Darrrrrrr, eu nu o sufeream pe vremea aia, pentru ca la doua vorbe o data mai mentiona handicapul ei... Noi eram de vina (insensibilii) ca ea nu poate alerga, si daca stim ca nu poate, de ce alergam noi...? si chestii de genul asta. La un moment dat m-a intrebat ce am cu ea, de ce nu o inghit, si i-am raspuns foarte sincer ca e din cauza obiceiului ei nesuferit de a se prevala de lucruri scotand in fata handicapul ei. Mi-a raspuns plangand ca nu stiu cum e. I-am zis ca nu, nu stiu, tot ce stiu este ca ea se agata de handicapul ei pentru a NU INCERCA nimic. Ca de fapt ii este frica sa traiasca, si ca de-aia e si asa de nefericita. Nu pot sa spun ca cine stie cat ar fi contat pentru ea parerea unei colege, dar dupa acea discutie nu a mai fost la fel. Acum e medic stomatolog, maritata cu un tip haios de dai pe spate, au impreuna doi copii frumosi iar ea rade non stop... Tot la noi in clasa in liceu mai era o fata, mi-a fost cea mai buna prietena, dar handicapul ei nu era vizibil, avea o malformatie congenitala la inimioara, nu avea sept interventricular practic deloc. Ea nu avea voie sa faca nimic din tot ce luam noi "for granted" dar nu o putem opri, daca fugeam noi, fugea si ea, daca ne imbranceam noi, hop si ea, daca fumam noi in baie, evident, si ea... Am aflat de problema ei de la maica-sa, care m-a rugat s-o menajez... Isi disputa locul I in calasa cu cealalta, dar ea trebuia sa se straduie un pic. Numai la mate era spirt, nu avea rival, limitele erau prietenele ei, integralele parca ii faceau confidente, era de speriat! Pe ea am respectat-o tot mereu, pana cand s-a stins la 25 de ani, cand inimioara ei nu a mai rezistat unei asemenea pofte de viatza! Facuse facultatea si ajunsese profesor la Oxford, si se casatorise su un tip englez care facea dese schimburi de experienta si sponsorizari in tara. Si in ultimul rand, fostul meu prieten, care si-a pierdut picioarele in accident de tren, eram in facultate in anul 3. din cauza asta stiu de proteze. chiar sunt gratuite, noi atunci ne-am permis o proteza performanta pentru ca am obtinut o sponsorizare de la BCR, era pe vremea cand banii astia li se scadeau din impozit, si faceau multi sponsorizari. Omul si-a terminat facultatea si am terminat impreuna, asa ca e un invingator. O singura poveste vreau sa scriu despre el, eram internati la urgenta, avea de facut un retus de bont la prof. dr. Lascar, la Floreasca. Din cauza aglomeratiei am stat intr-un pat pe hol. La toaleta trebuia sa mearga intr-una din rezerve. Ei bine, era internata o doamna cu o unghie incastrata  . Care dupa ce am iesit din toaleta a spalat dupa noi. Ostentativ, de parca eram ultimii cersetori!In love with life. |
BlackCat4evR spune:
Da, ai dreptate, iti multumesc ca mi-ai atras atentia! 
Acolo scrisesem la inceput ca am iubit-o, dar mi s-a parut melodramatic si am inlocuit... Insa eu in cap am pastrat amintirea mesajului original...
AgnesLuca spune:
mi se pare foarte interesant si oarecum in sprijinul ipotezei mele (acuma o sa speculez putin): adolescenta vorbeste despre iubire/ ne-iubire (cu patima specifica virstei), adultul respect/ ne-respect...
M-am intrebat si eu intre timp de ce cred ca adolescenta a avut dreptate (spre deosebire de ex. de Nelia care zice ca se putea sfirsi si rau). Cred ca este vorba de ceva specific relatiilor interumane intense (de aia nici nu ma mira ca initial ai scris de iubire), ceva inexplicabil rational. Se potriveste de minune virstei adolescentei. Stii de ce are nevoie celalalt, pur si simplu. Ca-n Arizona Dream "The fish doesn´t think, he knows" (sper ca-mi amintesc bine replica )