Alaptand la 4 ani - pe coperta

Raspunsuri - Pagina 30

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

Citat:
asta am zis si eu mai sus, daca schimba doar forma de administrare (san, biberon, cana, sticla) nu inseamna ca sunt intarcati


eu nu pot sa cred asta...
eu si acum beau o cana de lapte seara inainte de culcare...
asta inseamna ca nu m-am intarcat?

culmea e ca eu m-am intarcat singura la 6 luni cand am refuzat si sanul si biberonul si suzeta (daca simteam gustul de la tetina vomam). Asa ca mama mi-a dat cu lingurita lapte pana la 1 an si apoi cucana...
Dar ...obiceiurile vechi mor greu asa ca inca mai beau un lapte cald seara la culcare. Daca nu am nu e o tragedie dar imi place sa fie totusi in frigider.

Oricum am aflat multe lucruri interesante din subiectul asta.
Multumesc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB_AC spune:

ela_04 sanul/biberonul/suzeta/degetelul....suptul de orice afecteaza dintii si palatul ... cu cat e mai dur obiectul cu atat e mai rau. In majoritatea cazurilor nu-i o tragedie, dar vei trece pe la ortodontist.

In plus daca copiii adorm sugand lapte din biberon au san nu se culca spalati pe dinti. Lapte praf afecteaza mai tare decat cel de mama, iar laptele cu diverse gen cereale dulci e invitatie la carii. Indiferent de modul de hranire din momentul aparitiei primului dinte e bine sa se spele (frece dintisorii) dimineata inainte de masa si seara dupa masa. Asta nu inseamna ca daca se mai intampla e vreo tragedie, totul e sa nu fie asta rutina,



escu eu nu fac parte din cei care considera ca laptele nu trebuie baut dupa intarcare. E o viziune mai extrema pe care n-o impartasesc. Nu fac din lactate alimentul de baza, dar nici nu le exclud.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Revin cu informatii, cerandu-mi in primul rand scuze pentru informatiile false.

Mama - nascuta in '55
Eu - nascuta in '78
Fratele meu - nascut in '88

Eu, alaptata exclusiv pana la 4 luni si ceva, mama era studenta, eu sunt nascuta vara, ea a mers la facultate in ianuarie, anul urmator, beneficiind de concediu si absente permise pentru mine.

Fratele meu, alaptat exclusiv pana la 5 luni si ceva, dupa care mama a facut "proba laptelui", copilul urla la san, nu se mai satura, moment in care l-a trecut pe formula.

Pentru mine nu era formula, m-a trecut pe lapte de vaca amestecat initial cu ceai si cu apa de orez.

Stie de poza din Times si de filmulete, limita ei psihologica maximum maximorum este 1 an.

Spune ca trendul de pe vremea ei, asa cum il stie ea, era tot asa - 4-5 luni de alaptat.

La 4 luni incepea diversificarea.

Din putin se face mult - ajutor umanitar!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns a_alinta spune:

Citat:
citat din mesajul lui nelia

Citat:
citat din mesajul lui a_alinta

eu mi-as dori ca acest subiect sa nu se transforme ( ca aproape toate subiectele de genul ) in dispute personale sau ironii.

nelia, daca nu poti sa judeci mai departe de varsta de 2 ani jumate ( in sensul de a alapta copilul ) nu inteleg ardoarea ta in acest subiect in care copilul are aproape 4 ani?

cate mamici care alapteaza copii de 4-5 ani cunosti?



Nu pot sa judec pe baza de experienta personala, dar ma vad mergind pina pe la vreun patru, stiu eu, poate chiar cinci. Eu am terminat dupa doi si un pic pentru ca s-au intarcat, recunosc, cu un pic de ajutor din partea mea care a constat in discutii cu ei, asa de la mama la fiica si de mama la fiu... Dar stiind cum e sa tii un copil care vorbeste la titza si constientizeaza ce face, eu nu vad prea mare diferenta intre 2,5 si 3 sau 3,5. Probabil ca daca as fi mers pina la 3,5, nu mi s-ar fi parut nici 4 sau 5 prea mult... am mai explicat intr-un mesaj.

Eu sint aici si apar cu ardoare mamicile care au alaptat peste doi pentru ca fac parte din ele. In plus sint direct implicata in proces, fiind, pe linga altele, si consilier benevol in alaptare sau in ne-alaptare in sectorul comunitar... deci cunosc bebei si bebei, copii si copii, motive si motive, mamici si mamici. Si stiu ca multe nu au alaptat primul copil sau poate nici unul pentru ca nu au avut nici un fel de pregatire in privinta alaptarii, tehnici gresite, psihic bombardat din toate partile cu pareri de genul celei de mai sos (v. scabros).

Tu?

Cornelia


eu, ce? ce caut eu in discutia asta?

acum am inteles ardoarea ta, faptul ca esti implicata in acest fenomen, lucru foarte de apreciat!, dar tot nu am inteles de ce nu putem sa discutam concret, adica doar la subiect si anume despre alaptatul la 4 ani . pe coperta sau nu.
si cum spui tu , 3 ani si ceva sunt aproape 4 , la fel 4 sunt aproape de 5 ... si asa mai departe, inteleg ca normal este sa lasam copilul sa decida, nu-i asa?
dar daca copilul nu stie, nu poate sa decida de unul singur , pentru ca este mai mamos, mai timid, mai stiu eu cum, pana cand alaptam?
mai bine spus , pana cand e necesar sa alaptam ?


iar o suzeta, biberon, paturica, ursulet nu pot fi acelasi lucru cu un san , tocmai prin faptul ca sunt obiecte , ori un san are "suflet".








Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Citat:
citat din mesajul lui AB_AC


Copil care suge din biberon nu s-a intarcat. Pur si simplu ar fi avut nevoie sa mai fie alaptat.


N-a mai fost de unde, 5 luni 1/2 s-a intarcat singura de supt la san, ca productia mea scazuse progresiv...

Din putin se face mult - ajutor umanitar!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns escu spune:

Pai sa analizam. Ce este laptele? Un aliment creat pentru a hrani puii vii pe o perioada limitata, pana la intarcare, adica pana cand puiul nu mai mananca lapte. Daca schimba doar modul de administrare, nu inseamna ca este intarcat.
Asa ca nu vad cum orice copil sau adult care consuma lapte se poate considera intarcat?
Din pacate, majoritatea populatiei continua sa consume lapte pana la moarte. Ii putem considera intarcati? Eu nu cred.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

Am inteles.
Multumesc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB_AC spune:

Citat:
citat din mesajul lui a_alinta
iar o suzeta, biberon, paturica, ursulet nu pot fi acelasi lucru cu un san , tocmai prin faptul ca sunt obiecte , ori un san are "suflet".



Sanul n-are suflet. Se numeste glanda mamara pentru ca asta-i e functia sa ajute mama sa hraneasca/linisteasca copilul.

Cat un copil este alaptat la cerere nu cunoaste obiectele enumerate de tine.

Sincer imaginea unui copil care-si gaseste linistea cu un obiect in locul parintilor ... imi da o senzatie de singuratate teribila. Iar paturicile si jucarelele roase si pastrate asa imi completeaza sentimentul....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns a_alinta spune:

incepem iar cu alaptarea la cerere? parca discutam de alaptarea la 4 ani pe coperta sau nu!

iar glanda aia nu o gasesti in closet, e atasata de un organism care are suflet.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Citat:
citat din mesajul lui a_alinta

Citat:
citat din mesajul lui nelia

Citat:
citat din mesajul lui a_alinta

eu mi-as dori ca acest subiect sa nu se transforme ( ca aproape toate subiectele de genul ) in dispute personale sau ironii.

nelia, daca nu poti sa judeci mai departe de varsta de 2 ani jumate ( in sensul de a alapta copilul ) nu inteleg ardoarea ta in acest subiect in care copilul are aproape 4 ani?

cate mamici care alapteaza copii de 4-5 ani cunosti?



Nu pot sa judec pe baza de experienta personala, dar ma vad mergind pina pe la vreun patru, stiu eu, poate chiar cinci. Eu am terminat dupa doi si un pic pentru ca s-au intarcat, recunosc, cu un pic de ajutor din partea mea care a constat in discutii cu ei, asa de la mama la fiica si de mama la fiu... Dar stiind cum e sa tii un copil care vorbeste la titza si constientizeaza ce face, eu nu vad prea mare diferenta intre 2,5 si 3 sau 3,5. Probabil ca daca as fi mers pina la 3,5, nu mi s-ar fi parut nici 4 sau 5 prea mult... am mai explicat intr-un mesaj.

Eu sint aici si apar cu ardoare mamicile care au alaptat peste doi pentru ca fac parte din ele. In plus sint direct implicata in proces, fiind, pe linga altele, si consilier benevol in alaptare sau in ne-alaptare in sectorul comunitar... deci cunosc bebei si bebei, copii si copii, motive si motive, mamici si mamici. Si stiu ca multe nu au alaptat primul copil sau poate nici unul pentru ca nu au avut nici un fel de pregatire in privinta alaptarii, tehnici gresite, psihic bombardat din toate partile cu pareri de genul celei de mai sos (v. scabros).

Tu?

Cornelia


eu, ce? ce caut eu in discutia asta?

acum am inteles ardoarea ta, faptul ca esti implicata in acest fenomen, lucru foarte de apreciat!, dar tot nu am inteles de ce nu putem sa discutam concret, adica doar la subiect si anume despre alaptatul la 4 ani . pe coperta sau nu.
si cum spui tu , 3 ani si ceva sunt aproape 4 , la fel 4 sunt aproape de 5 ... si asa mai departe, inteleg ca normal este sa lasam copilul sa decida, nu-i asa?
dar daca copilul nu stie, nu poate sa decida de unul singur , pentru ca este mai mamos, mai timid, mai stiu eu cum, pana cand alaptam?
mai bine spus , pana cand e necesar sa alaptam ?


iar o suzeta, biberon, paturica, ursulet nu pot fi acelasi lucru cu un san , tocmai prin faptul ca sunt obiecte , ori un san are "suflet".


Pai, am avut senzatia ca ma intrebi de ce sint aici, cu ardoare si ti-am raspuns. Credeam ca poate vrei sa raspunzi si tu de ce iti vine sa intri la un asemenea subiect. Eu am discutat, destul de concret totusi, despre alaptarea de dupa 2, iar 4 vine dupa 2...

Acolo unde mama nu a facut erori, copilul stie foarte bine, mai bine decit mama si decit toti specialistii la un loc cit e necesar sa fie alaptat. Si pentru asta dau scris.

Daca ma intrebi pe mine care e limita, eu pot sa-ti raspund doar ceea ce cred eu, concluzia la care am ajuns dupa ani si ani de zile, simtita intuitiv de la inceput.

Si eu spun ca limita ar fi undeva intre 3 si 5 ani (limita, caci asa poate sa inceapa de la citeva luni pina la acea limita, nu putem vorbi despre fiinte umane in termeni fixi, tocmai pentru ca ceea ce ii caracterizeaza este o complexitatea mult prea mare ca sa avem toate datele... parerea mea este ca nu se prea stie mare lucru despre cit e bine sa fie alaptat, doar se emit ipoteze), e atit de mare pentru ca si copiii sint atit de diferiti. Asta din punct de vedere afectiv, ca sa se treaca la alte etape in ritmul copilului si fara prea multe traume.

Necesar din punct de vedere biologic, imunitar etc. ar putea fi undeva pe la un doi, cu primele luni exclusiv. Sper ca nu mai e nevoie ca vorbesc doar in situatiile unde laptele exista si mama nu are probleme de sanatate si copilul la fel. Nu vorbim de cazuri problematice, ci de situatii in care totul merge conform planului naturii. Tin foarte mult sa precizez asta, caci de multe ori se aduce in discutie faptul ca e aiurea sa spui asta, ce te faci cind mama nu are lapte sau are probleme de sanatate... atunci intervin cu succes inlocuitorii creati special pentru asa ceva, imitind natura.

Deci, reiau. Un bebelus are nevoie in primele luni de viata de lapte lui, cel care vine in pieptul mamei pentru ca exista el. Acel lapte este exact ceea ce-i trebuie, daca se poate suge direct la sin, e ideal, daca nu, din diverse motive, oricum ar fi dat, tot ideal este. Pe la 6-7 luni copilul are nevoie si de alte alimente, dar limita e din nou larga, caci e bine sa se incerce, sa fie expus in fata alimentelor si lasat sa-si aleaga doar ceea ce ii trebuie, din nou stiu ca stie mai bine decit mine ce si cit ii trebuie (din nou, daca nu exista probleme de sanatate). Si mers asa cu alegerea alimentelor si sin cit se poate, nu mai exista limita... pina cind nu si-o fixeaza copilul.

Acum, sint constienta ca nu intotdeauna se poate face asa si mama trebuie sa plece. Atunci presezi un pic ca sa reduci limita, dar asta nu inseamna ca e bine, nu inseamna nici ca e rau, daca nu se face efectiv in detrimentul copilului, inseamna doar ca s-au ajustat nevoile de la unul spre altul si invers, ale celor doi (mama si copil) la familie si a familiei la societate. Daca se poate face altfel, atunci devine o chestie de alegere, iar daca alegerea se lasa pe mina copilului si nu exista erori facute de la nastere (ma refer la atasament), cred ca orice copil poate lasa singur titza in limita pusa mai sus. Insa vad foarte posibil ca aceasta sa se intimple undeva in jur de 4 ani... si, in plus, sint din ce in ce mai convinsa ca daca se va merge pe tendinta asta de intoarcere la natural, in vreo 10-20 de ani, 4 ani sa devina o virsta buna data copilului sa se intarce (la nivel mondial si din punctul de vedere al sanatatii fizice si psihice, asa cum este 2 acum). Parerea mea, bazata mai mult pe intuitie si pe experienta.

Cornelia

Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)

Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).

Mergi la inceput