ce ati face?(2)

Katya spune:

Asa si cu botezul copiilor ca "asa se face"...F trist ca oamenii aleg sa faca asta doar de forma, de ce sa faci o actiune aiurea, pe care n-o intelegi ? Ajungem in situatia ca unii care-s nebotezati (inca) cred in Iisus (copiii protestantilor), iar alti botezati nu stiu cine e Iisus! Un parinte cind face acest gest se presupune ca are macar un pic de credinta si ca stie ce face: ca-si da copilul lui Hristos, i-L inchina Lui, prin intermediul nasilor-care marturisesc actul de credinta in locul copilului. Il iubesc deci parintii pe Iisus? I-L fac apoi cunoscut si indragit copilului pe Iisus? Daca tot l-au botezat intru El? Se intereseaza ei in ce consta aceasta apartenenta si ce actiuni implica?

Mie mi-ar parea rau ca oamenii sa renunte la a-si boteza copiii, la a-i lipsi de harul Duhului Sfint si de ingerul pazitor, ca si de sansa de a accede la rai in caz de Doamne fereste. Dar pe de alta parte, harul nu sta la cineva care-i departe de Dumnezeu, nu-L cunoaste si nu-L primeste. Nu ajunge doar sa fim ceva (crestini), tb sa si punem in practica aceasta calitate.

Nu ajunge deci sa fim buni toata viata ca sa fim cu Dumnezeu dupa moarte.Tb, in pr rind, sa-L cunoastem si iubim pe Dumnezeu.

greieras spune:

Asa este. Cum putem avea pretentia sa fim o vesnicie cu Dumnezeu cand noua nu ne-a pasat de El aici? E ca si cum mi-as renega familia (mama si tatal) dar dupa ce mor sa am pretentia la mostenire.

Si nu crestinii sunt cei care au hotarat asta pentru ca asa sunt ei exclusivisti, ci asa a hotarat Dumnezeu, ca prin Isus Hristos sa impace lumea cu El. "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine." Ioan 14:6

almo spune:

Katya hai sa iti zic eu de ce mi-am botezat fata, f important de dragul mamei mele, care e religioasa. nu as fi putut sa o supar cu un gest care nu ma costa nimic. mai mult imi place sa pastrez traditii, fara sa cred in sensul lor religios.

Katya spune:

Almo, cazul fetitei tale e, dupa mine, unul fericit. Pt ca tu, chiar daca ai botezat-o de dragul cuiva, ai facut, fara sa vrei, ceea ce ar tb sa faca un crestin: ai expus-o doctrinei crestinismului-ca inteleg ca merge la scoala catolica unde face religie, se roaga in fiecare zi la scoala.Ii spui Ingerasul uneori, deci ea crede ca orice copil crestin. Si ,daca o mai duci si la biserica noastra fie si din cind in cind, ea e crestina mai mult decit un copil botezat din vointa parintilor dar caruia nici nu i se spune nimic de Dumnezeu, nici nu-i dus la biserica, nici nu-i lasat la orele de religie, pe scurt, e complet pe dinafara. Fata ta e fara doar si poate crestina si eu una ii doresc sa ramina asa(sa nu te superi c-am zis asa).

Mai cred ca e de apreciat faptul ca tu ai facut ascultare de mama ta(concept de baza in crestinism), pt care a contat acest botez(si inca ortodox), ea fiind credincioasa .Rasplata ascultarii fiind credinta copilului.

ch_dana spune:

Katya, eu nu am fost botezata pana la 6 ani, pentru a menaja sensibilitatea bunicii mele dinspre tata (ea fiind evreica). Crezi ca asta ma face sa nu ajung in Rai ? Sau sa stau in Purgatoriu mai mult, ca deh, n-am fost botezata la 3 luni ?

Sa fim seriosi, in viata conteaza ce facem si ce suntem, cred ca asta are mai multa valoare in ochii lui Dumnezeu decat un ritual efectuat la o varsta cand tu, ca individualitate, nu ai posibilitatea alegerii in cunostinta de cauza.

Later edit: daca tatal meu ar fi facut ascultare de mama, inseamna ca eu n-as mai fi fost botezata in credinta crestina...asadar ?

E cam complicat cu familiile mixte...

pisigri spune:

Katya, iti multumesc pt raspuns !

Totusi, am o "problema" cu el.
Eu mi-am botezat copila o data pt cei din familie, a doua oara pt ca eu nu sunt f sigura ca Dumnezeu este acelasi cu cel din biblie si propovaduit de preoti, dar daca este si eu gresesc, copila mea nu are nici o vina si nu trebuie sa plateasca pt greselile mele.

Ce nu pot eu sa inteleg este cum se poate ca cineva care a comis fapte groaznice sa fie iertat si primit in Rai, in timp ce cineva care nu a facut asemenea fapte, la care balanta bun/rau facut in viata inclina in favoarea binelui, sa fie lasat pe dinafara pt ca nu a mers la biserica si nu s-a supus dogmelor.

Apoi, mie nu-mi e clar: Noul Testament "sterge" parte din Vechiul Testament? Adica Dumnezeu e neiertator si crud intr-o parte, iubitor tolerant si iertator in cealalta parte. Sa fie schimbarea "Parintelui", mai marea deschidere spre toleranta si acceptare pe care le resimtim si noi - la o cu totul alta scara desigur - o data ce devenim parinti?

Cat despre cautarea lui Dumnezeu pe ultima suta de metri, pe patul de spital, eu o inteleg si este atit de omeneasca! Cine nu se teme de necunoscutul care urmeaza?Eu spun cu mina pe inima ca cred ca si cei mai credinciosi au farima lor de indoiala si de teama inainte de moarte, pt ca pina la urma garantii nu exista; e doar o chestie de increde si Credinta...! Si pot sa gresesc aici, dar cred ca ar fi uman din partea preotului sa ofere acea ultima impartasanie cind i-a fost solicitata; cainta mai sincera decit cea de pe patul de moarte nu cred ca exista, iar pe Dumnezeu nu cred ca Il verifica cineva daca nu cumva "triseaza" si refuza sa primeasca in Rai un suflet care nu merita Raiul, doar pt ca un om a "gresit" si i-a acordat impartasania...

a, mi-am mai amintit ceva. Intentionat am scris de pedofilul care se duce si povesteste preotului ce a facut - nu se spovedeste. Cred ca Dumnezeu vede ce e in sufletul fiecaruia si stie daca spovedania a fost spovedanie sau a fost relatare, dar preotul care ofera (in cele din urma) impartasanie si pedofilului, de unde stie ca acesta se caieste sincer?
Mie mi se pare ca spovedania si impartasania incep sa prinda (in aceste circumstante) un aer de "targuiala ca la piata": targuiala intre pacatos si preot, intre norme, dogme si reguli si Dumnezeu, intre pacatos si Dumnezeu. Biserica stie ca nespovedit si neimpartasit nu ai sanse sa intri in Rai, indiferent cum ai trait pina atunci (daca ai auzit de Dumnezeu); dar daca se inseala?

PS Sunt intrebari pe care mi le pun cu toata sinceritatea. Am avut o perioada de mare apropiere de biserica, acum sunt intr-o etapa de cautari. Stiu ca multe din cele ce le intreb pot fi catalogate ca erezii sau ca "ispite"; nu incerc sa "conving" sau sa "lamuresc" sau sa indemn pe o cale gresita pe nimeni



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

simplyana_m spune:

Pisigri, ma bucur sa te gasesc aici ! Iaca, asa am si eu curaj sa-mi anunt prezenta!

Intru sa-i spun Katiei: Multumesc! Scrii atat de "pe limba mea", de parca ar veni direct din inima mea! Am avut, pana nu demult, impresia ca apropierea pe care o simt e din cauza confesiunii, dar inteleg ca nu, afinitatea are temeiuri mai personale, si de multe ori cred ca eu sunt fratele tau cel profund credincios, dar nepracticant .
M-am trezit ca poate ar fi cinstit sa te avertizez ca "ma uit in gura ta", ca de ceva vreme ma preocupa aspectul dogmatic al ortodoxiei (constat ca adanc infipta in mine), si ca ma zidesc in acest sens si cu ajutorul tau, eu avand lacune in domeniu (cel putin constient, ca vad ca inconstient sunt la curent si in perfect acord).


http://www.lucamic.blogspot.com/

Katya spune:

Ch dana, in pr rind ca nu exista purgatoriu-cel putin la ortodocsi. Din pilda cu saracul Lazar si cu bogatul, reiese clar ca avem fie "sinul lui Avraam", fie "scrisnirea dintilor, intunericul" etc.

Pe urma, nu stiu cum e cu ascultarea la evrei..deci nu stiu sa spun nimic aici.

Si in sfirsit: imi dau seama ca oamenii fac niste confuzii in privinta statutului de crestin si a locului unde-si vor petrece vesnicia: e important sa se inteleaga ca raiul nu e destinat oamenilor morali, buni, caritabili etc si care sint doar morali, buni, caritabili etc. Daca le lipseste credinta in Dumnezeu, ei conteaza mai putin, in ochii Domnului, decit un bandit care a crezut in Domnul si, urmare a credintei, s-a cait si si-a anulat pacatul. Raiul este, sa zic asa, domeniul, spatiul, regatul sau cum vreti sa-i ziceti, al Domnului celui Treimic. Care ne vrea pe toti acolo, pe absolut toti.Dar, ca sa ne ducem acolo, tb sa credem in El, asta-i conditia nr 1. Pe El nu-l intereseaza sa adune acolo oameni doar buni, ci oameni care au crezut in El si care, in urma credintei, chiar daca erau rai, s-au transformat. Deci un loc atit al oamenilor buni, cit si al celor imbunatatiti-in urma intilnirii cu Dumnezeu. Deci oameni care au in comun: credinta in Dumnezeu si iubirea pt El.

Oamenii se inseala crezind ca e de ajuns sa fii bun, moral si sa crezi in cineva acolo sus, indiferent ce nume-o avea. Nu e asa. Noi putem oricind sa ne inventam dumnezeul, sa ne imaginam ca e asa cum vrem noi, dar El are deja nume, portret, ne-a lasat niste Scripturi si se cere cunoscut asa cum e. Si are si dreptate, ca nici noua nu ne-ar placea sa aiba lumea impresii vagi sau denaturate despre noi, si noua ne place sa fim vazuti asa cum sintem.

Si uite-asa ajungi sa te intrebi de ce cutare, care a fost bun toata viata si n-a facut niciun rau nimanui, a fost refuzat de preot la impartasanie si de ce preotul n-a garantat familiei ca omul se duce-n rai? Bineinteles ca nu putem sti noi ce e iadul sau unde se duce fiecare dintre noi. Dar stim cu siguranta ce e raiul: locul unde locuieste Dumnezeu + cei ce-au crezut in El.

Tu primesti in casa ta pe oameni straini-sa locuiasca la tine adica? Chiar daca ei se declara buni? Chiar daca ei n-au vrut sa te cunoasca si sa te iubeasca desi au avut ocazia, desi tu ai batut la usa lor si ai vrut sa intri la ei? Asa si Domnul: ii va primi pe cei pe care-i cunoaste, pe cei care i-au deschis usa.

Am fost lunga, ma scuzati, dar poate se intelege cum e cu raiul, ca acuma realizez si eu, de cind cu anturajul meu care-si pierde parintii, ca nu prea s-a stiut pe cine incape si pe cine nu.

simplyana_m spune:

Exact asta consider eu ca inseamna "a te inchina la idoli" sau "a-ti face chip cioplit". A atribui propriilor noastre reprezentari, imaginea lui Dumnezeu.
Ca tot se adusese vorba despre inchinatul la sfinti, icoane si altele.

http://www.lucamic.blogspot.com/

Katya spune:

Pisigri,mersul la biserica si supunerea dogmelor nu inseamna ceva ce n-are leg cu Domnul: e tocmai cunoasterea Lui si dorinta de a fi mai aproape de El.

Cum sa-ti zic? E ca si cum ai zice: sint mama, imi iubesc copilul, dar nu prea-mi place sa ma joc cu el, sa-l ascult, n-am timp, dar il iubesc. Sau: imi place munca mea, dar nu prea ma duc zilnic. Aceste ex sint sanctionate de obicei, nu? Atit de cel care le comite(poate mustrari de constiinta), cit si de cei din jur. Dar cind esti credincios, de ce ar fi facultativ sa citesti Scripturile sau alte carti sau sa mergi la biserica?

Da, de cind cu Iisus mergem pe legea noua, a iubirii, iertarii.Si cainta pe patul de moarte bineinteles ca-i acceptata, cum sa nu? Eu in ex mele vorbeam de cei care n-au mai putut sa exprime, oral sau in scris, aceasta cainta, astfel incit preotul sa faca dezlegarea, iertarea si sa acorde impartasania. Ca exact asta voiam sa subliniez: daca omul ar fi tinut legatura cu biserica macar in ultimii ani, sigur ar fi avut parte de niste taine inainte de a muri, astfel incit sa nu rateze intoarcerea, impacarea chiar pe ultima suta de metri. Ca preotul nu poate da impartasania fara sa auda spovedania penitentului. Deci iata ca e important sa cunoastem si dogmele.

Despre spovedanie.Preotul ar tb sa stie daca cineva incearca sau nu o cainta sincera.De unde si dezlegarea sau tinerea pactului, impartasania sau canonul. Daca se inseala, Domnul oricum stie dar, ceea ce cred ca apreciaza, e faptul ca omul s-a dus totusi sa marturisesca. Asta e, ca noi nu tb sa umblam dupa garantii, noi tb doar sa ascultam si sa ne facem datoria. Nu e nicio tirguiala, chiar daca tu consideri ca preotul te-a nedreptatit, smereste-te si fa-ti canonul.

Si vezi, acestea nu sint acte cerute de Biserica. Poate par bizare, asa si cei care le-au auzit prima data din gura Domnului se mirau: Cum, Doamne sa intre omul inapoi in pintecele mamei sale?(cind zicea Domnul de nastere din nou). Sau: Cum, Doamne, sa-ti mincam noi Trupul si sa-Ti bem Singele? Uite-asa, o fi bizar, dar zice Domnul ca nu vom avea viata in noi daca nu ne vom impratasi, a zis sa-L pomenim astfel, ce sa facem, nu e dupa Biserica , e dupa Domnul.

A, si te inteleg cu ispitele, intrebarile si cautarile. Poate-am dat impresia de vreo virtuoasa, de unde! Ca ani de zile am avut doar credinta, din adolescenta si pina la 30 de ani n-am participat la biserica, primul psalm l-am citit la 30 de ani, de citiva ani descopar si eu ce adincimi si inaltari ascunde ortodoxia!

Ceea ce va doresc si voua!