Alaptarea in literatura

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Alaptarea in literatura | Autor: Ilinca_M.

Recitind o carte care imi era draga in adolescenta am dat de niste pasaje care atunci nu mi-au starnit niciun interes, legate fiind de alaptare. Daca tot avem o sectiune speciala (de fapt doua, si "alaptare" si "literatura", dar parca mai potrivit mi s-a parut subiectul aici) mi-ar placea sa vedem cum a fost reflectat fenomenul "alaptare" in literatura universala; nu trebuie nimeni sa rascoleasca dupa pasaje in mod intentionat, dar mi s-ar parea interesant ca, atunci cand citind o carte si dam peste un pasaj cu referire la asta, sa-l impartasim si altora aici. In cartea asta de care v-am zis ("Ditte- fiica omului" de Nexo, scriitor danez) am intalnit cele mai multe referi la aceasta tema, facute cu atata naturalete si atat de edificatoare de parca autorul nici nu ar fi barbat...degeaba, parca danezii au o gena de "AP" in ei:)). Revin cu primul citat si daca vad ca exista interes cat de cat pentru tea, continuu. Ca n-as vrea sa plictisesc, daca e sa moara topicul in fasha, il las,dar eu zic ca ar fi interesant subiectul...

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Ilinca_M. spune:

"Maren ingrijea copilul pe cat putea, ii cauta un lapte bun si-i morfolea in gura un gogolos bun de paine cu unt si cu zahar; tzitza adevarata nu-i putea da insa. Adesea, cand tinea copilul in brate, se intampla ca micuta sa caute cu gurita pe gatul vested, infigandu-si manuta in tivul pieptului si prvind la bunica ciudat si staruitor.
-Ia te uita cum o mana firea! spunea Soren. Grozava-i firea!
Dar Maren se pornea pe plans, asa batrana si inteleapta cum era.
Opt tinuse la san, unul dupa altul, si oricat de mult ar fi fost de atunci, i se trezeau simturile si amintirile. Prea isi aducea ea bine aminte cat fusese de frumos cand tinea micutii la san; se jucau cu sfarcul asa cum se joaca pisicuta cu soarecele, se gadilau cu el la nas sau se prefaceau ca nu-l vad, apoi deodata se repezeau pe nerasuflate la el si galgaiau cu ochii pierduti, pana se lasau deodata pe spate, cu picioarele si bratele muiate- dormind satui si osteniti. Nimic n-o fericise atata in viata- gasea ea acum- nici dansul din noptile tineretii, nici zburdalniciile cu tineretul din tinut- ca asta: sa dea unei fiinte plapande caldura, satz si somn dulce. Mai simtea si acum in spate suptul ciudat, cand micutii ii bausera tot laptele, care tzisnea la loc din izvoare tainice, spre sani. Simtea inca dulcea povara in maini, pe cand pruncii se umflau si cresteau; si Maren dorea fierbinte sa mai fie odata tanara, sa-si poata da camasa jos de pe umar pentru a pune copilul la san."

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

inbox spune:

Vai Ilinca M, ce frumos, m-a rascolit total pasajul...

Chiar zilele astea, ma gandeam la poezia lui Cosbuc, El Zorab : " Dar trei copii de foame-mi mor/ Uscat e cerul gurii lor/Iar de necaz indelungat/ Nevestei mele i-a secat/ Al laptelui izvor"...este cam trista...

Am editat ca scrisesem sotiei...si cred ca era nevestei..

Lumea mea

Ilinca_M. spune:

Da, si mie imi zbarleste pielea pasajul, imi dau lacrimile efectiv, desi eu nu am terminat cu alaptatul inca si ma intreb...asa vor fi si amintirile mele peste vreo 30 de ani?
Cosbuc are si in "Dusmancele" o scurta referire:
"Tu-n leagan tot cu mâna stânga
Mi-ai dat sa sug de-aceea sunt
Natânga!"
Alt citat din aceeasi carte a lui Nexo. Ditte a facut un copil dar il va da unei familii pentru ca ea sa poata merge "la oras" sa-si castige traiul. Lars Peter este tatal ei vitreg care o insoteste in aceste momente.

"(...) Dar era o nenorocire ca fata isi inabusea jalea; mai bine s-ar fi lasat in voia ei. Lars Peter incercase in mai multe randuri s-o faca sa planga dar n-o facea cu placere, era ca si cum ai suci cutitul in rana, pentru ca animalului injunghiat sa i se scurga tot sangele. Si totusi credea ca e nevoie sa o faca. Dar, de fiecare data, fata zambea: un zambet fara vlaga si fara curaj. (...) Pe cand sedea ea la marginea padurii si-i dadea mititelului sa suga, Lars Peter umbla de colo colo, incercand sa gaseasca un loc mai bun; privea cu nesatz cum pipaiau labutzele copilului sanul mamei, pe cand sugea.
- Greu e pentru un omulet sa nu-si mai poata incalzi vreodata nasul cu un strop din sanul mamei, spuse el."

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

inbox spune:

Si eu mai alaptez inca ( 1, 7 ani), acum e joaca mare si e haios rau...sigur voi fi nostalgica dupa aceste momente!!

Lumea mea

glimmer spune:

"Din ceata lor, grabita, se desprinde,
Intreg lasandu-si codrul de merinde,
Cu chipul stins, o umbra de femeie.
Lang-un razor ea sta ingrijorata,
Priveste-n jos si sanul si-l descheie,
Mangaietor s-apleaca sa ridice
Un fat balan, ce, adumbrit de spice,
A adormit pe-un asternut de gluga.
Ea bland ridica-l, stand ingenuncheata,
Si-ncet ii da copilului sa suga...

Cutremurat de clipa asta sfanta,
Un gand simteam cum sufletu-mi framanta,
Cum ma supune gandul si ma-ndeamna,
Poruncitor cum drumul mi-l arata:
Ca un proroc, cu fata-mbujorata,
Sa cad la poala mamei din tarana
Si, sarutandu-i inasprita mana
Si haina ei de sfanta preacurata,
Genunchii mei sa-i plec de inchinare!
Si pe copilul ce zambeste-n pace,
Infasurat in scutece sarace,
Eu sa-l ridic cu bratele-amandoua
In stralucirea arsitei din slava,
In razele ce cad dogoritoare,
Sa-l infratesc cu vulturul din zare
Si sa-l cunun cu doina din dumbrava!"

Din Octavian Goga - "Clacasii"

glimmer spune:

Cateva citate din Gunter Grass, "Calcanul":

"Domnia Avei a fost blanda: femeile din epoca de piatra, dupa ce alaptau sugarii, isi puneau barbatii neolitici la san pana cand incetau sa mai topaie aiurea si nu mai eliminau idei fixe transpirand
ci taceau toropiti: buni la toate. Si asa, toata lumea era satula. Mai tarziu, dupa ce a aparut viitorul, n-am mai fost niciodata atat de satui. Sugarii erau tot timpul la san. Prisosul insa ne revenea intotdeauna noua. Nu se spunea niciodata: e destul sau mai mult e prea mult. Nu se oferea nici o suzeta acceptabila, ca inlocuitor. Alaptarea era nonstop. Ava le prescria tuturor mamelor ca hrana un terci din ghinda pisata, lapti de nisetru si anumite glande ale femelei de elan si de aceea femeile din epoca de piatra aveau lapte si cand nu alaptau sugari."

"Din statistici si din alte tiparituri inutile rezulta ca sugarii europeni, datorita alimentatiei lor speciale, inghit (sau sunt siliti sa manance pana nu mai pot) de noua ori mai multa albumina,
hidrati de carbon si calorii decat le ramane sugarilor indieni. Agnes Kurbiella n-avea habar de proteine si de vitamine. Ce-i drept, Erasmus de Rotterdam (in latineste) le recomandase insistent tuturor mamelor sa-si alapteze ele insele copiii, dar pentru ca dupa cateva zile ea n-a mai avut lapte si Moller nu voia sa plateasca o doica, copilul, debil din nastere, a fost hranit cu biberonul, mai intai cu lapte de vaca subtiat, apoi cu faina de ovaz fiarta si, in sfarsit, cu alimente premestecate: gaina cu mei, creier de vitel cu sfecla, icre de hering cu spanac, limba de oaie cu terci de linte."

"La sase si jumatate dimineata si la amiaza, ii dadeam copilului nostru, cu biberonul, lapte praf diluat in mod asemanator dupa ce, conform instructiunilor date de Ilsebill, sterilizasem tetina in apa clocotita. (Ah, daca i-as fi platit totusi Agnesei mele doica, doamna Zenlein, din vecini?)
Sa cresti bebelusii cu biberonul. Astazi nu mai este o problema pentru
un barbat ramas singur, pentru ca se gasesc de toate si stau la indemana: scutece absorbante preconfectionate, de unica folosinta, unguente si pudre, la nevoie supozitoare calmante si numere de telefon care promit un medic, o doctorita. Pe langa asta, mai exista si brosuri cu instructiuni si desene explicative pentru fiecare situatie practica. In curand, se va putea conta pe barbat. In curand, va putea exista prin forta proprie. In curand, va invata sa tina menajul cu caldura lui. Este deja mai matern decat s-a prevazut...
"Nu-ti face griji. E joaca de copii. Eu le fac pe toate cat ai zice peste. De ce sa nu poata si un barbat singur." Fireste, asta nu-i treaba in exclusivitate feminina. Drum bun, Ilsebill. Si recreeaza-te! Si emancipeazate bine. Si nu ne uita. Si gandeste-te un pic la noi, printre altele. Si ai grija de tine. Acolo or fi rechini. Scrie-mi cate ceva despre insula ta. Noi ne descurcam bine."

"Vatra zidita, unde trebaluia permanent nevasta padurarului, care voia sa i se spuna Lovise, raspandea o caldura placuta. Se gasea tot timpul cafea de malt fierbinte si, in cos, o paine de secara din care prietenii rupeau bucati pentru ca, abia scoasa din cuptor, le facea pofta. Destul de rar mai scancea cate unul dintre cei patru copii care, de la sugarul de sase luni si pana la Amanda de sase ani, erau toti alaptati la sanul Lovisei. Prietenii priveau uimiti si cam descumpaniti. Numai Bettina era entuziasmata: "Asta-i viata, simpla si autentica!" a exclamat ea."

"Vechiul refren, stimate doamne! Femeile raman insarcinate, duc
sarcina, nasc, alapteaza, cresc, vad murind un copil din sase, capata altul cat ai zice peste, il duc la termen, il nasc si acum, ca si mai inainte, in dureri, il alapteaza, ba la unul, ba la celalalt san, il invata sa zica mama si sa mearga; pana intr-o zi cand fetele — pentru ca din principiu aici conteaza numai fiicele — se incurca cu cine stie ce golan si raman insarcinate. Si nasc intotdeauna numai mamele.
Dimpotriva, cat de putin inzestrati sunt barbatii. Ceea ce primesc, sunt ordine absurde. Ceea ce poarta, ramane speculatie. Progeniturile lor se numesc: catedrala din Strasbourg, motorul Diesel, teoria relativitatii, cuburile de supa Knorr, masca de gaze, Planul Schlieffen. Cunoastem mii de asemenea realizari remarcabile. Pentru domni nimic n-a fost imposibil."

annnna35 spune:

"Asa era mama in vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe cat imi aduc aminte; si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam la sanu-i gangurind si uitandu-ma in ochii ei cu drag! si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi tot de la dansa am invatat." (Ion Creanga)