posesivitate sau nu?

babyblue spune:

statistic vorbind, f putine femei ies dintr-o relatie de abuz.
am o prietena care sta de 10 ani injurata si batuta si terorizata.
si ea s-a obinsuit si noi prietenii ne am obisnuit.
evitam sa-i invitam la revelioane pt ca el mai face cate un circ la bautura. ii mai chemam ici colo de dragul ei, ca e fata buna. si el e ok cu amicii.
cand sunt in toane bune e ok prezenta lor, desi el nu prea rateaza ocazia sa o puna la zid, iar uneori remarc cu tristeze ca cei din jur au nevoie de acest circ pt a se amuza. in public nu o bate sau injura, doar o ironizeaza. sau mai face ceva gelozii. in aparenta e un baiat de aur, dar noi stim adevarul, dupa ce ea ni l-a zis.

nu cred ca se vor despartii.
prb si voi la fel.


personal cred ca dc esti intr-o relatie de abuz si incep sa faci strategii de remediere: terapie de cuplu, mai lasi de la tine, mai ii dai sanse, o iei pe panta periculoasa de a stagna in relatie si abuzul se adanceste, te obisnuiesti cu el si adio.

ca sa iesi din abuz trebuie sa tai in carne vie. sa te rupi brusc si definitiv de orice te a legat de acel om.

altel..boala lunga, moarte curata.

eu nu inteleg cum poti accepta cu atata usurinta sa ti spuna el in fata ca a fost cu alta. asta mie imi suna a femeie care deja a acceptat abuzul. eu plecam in secunda doi.

babyblue spune:

faptul ca tu accepti ca el sa ti spuna in fata ca te a inselat, sa-ti terorizeze baiatul luandu-l martor la scenele lui de psihopatie, sa ia banii din casa si sa va lase in situatii limita, mie imi suna a femeie abuzata de ani de zile, care deja s-a obisnuit cu abuzul.

nu prea se putea ca el brusc sa devina abuziv si sa le faca pe toate si injurat si inselat si sicanari cu banii. dc era ceva asa recent, incepea si el cu una, de ex cu injuraturile..sau altceva.

eu cred, draga jenny, ca situatia ta e mult mai grava decat lasi sa transpara si nu trebuie sa te justifici fata de noi, ci sa meditezi tu singura la asta.

dc vrei sfatul meu: eu nu cred in remedierea relatiilor in care apare abuzul. nu cred in terapia de cuplu. nu cred ca oamenii se schimba. cine a abuzat o data si i s-a permis, o va face mereu.
eu nu i-as da sanse. l-as parasi.

dana vio spune:

Tu l-ai parasi pentru ca te descurci financiar, dar nu cred ca ea poate sau are unde merge. Ca acasa la parintii ei e cam la fel si salariul ei este destul de mic. Nu zic ca nu se va descurca, dar deocamdata ... Si majoritatea femeilor care stau cu un asa sot o fac pentru acest motiv.

Nici eu nu cred ca terapia de cuplu face minuni. Daca accepta terapia batalia este jumatate castigata.

Nu mai stiu cine a spus sa transfere toate platile pe cardul lui. Mie mi se pare cea mai proasta idee. II va da ocazia sa gestioneze TOTUL cum vrea el : eu va intretin, cu banii tai ce faci daca eu platesc tot etc. Eu le-as imparti, iar ceea ce tine de cheltuielile copiilor sa le tina ea. La o evetuala ancheta sociala si asta intra in discutie.

Iar faptul ca ii gaseste scuze, asta este , si pentru ea "iesirea" din situatia asta este cu suisuri si coborasuri. 2 pasi inainte si 1 inapoi.




Alexandra Maria
14.12.2007

jenny_jack spune:

multumesc pt timpul care vi-l rupeti pt mine

ladyJ multumesc pt raspuns...mi-a trecut prin cap gelozia legata de asta esecul relatiilor intime (nu sunt recente poate de 2 ani cand o nimerim cand nu ) dar am sperat ca o putem rezolva ....el este si destul de preocupat de faptul ca imbatraneste si ce se va intampla cand se instaleaza andropauza

El a recunoscut ca a mintit doar ca exista altcineva sa vada reactia mea/ sa ma raneasca...a recunoscut ca se poarta precum un copil rasfatat/frustrat .

In legatura cu banii/actele le gestionez eu de mult timp...nici nu stie exact unde sunt actele iar banii ii gestionez tot eu /cheltuielile mai mari le discutam impreuna si oricum mi-am facut o rezerva strategica pt ca asa ma simt eu bine

Eleni multumesc pt raspuns...e un sentiment de confort sa va stiu aici alaturi de mine ...nu ma voi ascunde eu sunt o persoana deschisa

nu prea am timp de scris acum

buli spune:

jenny, imi place mult felul echilibrat in care pui problema

cautati neaparat un psiholog bun, sigur veti avea amandoi multe de invatat, indiferent care va fi calea viitoare

nikol24 spune:

Este f greu sa te aflii in situatia asta dar imi place da tu vezi cu ochi destul de limpezi cam cum sta treaba.Mie una mi se pare normal sa fie greu sa te desparti de un om langa care ai trait probabil multe si langa care ai petrecut cu siguranta momente placute si fericite si de aici cred eu ca tu incerci sa i motivezi oarecum purtarea pe care o are fata de tine,sa i gasesti scuze sau sa il intelegi.
Problema este ca o astfel de relatie iti dauneaza tie.ii dauneaza copilului voastru si isi va pune amprenta asupra viitorului lui ca si baiat si asupra ta care putin cate putin iti pierzi identitatea,mandria,respectul de sine alaturi de un sot care te abuzeaza.
Iti doresc sa iei decizia cea mai buna,aici vei gasit sfaturi si sprijin insa stii f bine ca decizia iti apartine in totalitate

babyblue spune:

pari ca esti stapana pe situatie si cred ca tu l cunosti demult cum este el.
prb acum s-au mai acutizat niste defecte, dar prb ca stii si simti ca poti jongla cu ele.

multa bafta iti urez si liniste sufleteasca.
si ai gria de cel mic, pt ca el nu este la fel de puternic ca tine.

da-ne vesti bune!

rinara19 spune:

Imi pare rau ca treci prin asa ceva.Multa putere iti doresc.Cum vad eu lucrurile mult mai transant si mai simplu.Trebuie privit din pct-ul tau de vedere.
TU esti fericita langa el,asa cum e acum???
TU poti daca divortezi sa faci fatza cu tot,copiii ,situatie jenanta,etc.etc,greutatile si repercursiunile unui divort???
TU ai fii fericita daca te-ai impaca cu situatia actuala si cu faptul de a te priva de libertate si sa faci intocmai cum vrea el si sa renunti la tine???
TU ai putea sa treci peste toate pt a fi in continuare o familie aparent fericita???
Daca iti raspunzi la ceste intrebari ai sa afli singura raspunsul
Tu crezi ca reusesti sa-l aduci la ceea ce a fost inainte???

Trebuie parerea mea pt o clipa sa stai sa reflectezi la tine,daca tu ai sa fi fericita cu alegerea pe care ai face-o implicit si copiii vor fi.

De ce un copil atat de mic sa fie luat de sot si tata drept un adult si sa stea sa asculte la nemultumirile tatalui fatza de mama???

De ce sa fie copilul obligat sa asculte complicatiile relatiei voastre pe care o creeaza insusi tatal,gandeste-te ca el ar trebui sa-si traiasca copilaria fericit de toate aceste suparari care privesc strict adultii.El are timp sa le aiba pe ale lui.

Nu cred veci ca cu toate terapiile din lume acest barbat mai poate fi adus pe calea pe care erati odata.Si sunt ferm convinsa ca are pe altcineva,iar in tine numai are deloc incredere nici in ce priveste faptul ca ai putea sa le umpli capul copiilor cu minciuni despre el,

Parerea mea cauta sa gasesti puterea sa-ti faci viata alaturi de copii fara el in peisaj ,decat cu drept de vizita,ca e dreptul lui genetic si atat.

Te pup si sper ca te-am ajutat nu ti-am ingreunat situatia.

emanouela spune:

omul asta nu inceteaza sa ma uimeasca si am asa un sentiment de deja vu la unele chestii. eu am sa fiu mai directa. chestia asta cu "am pe cineva" dar de fapt "n-am dar am vrut sa te supar" ....am trait-o, ideea e ca doar daca esti dus cu capul te apuci de inventat din astea ca sa ranesti persoana de langa tine, in mom in care ajungi sa vrei sa ranesti persoana de langa tine, deja ceva e putred in Danemarca. in mom in care vrei sa faci rau pers de langa tine...e deja prea mult. la mine a 3 a persoana a existat, doar ca in mom in care a procesat gafa si gravitatea ei, a incercat s-o dreaga.
cauta, pt tine, nu pt noi, sa nu iti pui un scut de 'autoprotectie' si nu cauta sa indulcesti ceea ce se intampla. faptele sunt grave, fata de tine si fata de copii. indiferent ce decizii, cauta sa iei tu acele hotarari, neinfluentate de nimeni din jur. ia in calcul toate probabilitatile.
eu personal, nu vad remediere, poate va fi dar pe termen scurt, aceste faze vor reveni...poate chiar mai grav.