M-am hotarat.............adoptie(79)

simo_73 spune:

ANDA, cat ma bucur pentru tine, chiar ma gandeam acum cateva zile la tine, sa revii cu vesti
imi dai sperante si mie, avem atestatul luat in aceeasi perioada
mult noroc
astept vesti de la tine


Un copil este ca o samanta de floare...
Cat de frumos va creste, cat de frumos va rodi,
Depinde de gradinarul care o va ingriji,
De ce pamant si de cata lumina si apa are,
De cat e de ferita de frig, de furtuna si de soare prea tare.
E atat de plapanda...
Cum ai putea s-o rupi ori sa o calci in picioare
Cand e tot ce va mai ramane in urma ta.
(Irina Petrea)



simona

BebeAnda spune:

Cu siguranta simo_73 o sa revin cu vesti!Da avem atesttul luat la diferenta de 3 zile....sunt sigura ca in curand o sa fi si tu sunata.Si un mesaj ptr toate fetele:FETELOR NU DISPERATI!SE POATE SI E CAT SE POATE DE REAL!!!Doar rabdare sa aveti si copilasul vostru o sa vina acasa!

loriana74 spune:

Tinem pumnii si asteptam vesti!

loriana74 spune:

Dacris77 , imi pare rau ca nu a fost sa fie din prima , imi imaginez ce greu trebuie sa fie , avand in vedere cate sperante iti pui intr-o asemenea intalnire.Dar trebuie sa ramai optimista si , mai ales , realista.O asemenea alegere nu o facem la intamplare , ci numai atunci cand suntem 120% siguri. Capul sus si ...genunchii tari!

LittleAngel spune:

E ciudat cand un copil simti ca nu e al tau,si oricat te-ai strofoca ceva nu merge....Mereu am visat la fluturasi in stomac cand imi vad copilul,si la cei doi copii pe care i-am vazut in doi ani de atestate,nu am simtit nimic.
Singurii fluturasi i-am simit cand in 2008,intr-o revista am vazut poza unei fetite orfane,si am facut tot ce am putut eu la vremea respectiva s-o adopt,dar din pacate a fost in zadar.
In decembrie 2011 am revazut-o in alta revista online,si am citit despre ea anumite detalii pe care nu le stiam,si care m-au facut sa plang si sa imi dau seama cat de mult ne portiveam noi doua si ca fluturasii aia nu i-am simtit fara motiv.
Si acum,vorbesc cu ea la tel aproape in fiecare zi,si ma uit la pozele ei cu aceiasi fluturasi in stomac ca prima data.
In viata nu este totul perfect,nu ne iese totul asa cum vrem,dar este important sa simtim acele emotii care ne innobileaza sufletul,si sa traim experientele care ne fac sa evoluam spiritual.
Sfatul meu:ascultati-va instinctul,atunci cand soarta va va arata un suflet care e destinat sa aiba un impact in viata voastra,veti stii cu siguranta.

malex spune:

BebeAnda....felicitari.....chiar ma intrebam de ce nu mai intri pe forum, era o perioada cand erai fff activa
Sunt tare curioasa cati ani are fetita....astept cu nerabdare sa-mi intalnesc si eu fetita....sa ne aduci vesti
Dacris....capul sus si mergi inainte.......imi pare tare rau ca nu a fost sa fie din prima

danaionela spune:

Dacris, imi pare rau ca nu ti-ai intalnit copilul. Nu stiu ce sa-ti zic, eu nu am trecut prin asta, dar cred ca este groaznic. Dar vreau sa te intreb ce stii despre celalat baitel? Dupa cate am citit, te-ai simtit mai atrasa de celalalt.
In plus stau si ma intreb ca poate ai avut si dezamagirea ca cel mic nu semana cu poza. Cred ca este socant, cand te astepti la ceva si gasesti altceva.
Nu stiu... eu poate as incerca sa-l mai vad odata....

kenya77 spune:

Salutare tuturor. Am sa va spun pe scurt povestea mea. Casatorita de 7 ani, nici o sarcina, atestat obtinut in noiemvrie 2011 iar luni am avut prima intalnire cu piciul nostru. Are un anisor si e superb. Vreau sa va felicit pe toti cei care ati ales adoptia si sa va incurajez pe cei care mai oscilati.Daca aveti curiozitati va raspund cu drag din experienta mea de pana acum, chiar daca nu este atat de vasta.

kenya77 spune:

Dacriss77 as vrea sa/ti impartasesc experienta mea. Noi am vazut mai intai pozele, care mie nu mi/au spus nici da nici ba. Sotul meu a fost mai deschis si am hotarat sa vedem copilul. L/am vazut dupa vreo 10 zile de la trimiterea pozelor. Am stat cam 2 ore la asistentul maternal, ne/am jucat, am facut poze. eu am fost mai retinuta, oscilam si eram destul de distanta. Sotul meu s/a imprietenit imediat cu piciulica. Am ajuns acasa si nu stiam ce vreau. Nu puteam sa iau o decizie, eram la mijlocul drumului, nici nu vroiam sa renunt dar parca nici dorinta sau fluturasii din stomac nu erau prezente. Am descarcat pozele in calculator si am inceput sa ne uitam la ele. Prima poza era piciul in bratele mele si atunci s/a declansat totul. Am inceput sa simt ceea ce credeam ca voi simti cand il voi vedea prima data. Asta a fost acum trei zile, iar sambata il vizitam din nou. E la o distanta mai mare de casa noastra, altfel cred ca eram acolo toata ziua. Viata e foarte ciudata, cand ma gandesc ca initial nici nu am vrut sa facem poze...Acum am imaginea lui in fata ochilor, permanent. A fost primul copil pe care l/am vazut. A mai existat o tentativa, o fetita dar pana la urma se pare ca are ceva probleme de sanatate si nu au vrut sa ne/o mai prezinte. Noi nu am mentionat sexul copilului, deci eram deschisi la orice.

BebeAnda spune:

Pai nu am mai intrat ptr ca am incercat sa nu ma mai gandesc...imi faceam rau singura si uite ca minunea s-a intamplat...sper sa tina pana la sfarsit.In plus m-am gandit ca era frumos sa vin cu vesti optimiste si super bune.Maine o sa va dau rezultatul de fapt impresii.Va pup pe toate.O seara frumoasa tuturor!