Bullying - sa tac?
Raspunsuri - Pagina 9
Selene_Bunny spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Victoria_mami
Selene, gresesc oare sau tot un briceag cauzeaza lacrimile la sfarsit? _ Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella  22.05.2008 VICTORIA www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia |
Briceag sau chiar cutit...
Mama mea a fost pusa intr-o astfel de situatie, pe cand eram eu copil, s-a dus pana la mama unui baietel careia ii era nasa, intr-un bloc vecin, si n-a apucat sa ajunga la etajul 2, unde trebuia, ca la etajul 1 era un baietel pe hol, prieten cu finul nostru, injunghiat din joaca de un alt copil...
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
Selene_Bunny spune:
nelia, frumoasa mea 
e maaare fana roz... Si Barbie... Si Hello Kitty... Si ponei...
Noroc ca nu face figuri la imbracat, ma intreaba doar daca se potrivesc hainele intre ele...
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
Selene_Bunny spune:
Referitor la bullying
ML, eu, ca si copil, am fost bullied. Pentru ca purtam ochelari, pentru ca eram fiica profesoarei X. Fratele meu, cu aproape 10 ani mai mic, a fost bullied si mai rau (calcat dinadins cu bicicleta, avea vreo 3 ani). Verisorul meu, venit in vizita, a fost luat chiar la bataie, pentru ca era strain de oras.
In niciunul dintre cazuri parintii nu au intervenit. Si Doamne, cat as fi vrut sa intervina, pentru ca m-am simtit cumplit de umilita. Si de neputincioasa, as fi vrut sa ii pot bate pe toti bullies. Cand am reusit sa-l prind pe un baiat care tragea in fratiorul meu cu cornete de hartie cu ace in varf, de l-am dat cu capul de capota unei masini, m-am simtit invingatoare.
Dar... tare as fi vrut sa rezolve adultii problema. E rau pentru un copil sa fie nevoit sa "creasca" la "inaltimea" unui adult.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
Victoria_mami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Selene_Bunny nelia, frumoasa mea e maaare fana roz... Si Barbie... Si Hello Kitty... Si ponei...Noroc ca nu face figuri la imbracat, ma intreaba doar daca se potrivesc hainele intre ele... Blogul meu - de la noi, pentru ei! Bazar general - fiecare implicare conteaza! Lucrusoare de vanzare... |
Ohoooooooo, esti o norocoasa!
Eu ii scot jumate din dulap pana ii convine ceva... imi spune ea ca nu se potrivesc, ca nu ii place un tricou, camasa, fusta, blugi, pantofi, etc... _
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella
22.05.2008 VICTORIA
www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia
adinag spune:
Vezi, Selene, ce diferiti suntem... tatal meu intervenea mereu sa ma apere de "derbedei", cum zicea el, iar eu uram asta. Ma simteam umilita, pentru ca vroiam sa fiu mare, sa ma descurc singura, si interventiile lui erau un semn de lipsa de incredere in mine. SI nu vroiam sa fiu nici printesa care trebuie tratata ca un ou de cristal...
Pe mine ma sperie oricum treaba asta cu armele, si imi inchipui ca este foarte greu pentru tine, ML, traind in regiunea asta, unde este normal sa le ai, sa le folosesti, si devin o parte de status.
Selene_Bunny spune:
adinag, eu m-as fi asteptat macar sa iasa pe balcon atunci cand eu, depasita de situatie fiind, am urlat din toti bojocii dupa ei. Nu s-a intamplat, iar eu nu am putut sa-mi scot verisorul din mainile batausului. El a tinut minte atat: "m-ai lasat acolo, singur, nu m-ai salvat". Nu plecasem de tot de langa el, il aveam in raza vizuala, dar... m-am dus sa urlu dupa parinti. Fara rezultat, insa.
La fel, cand fratele meu a fost calcat cu bicicleta (zi-mi ca un parinte nu tre' sa intervina, ca e ceva normal), doar eu am vazut. Am spus parintilor, dar... nimic. A fost modul de razbunare al acelui baiat pentru o nota mica data de mama mea. Si vorbim de un copil de 3 ani, totusi.
Eu am suportat cu capul in pamant apelativele "aragaz cu patru ochiuri" si "Woody", fiindca asa era poreclita mama in scoala. Plus unele imbranceli. Plus o palma trasa cu sete de sora uneia dintre colege.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
adinag spune:
Selene, inteleg ca e o perioada foarte sensibila pentru tine. Si eu sunt pentru intervenit, in orice caz.
Insa EU, copil fiind, uram orice interventie, nu conta ce se intampla. Adica atata timp cat era intre noi, copii. Insa vroiam ajutor cand era ceva intre mine si adulti. Dar faptul ca mereu sarea sa ma apere pe mine cand erau probleme de orice fel intre noi, copii, nu imi placea si ma facea doar sa ma simt penibil. Asa eram eu, nu stiu de ce. Ceea ce nu inseamna ca e gresit sa fi vrut ajutor, clar.
Si nici nu am fost in situatia sa am alti copii in "grija" si sa ma simt responsabila pentru ei.