Bullying - sa tac?

rrox3 spune:

ML Pe langa ca sunt intrutotul de acord cu ce a scris Buli mai sus, in situatia de acum, si eu cred ca trebuie sa reactionezi. Speram doar ca tatal sa se implice diferit inainte de a reclama problema.
Discuta cu baiatul si explica-i ca e responsabilitatea ta sa ii asiguri securitatea si e nevoie sa reclami la scoala abuzurile, insa realizezi ca s-ar simti rusinat daca ar afla colegii ce i s-a intamplat si te vei asigura ca asta nu se va intampla. Dupa care, la scoala, reclami comportamentul lui Hunter cerand ferm confidentialitate si protejarea baiatului tau.

E nevoie insa si de niste schimbari mai profunde fiindca ceva din ce trasmite fiul tau da cale libera copiilor gen Hunter. Si problema cu ei e ca vor fi mereu in preajma.

viviana spune:

Cine are nevoie de aceste schimbari profunde?

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

nelia spune:

ML, eu n-am apucat sa citesc ce ai scris, dar la cum "il cunosc" eu pe copilul tau, nu as trece peste dorinta lui... deocamdata. As cauta sa mi-l apropii mai mult, sa fiu persoana, poate singura, careia ii spune tot ce i se intimpla si sa gasim impreuna citeva soluti. E ca atunci cu jocul luat, nu e diferita situatia. Ar fi rau pentru el sa-si piarda si singurul aliat... pentru ca l-a tradat. Deocamdata, el te percepe ca singura persoana care il intelege, de aceea iti spune tie. Sigur ca sint multe de facut, sigur ca trebuie lucrat si cu copilul si situatia de la scoala, dar as incerca sa fac asta fara sa afecteze increderea lui in mine, fara sa inchid canalul de comunicare luind masuri cu care el nu este de acord, ca aceea de a merge la scoala peste dorinta lui...

Sper sa apuc diseara sa citesc ce s-a scris...

Cornelia

ML spune:

Nelia... tocmai cand ma hotarasem sa iau taurul de coarne si sa-i spun din nou copilului meu ca sunt de partea lui, il va avea si pe sot aliat (:(, asa...) pe moment), ca ii vom ruga pe cei de la scoala sa pastreze confidentialitatea si ca trebuie as fac ceva pentru el ca nu am lasa inima sa tac...

Hai sa spun si pentru cine nu stie, poate se va vedea altfel problema, apropo de trecut, increderea lui in noi, etc.

Baiatul a intrat in oarecare mici buclucuri pe la scoala si acasa (luat pe ascuns la 7 ani un briceag si taiat in doua reprize patul, zgariat geamul, furat niste bomboane de la scoala impreuna cu un prieten -erau la vedere, doamna le folosea ca recompensa-, adus acasa DSul unui prieten fara stirea mamei copilului si acordul nostru, cam asa...).
Sotul reactioneaza mai mult decat ar trebui (dupa parerea mea, nu si a lui), nu il loveste dar se rasteste, fara istericale fiind imaginea perfecta a taurului (genul care motaie si apoi calca totul in picioare de-i vine).
Eu intru in panica si incerc sa fiu de partea baiatului, dar, pe de alta parte stiu ca nu-i deloc bine sa-l acopar plus ca in anumite situatii cei implicati (vezi, de ex. invatatoarea furata de bomboane) asteapta scuze si masuri luate acasa.
Ce-am facut dupa furtuna? Confiscat briceagul pentru 1 an jumate (acum cojeste bete, surcele, ii fericit ca il are inapoi, il simt responsabil, are grija singur sa il puna la loc, sa nu iasa cu el afara la joaca pe langa catei, etc. A inapoiat bomboanele sutite (jumate' din recolta lui de Halloween), a pierdut "ratia" de stat la computer sau filme pe un timp limitat si nu vruse sa-si ceara scuze doamnei... Iar cu DSul, la fel, jocurile pe computer se dusera pe o saptamana (eh, poate are importanta sau nu sa spun ca l-am pus la treaba (vorba vine) in timpul asta liber... si, desi initial a bombanit, l-am vazut la sfarsit mandru ca a ajutat si multumit cu sine, nu plangandu-se, cum se intampla uneori, ca nu stie ce sa faca si-i plictisit).
La intamplarae cu Hunter si ciupitul sotul s-a burzuluit la el si lui, banuiesc ca i-au venit in minte, toate pataniile din trecut la care a fost certat.
Am fost fericita si usurata as vad ac ultima data, candcu DSul adus acasa de la prieten, tarziu, dar mi-a spus. Numai mie cu rugamintea sa pastrez secret. Am pastrata, dar cand am simtit ac va fi descoperit si iar av iesi cu scandal, l-am indemnat sa-i spuna si sotului. Asa a facut.

Acum, nu-mi place deloc situatia in care sunt, imi este teama ca, pe viitor, va intra in necazuri poate si mai mari si nu va vrae sa-si asume responsabilitatea la gandul ac se poate ascunde in spatele meu sau, al fel de rau, ac va fi terorizat de unul, altul si nu va indrazni as se planga acasa sau al scoala de teama sotului sau umilirii publice.

Pe mine m-ati convins ca trebie sa luam atitudine fata de bullying (Polux, multumesc de filme), vad ca vrea si sotul, cum impac increderea baiatului meu in mine cu darea pe fata a intamplarilor rspective (ori ac tin de el, ori de altii?).
Plus ca vraeu sa-l fac mai responsabil si ami... aware de ce se intampal in jurul lui si une-i este locul in societate.

Au venit copiii, scriu mai pe seara

nelia spune:

ML, pai eu nu am spus ca nu trebuie luat taurul de coarne, sigur ca trebuie. Eu am fost la scoala pentru mai putin, un baiat ii lua Tudorei creioanele din penar, unul cite unul, si le dadea drumul pe jos, in fata ei, cu un zimbet asa, triumfator pe fata... uite ce pot eu sa-ti fac. Dar cu acordul copiilor, dupa ce am discutat si am discutat ce se poate face si am avut planul A, B... si in ultima instanta, mersul la profesor, vorbit cu parintii elevului etc.

Deci sint categoric pentru mers la scoala, dar nu inainte de a discuta cu copilul, de a-l pregati, in nici intr-un caz fara ca el sa stie sau el sa spuna nu si voi sa nu respectati dorinta lui. va spune da daca va intelege gravitatea, i-as pune filme despre unde se poate ajunge din cauza asta, ce se intimpla in viata reala daca nu sint luate masuri... ori asta cere timp. Daca te duci asa, brusc, fara sa-i dai posibilitatea sa inteleaga de ce tu trebuie sa faci asta, care e responsabilitatea ta de parinte, de adult, care e a parintilor copilului respectiv, a profesorilor si a supravehetorilor... o cva lua ca pe o inselare a increderii pe care a avut-o in tine cind ti-a spus. Stii, ca eu cred ca si chiar daca le ceri profesorilor confidentialitate, cind baiatul respectiv se va simti prins sau observat, tot pe baiatul tau va pica vina, pentru ca atit timp cit el il va intimida pe al tau fara sa fie vazut (au o dexteritate maxima in asa ceva), cind va fi prins, va sti ca a fost dat in vileag.

Nu stiu inca ce sfaturi ai primit ca nu am timp sa citesc subiectul (fff sensibil pentru mine, sint efectiv hotarita sa fac orice e posibil pentru a-mi ajuta copiii sa nu se lase intimidati si nici sa nu intimideze, ba chiar sa stie sa ia pozitie atunci cind suprind situatii de intimidare in care se afla alti copii), dar eu cred ca trebuie sa ai o discutie deschisa cu copilul, sa fii de partea lui... sa puneti voi doi un plan de actiune la punct, in care el (nu tu) sa-l implice si pe tatal lui (reactia lui este o consecinta a comportamentelor voastre cind a gresit - sper sa ma intelegi bine, sa nu par prea dura, de fapt, stii parerea mea, ca am mai discutat un pic - cu alte cuvinte, tatal trebuie sa-i cistige increderea baiatului si astfel sa-i dea si baiatului incredere in el).

Comportamentul baiatului care il intimideaza nu va inceta numai daca este dat in vileag, eventual va fi mai potolit pentru ca se va sti supravegheat... dar vor veni altii si altii... deci trebuie sa-i intariti baiatului vostru increderea in el insusi, sa descoperiti mijloace prin care sa poata opri din fasa aceste intimidari (atitudinea este una dintre ele). Ori asta nu veti reusi prin pedepse de fiecare data cind greseste, ci prin tratarea lui ca un egal, cu consecinte clare suportate, dar nu intr-un stil autoritar, ai facut asta, de la mine primesti sau nu asta... E mult de spus aici, dar voi trebuie sa-l luati ca pe un partener egal de discutie si sa-i spuneti adevarul. Da, stiti ca acel baiat poate avea si un comportament bun, dar ceea ce face rau trebuie sanctionat, nu e normal sa fie lasat sa continue. Uite, facem asa: tu ii spui sa inceteze, ferm, ca nu-ti place ceea ce face. Daca nu merge, atunci alta solutie nu este decit sa mergem impreuna la invatatoare si sa-i spunem ce se intimpla, iar daca tu nu vrei, te inteleg, noi parintii trebuie sa o facem pentru ca acest comportament nu e acceptabil, iti face rau.

Cornelia

ML spune:

Scuze ca am scris aiurea, la repezeala, nu mai corectez.

Vreau sa adaug ca imi doresc ca baiatul meu sa inteleaga ca Hunter (sau oricare altul pe acelasi tipar) nu-i o alegere buna ca prieten. Ma mira ca aici recunoaste ca-i rautacios, aici, zice ca-i dragut.
De fapt copilul meu are aceeasi atitudine oscilanta cu chestiile astea dubioase (cum am povestit la un alt subiect): arme, machoism, mai pe scurt cam tot ce nu intra in gratiile sudiste.
I se par rele, da' nu chiar atat de rele, poate chiar bune, daca sta sa se gandeasca mai mult :(.
Cred ca mi-ar fi mai usoara munca daca l-as putea face sa perceapa realitatea cum este, nu cum o vede prin vorbele si actiunile altora. Ce sanse am si cum s-o fac (am retitut ceva ce mi-a spus Aqai la sb. respectiv plus sa-i deschid ochii spre bine (prieteni, etc., Buli ) si sa nu renunt, sa nu-mi pierd speranta).

nelia spune:

Eu nu cred ca putem sa ne convingem copiii ca prietenia cu anumiti copii sau mai tirziu tineri nu e buna sau ca alte lucruri nu sint bune. Cit timp nu o fac ei, prin propriile experiente, putem noi sa le tinem discursuri nesfirsite, ca ei tot ca ei vor simti si face. Insa ceea ce se poate face intr-adevar este sa nu renuntam de a le oferi alternative... si sa-i utilam bine pentru a face fata incercarilor de tot felul. Si bineinteles sa-i acceptam asa cum sint ei, nu cum am vrea sa fie si sa avem incredere in ei ca odata mintea deschisa, odata informati si in cunostinta de cauza, cu o imagine clara a consecintelor actelor si comportamentelor lor asupra lor insisi si a celor din jurul lor, precum si a alternativelor care intotdeauna exista cind faci alegeri... vor face alegerea cea buna pentru ei si se vor impaca cu ea.

Continui... printre picaturi. Deci, dupa parerea mea, ceea ce poti sa faci tu este sa-i intaresti increderea in el insusi, sa-l inveti sa se respecte, sa respecte pe cei din jur si sa se faca respectat.

Cornelia

buli spune:

aaa, nu stiu daca s-a inteles, si eu sunt pt mers la scoala si discutata, dar in echipa de 3, cu acordul copilului si cu tatal de partea lui.

rrox3 spune:

Viviana schimbarile vizeaza copilul, felul in care se simte si atitudinile pe care le adopta.

ML daca tatal nu-si cere scuze mi se pare firesc sa nu vrea nici fiul sa o faca (fata de invatatoare).

E important sa identificati nevoia care e in spatele atractiei lui catre copiii gen Hunter, bricege si altele asemenea. Poate fi o nevoie de a se simti mai puternic, din cauza ca se simte lipsit de putere. Poate fi o nevoie de a iesi in evidenta, de a fi important si bagat in seama. Atractia asta compenseaza ceva.

D-asta ajunge si victima, isi doreste compania unor astfel de copii, ar vrea sa fie asociat cu ei, ar vrea sa fie puternic, vizibil, insa nu le poate face fata.
E un soi de masochism in relatia lui cu Hunter.

Pare ca se straduieste din greu sa fie "mai barbat", asa cum simte ca il doreste tatal. Se lupta sa se califice la statutul asta. Cam asa se vede de la mine.

ML spune:

Copiii termina scoala pe 26 mai parca, din care o saptamana este vacanta de Pasti.
Povestea (corect Buli) este cam depasita (el mi s-a deschis la cateva saptamani de la intamplare, eu n-am putut sa intru pe DC o alta saptamana si acum inca ezit (simt ca-i de durata procesul iar copilul inca nu se hotaraste daca sa fie de partea lui sau a lui H. (Olympia, cam asa cred ca simte)).
Se prea poate sa se incheie anul scolar asa cum a inceput, la ritmul in care ne miscam.

Viviana, nu poti lua tu, parinte, legatura cu parintii agresorului. Scoala o face, crede ca nici nu mentioneaza numele celui agresat. Iar sotul imi spunea ca atunci cand va reclama, nu va aminti numele lui H., decat atunci cand il vor intreba. Te cred cu restul...

Roxana, il vad ca vrea sa fie in centrul atentiei si incerc, pe cat posibil, sa tin pasul cu el (de fapt, sunt momente in care o neglijez pe fata din cauza lui si nu mi-e tocmai bine, dar nu-i reprosez). Poate ca se considera limitat si al mai mic si neinsemnat din casa...? Il simt de multe ori fara rabdare si ca vrea acum si deodata tot ceea ce au restul baietilor (sau tatii lor): bani, arme, hummere, electronice, glorie pe care si-o fabrica singuri si care pe el il da gata... Barbatul meu nu-i "pe linie" cu astea, eu la fel iar pe fata altele o intereseaza.

Uite, sa vedeti aici, daca aveti timp, care-s "valorile" lui (mandrul asta cu inele de tramvaist este unul dintre idolii lui; mai scapa uneori un Eric Clapton sau Bob Dylan de la tatal lui, dar repede isi revine). Mie mi se intoarce stomacul pe dos cand le vad moacele si le ascult crezurile. Este plin de astfel de parinti pe-aici, poate unii mai lustruiti sau de-a dreptul bogati, nici o diferenta insa ca mentalitate:

http://www.youtube.com/watch?v=I4s0nzsU1Wg

Oare sa nu se simta acceptat pentru ca-i mai linistit si nici "local" nu-i? Sotul crede in chestia asta cu outsiderii, eu nu-i cunosc ca-s alunecosi iar baiatul nu stie sa miroasa rautati din astea subtile, ii prea prins sa mearga cu valul inainte :(. Culmea ipocriziei... o fetita colega cu el care-i dubla cat al meu (are 120 Lb, eu am 129), ii spunea sa faca bine sa manance mai sanatos, nu ciocolata (neagra), asta in timp ce ea infuleca o chifla cu hamburger . Si el nu zise nimic, dar asta-i fata, nu prea o baga in seama, baietii ai "fortosi" cu tati si mai fortosi sunt de crezut si admirat. Neaparat trebuie sa-l spal pe creier caci da in depresie daca nu trecem in cativa ani de partea Jonesesilor.