Agitatie si zapaceala(2)

turturica spune:

Nu mai vroiam sa scriu aici, dar mi-a sarit in ochi mesajul asta.
selene, pot sa te intreb:

de ce ajung doua linguri de faina?
de ce ajunge vana umpluta pina la jumatate?
de ce nu se poate mai multa spuma in apa?
de ce nu se poate un pahar mai mare?

Sincer, eu sint adult si tot nu pricep exemplele astea, sint sigura ca nici fiica-mea nu ar reactiona prea bine daca i-as zice ce zici tu.

Sint perfect de acord cu limitele aduse copiilor, insa nu cind sint facute sa ii ingradeasca in mod inutil. Da, daca e vorba de siguranta lor si de incalcarea dreptului altuia (mi-a placut mult mesajul juliei pe tema asta), dar altfel nu le vad sensul.

In rest, nu mai inteleg sensul discutiei de aici, unde doresti sa se ajunga? Ti s-a confirmat ca fetita ta e un copil normal, la fel ca restul copiilor. Are nevoie disperata de socializare si de atentie pozitiva, de aia si face atitea boacane.

Din cite vad eu, problemele sint la voi, adultii cu care interactioneaza, la tine, la tatal ei, la bunici (lucru pe care il recunosti si tu in povestile tale).

Aveti toti pretentii de la ea, tu cu regulile, D. cu "sfidarea", bunicii cu comportamentul, dar voi nu faceti eforturi sa va schimbati, sa deveniti voi in primul rind niste adulti mai, nici nu stiu cum sa zic, normali.

sanziana27 spune:

Wau cand am citit cat de greoi merge cu Daria...ca totul se transforma in "NU....si ea zice Ba DA"....

Multe chestii se formeaza pe baza modelului:
- mancam toti la masa....nu mananc nici eu, nici sotul la TV, in fata monitorului
- intram in casa ne descaltam in hol (si acum este noroi afara) am avut zile in care pe copii i-am descaltat chiar la usa, doar nu era sa tot stau cu gura pe ei pe drum, nu intra, hai pe aici, hai pe dincolo....
- pt ei folosesc tacamuri, vase, cani mai mici....pe principiul sa fie pline si ale lor De vreo jumatate de an, vor farfurii ca ale noastre, dar portiile le vor inca mici (au momente, cand le este foame si au impresia ca doar o farfurie plica ochi, sau 3-4 aripioare i-ar satura....le pun si ce ramane punem pt mai tarziu)
- noi avem multe acte in casa (de la inceput am tot repetat orice hartie pe care o vedeti scrisa= act (este important pt mama si tata, trebuie sa aveti, grija de ele, ne trebuie la scoala, la tata la serviciu)..... Au si ei dosare cu acte (si-au decupat din reclamele de la hipermarketuri, le-au lipit in agende, le pun in dosare....exact ca ale noastre)

Daria este afectata cand i se strica ceva? (o jucarie, o carte...) ca daca pt lucrurile ei nu acorda importanta, atunci nici pt ale celorlalti nu va acorda.
Ea are un spatiu al ei...? Cum are grija de el?
Are vasele ei? Tine la ele?

Baietelul meu cel mic, avea 2 ani si 6 luni si a spart o vaza, primita cadou de la o clasa a mea (nu l-am certat, dar i-am spus ca sunt suparata ca am pierdut un cadou de la niste copii-asa ca el- care mi l-au dat pt ca ma iubesc si vor sa am o amintire de la ei= era un cadou) De atunci orice cadou are o valoare si i se acorda o atentie marita (mai ales ale lor)

cristinuk@ spune:

Dar de ce nu iei copilu cu tine la medic ?

anca_a spune:

Pai nu-l poate lua pentru ca:

1) .......
2) .......
3) .......
4) .......
5) .......
.
.
.
1495) .......

inbox spune:

Nu, dar sotul ar putea sa-si ia ce ii trebuie inainte sa intre in baie, nu sa ceara din usa...mi se pare aiurea sa-i aduc eu sotului chiloti curati( ce naiba el nu stie ca trebuie sa se schimbe, sa se stearga?- in dulapul sotului, nici nu stiu unde-si tine chilotii, acolo e doar treaba lui), poate doar daca e bolnav sau daca a avut un accident neperevazut .
Iar la noi in familie este un obicei cu facutul curateniei, facem toti 4, asa cum putem, asa cum mergem toti afara, mergem toti la cumparaturi etc ( cu mici execeptii, dar daca suntem toti acasa facem totul impreuna). La curatenie, sotul spala baile- el a vrut asa- mi-a zis ca nu verea sa ma vada bagand mainile in wc ( desi eu nu am greturi la munci din astea), insa am apreciat grija lui. Ce e asta cu zi de curatenie, pe mine m-ar apuca nervii numai cand ma gandesc ca ziua X e zi de curatenie...curatenie sa face cand se poate si cand este necesar si la modul cat maiu distractiv cu putinta .

Si mie mi-a scris copilul needucat pe pereti, Selene la tine arata chiar bine..a tinut-o aproximativ un an, i-am explicat, are in camera ei perete pe care poate scrie oricat, in final s-a limitat doar la acel perete, insa a scris si pe canapele, calorifer, usi, lenjerie ( sunt sigura ca nu a facut-o sa ma enerveze pe mine, ba sotul chiar a fost incantat cand l-a vazut pe shrek pe un perete, nici nu m-a lasat sa-l sterg o vreme ca era foarte reusit). Copilul meu a avut laindemana creioane, carioci, acuarele, plastelina, stampilute etc inca de cand a putut sa le tina in mana, a avut planse si n-spe mii de table, tablite si alte minuni, insa imaginatia ei depasea limita impusa de tablita :).
Jucariile sunt toate in cutii mari, la care are acces oricand vrea ea.

Eu spun sincer, ca atunci cand intru intr-o casa cu copii, in care vad toate jucariile aliniate pe pereti si fiecare in cutiuta ei, aratand ca noi nu mi se pare normal. Iar cand vad un copil tipand, trantind si facand mai stiu eu ce scene, il consiedr pe acel copil neinteles de adultii, iar despre adultii din jurul lui, consider ca sunt neputinciosi in a gasi o cale de comunicare reala cu acel copil. Iar ce cred altii despre tine ca mama, cand face copilul tau o criza ( daca ar face-o) este ultimul lucru care ar trebui sa te preocupe. Daca ai stii cate bunci si mamici au dat ochii peste cap cand era fata mea mai mica si avea o personalitate debordanta, si cum considerau ca sunt "moale si fi-mea o rea si" etc...iar acum dupa cativa ani, "eu sunt o mama care am stiut sa-mi educ copilul, iar copilul meu e bun si am avut noroc" ( parca au uitat), iar ai lor nu stiu ce au de nu se mai inteleg cu ei? Stii ce, nu am educat-o, am respectat-o si am incercat sa o inteleg, am incercat mereu sa ma port cu ea, asa cum as vrea ca ea sa se poarte cu mine daca ar fi in locul meu, atat!

Iar despre relatia sotului cu copii, pana sa fac copii am crezut ca sotul nu va reusi sa aibe o relatie cu ei ( nu stiu de ce credeam asta), acum, sotul cu fiica sunt firi aproape identice, personalitati puternice ( scorpioni, amadoi), se confrunta se infrunta, sa sprijina reciproc si se iubesc neconditionat, au o relatie reusita! Uneori nu inteleg, insa respect ceea ce au. Dupa ce am nascut al doilea copil, amandoi am avut tendinta de a cere prea mult de la fata ( ni se parea brusc mare in comparatie cu bebe), pe rand ne-am atras unul altuia atentia ca este doar un copil, observandu-ne unul pe altul si am reusit sa ne adaptam la noua situatie.

Ar fi multe de spus, ai primit multe sfaturi bune, eu iti spun doar relaxeaza-te, ia lucrurle asa cum vin, si nu fa o tragedie din orice, viata este frumoasa, oricum ar fi ea!


Lumea mea

pitzinuca spune:

unde s-a ajuns... poze cu trasnai ale Dariei ca sa vedeti ca e intr-adevar un mic monstru mai monstru decat altii iar Selene o martira.
Selene, lasa virtualul si treci in real. apropie-te de fetita ta si de barbatul tau si iubeste-i, iubeste-i, iubeste-i.

alex_andra spune:

Lucrurile pot fi fundamental diferite, in functie de ochiul interlocutorului :)

Pentru fetita mea e un lucru foarte mare sa-i aleaga ea lui ta-su ce ciorapi sa poarte in ziua aceea.
Nu e vorba ca el nu e in stare sa-si aleaga, sau ca are slugi.

Ea a inceput jocul asta si el a intrat in jocul ei. e foarte incantata si se simte importanta.

De asemenea, el deschide dulapul si o intreaba: tati ce camasa imi iau azi? Si ea ii alege.
Lui ii e indiferent ce culoare imbraca, dar pentru ea e f important sa fie luata in seama.

Si eu o intreb de multe ori cu ce sa ma imbrac, tocmai pentru ca stiu ca se bucura.

e o alta modalitate de a se simti importanta in familie, ca are si ea un cuvand de spus, ca tinem cont si de parerea ei.

Bineinteles ca pentru unii, observ, este o super mega tragedie.

E ca in fabula cu cainele si coada.... indiferent ce se intampla tot exista un carcotas care sa-ti dea peste degete ca faci prost.
Aici conteaza si cat apleci urechea la toate prostiile si cat de influentabil esti.

Alizee spune:

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

chris27 spune:

Nu esti cu adevarat in impas cata vreme iti permiti sa amani!Este un lux sa-ti permiti sa lasi timpul sa treaca si sa te multumesti sa observi ca lucrurile nu ies asa cum vrei...Copilul e perfect normal,poate doar putin derutat.
Sfatul meu e sa renunti la atitudinea de frunza in vant si sa incepeti sa construiti Impreuna ceva ,schimband ceea ce nu va place.Acum,nu maine...nu candva!

Mami de Albert-Damian si de Alma-Daphne


Acestia suntem http://www.onetruemedia.com/my_shared?z=2d8e9adad03c7f51d38832&utm_source=otm&utm_medium=text_url

J G spune:

Una e sa stau in fata sifonierului sa rog copilul sa-mi aleaga haine si cu totul alta sa deschid usa baii sa cer chiloti si prosop. Si inteleg ca asta nu e o exceptie, e ceva frecvent. Sunt lucruri complet diferite.

Nu-mi imaginez cum mi-ar sta sa deschid usa baii seara sa cer sotului sa-mi aduca chiloti si sa se repeada fi-mea sa-l "ajute"!