Doresc cateva sfaturi
Raspunsuri - Pagina 8
Fomalhauti spune:
Off-topic:
Aoleu, Dahriana, p-asta de unde ai mai scos-o, ca nicio casnicie nu este fericita?! Zau, esti tanara, e greu si...toxic sa traiesti cu o asemenea idee.
Exista casnicii foarte fericite (e o carte "Supa de pui pentru suflet - despre cupluri" - vezi ca sunt mai multe, exista doar "Supa de pui pentru suflet" vreo doua, una despre mame...Oricum sunt casnicii fericite. Reale.). Faptul ca in orice casnicie exista conflicte si momente dificile nu inseamna ca orice casnicie este nefericita. Si in nici un caz nu inseamna ca unul din parteneri sau ambii se duc incotro vad cu ochii imediat ce apare o/un cum-vrei-tu-sa-i-spui. De fapt cum-vrei-tu-sa-i-spui nici nu trebuie sa apara, sunt peste tot...
Sfatul Dahrianei ramane insa valabil, l-ai putea intreba pe sotul tau daca te considera vinovata de faptul ca nu a fost alaturi de fiul lui.
utilizator23 spune:
Cand l-am cunoscut pe sotul meu, acesta era despartit de fosta sotie si locuia separat de aproximativ trei ani, lucru confirmat mai tarziu si de catre socrii mei, e adevarat in acelasi oras. Si la inceputul relatiei noastre fiind distanta mare noi ne vedeam cam o data pe luna. Spun ca era despartit pentru ca abia pe urma dupa ce ne-am cunoscut noi, acestia au divortat in mod oficial. Acuma eu nu stiu daca au divortat din cauza mea dar sotul spunea atunci ca divortul a venit de la sine, dupa trei ani de despartire. Iarasi nu stiu de ce au asteptat trei ani pana sa introduca actele pentru divort, poate au sperat ca isi vor repara relatia, poate din comoditate, nu stiu, stiu doar ca amandoi au fost de acord sa divorteze, fosta lui sotie nu s-a impotrivit. Acuma desigur ca am putea spune, ca daca nu eram eu, poate nu ar fi divortat si poate ar fi fost si azi impreuna sau poate altceva, se putea orice. Si cum spuneam mai sus, la inceput ne vedeam destul de rar si cand am inceput propriuzis o relatie acesta era deja divortat si in mod oficial.
Deci Dahriana eu nu ma consider vinovata de divortul sotului, nu eu i-am distrus familia, relatia lor era deja terminata cand eu l-am cunoscut, asa cum am spus mai sus, locuiau separat de aproximativ de trei ani, pe urma, dupa ce ne-am cunoscut noi, timp de cateva luni, ne vedeam cam o data pe luna, deci au avut timp suficient si el si ea si sa se gandeasca si sa se razgandeasca si sa se impace si orice si-ar fi dorit ei. Si nu vad de ce m-ar considera sotul pe mine vinovata de divortul lui sau de faptul ca pe urma a trait departe de copilul lui, departe doar fizic fiidca au pastrat legatura, fiindca nu eu i-am cerut sa divorteze, nu eu i-am cerut sa se mute in orasul unde locuiam eu, a fost alegera lui la momentul acela, asta si-a dorit atunci. Nu exclud insa posibilitatea ca acum sotul sa regrete alegerea lui de atunci.
histamina spune:
utilizator23,
povestea ta seama teribil cu cea a sotului meu.
participa si tu la consolidarea relatiei dintre tata si fiu, altminteri, va ajunge ca la socrul meu,care si-a canalizat toata afectiunea in fiunal doar catre fiu, ignorand o sotie care il batea la cap ca nu ii acorda suficienta atentie.
acum sotia lui a ramas singura de tot.cu noi, nici vb de mentinut relatia, avand in vedere ce sentimente si-a exprimat la adresa sotului si e intr-o singuratate absoluta.
daca nu il vei sustine, veti ajunge la o teribila singuratate in doi,pt ca,e clar,ceva nu merge intre voi,iar el si-a reorientat timpul si mai ales afectiunea catre relatia cu fiul, relatie pe care si-o consolideaza, in timp ce relatia cu tine este cel mult in stend by.
parerea mea.
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Fomalhauti ... Comportamentul sotului ei nu este in regula. El vrea sa compenseze anumite greseli din trecut pe care le-a facut fata de fiul lui dar acum greseste fata de sotia lui. ... |
Asta este.
utilizator23, ai incercat sa vorbesti cu sotul tau, ceva de genul "nu ma deranjeaza cutare lucru, dar as fi vrut sa vorbim despre asta". Poate el isi inchipuie ca tu nu esti de acord si atunci mai bine nu-ti spune. Si daca nu esti de acord si nu tine cont de parerea ta, iar nu este in regula. Pentru ca tu esti sotia lui. Fiul profita, e clar si este incurajat de atitudinea tatalui.
Alexandra Maria
14.12.2007
utilizator23 spune:
As dori sa revin putin la fiul lui, probabil a fost o perioada in care m-a considerat vinovata pentru divortul parintilor sau macar pentru faptul ca tatal lui nu a fost aproape de el. Dar din ceea ce mi-a povestit sotul meu, am inteles ca au purtat unele discutii legate de acest aspect si baiatul i-a spus ca l-a inteles si e perfect de acord ca nu se putea continua relatia si ca divortul era inevitabil. Si chiar daca baiatul ma considera in continuare vinovata cum as putea eu sa repar asta? Ce as putea sa-i explic? Si mai mult daca sotul m-ar considera vinovata, iarasi ce as putea eu sa repar, ce as putea eu sa-i explic mai mult decat ar fi putut el intelege pana acuma. Daca e sa caut vinovati, atunci as putea spune ca in primul rand au fost "vinovati" el si sotia lui ca nu au stiut sau nu au reusit sa-si pastreze relatia deci implicit o familie pentru copilul lor si apoi "vinovat" ar fi din nou poate sotul meu pentru ca nu a ramas in orasul respectiv mai aproape de copilul lui. Si pe urma as putea spune ca eu sunt o "victima" care "incaseaza" toate nemultumirile si frustrarile lor ( ale sotului, ale copilului si indirect ale fostei sotii).
Dar oricum o luam divortul persoanelor care au si copii e intotdeauna greu, nu atat divortul in sine cat perioada de dupa, aproape intotdeauna cineva va fi vinovat, ba fostul/fosta,ba actuala/actualul, si aproape intotdeauna cineva va fi nemultumit si din pacate cei nemultumiti sunt de obicei copiii si pe buna dreptate.
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui utilizator23 As dori sa revin putin la fiul lui, probabil a fost o perioada in care m-a considerat vinovata pentru divortul parintilor sau macar pentru faptul ca tatal lui nu a fost aproape de el. Dar din ceea ce mi-a povestit sotul meu, am inteles ca au purtat unele discutii legate de acest aspect si baiatul i-a spus ca l-a inteles si e perfect de acord ca nu se putea continua relatia si ca divortul era inevitabil. Si chiar daca baiatul ma considera in continuare vinovata cum as putea eu sa repar asta? Ce as putea sa-i explic? Si mai mult daca sotul m-ar considera vinovata, iarasi ce as putea eu sa repar, ce as putea eu sa-i explic mai mult decat ar fi putut el intelege pana acuma. Daca e sa caut vinovati, atunci as putea spune ca in primul rand au fost "vinovati" el si sotia lui ca nu au stiut sau nu au reusit sa-si pastreze relatia deci implicit o familie pentru copilul lor si apoi "vinovat" ar fi din nou poate sotul meu pentru ca nu a ramas in orasul respectiv mai aproape de copilul lui. Si pe urma as putea spune ca eu sunt o "victima" care "incaseaza" toate nemultumirile si frustrarile lor ( ale sotului, ale copilului si indirect ale fostei sotii). Dar oricum o luam divortul persoanelor care au si copii e intotdeauna greu, nu atat divortul in sine cat perioada de dupa, aproape intotdeauna cineva va fi vinovat, ba fostul/fosta,ba actuala/actualul, si aproape intotdeauna cineva va fi nemultumit si din pacate cei nemultumiti sunt de obicei copiii si pe buna dreptate. |
Daca a fost o perioada aia ar fi trebuit sa cam treaca, pentru ca nu mai este vorba de un adolescent ci de un tanar de 25ani care timp de 10ani te-a cunoscut si ti-a intrat in casa. Principalul vinovat este sotul tau care te respinge din relatia-lui-cu-fiul-lui.
Dahriana, cat tupeu poti sa ai!
Alexandra Maria
14.12.2007
utilizator23 spune:
Histamina, iti multumesc pentru sfat. Am impresia ca tu o consideri vinovata pe a doua sotie a socrului tau de faptul ca o buna perioada de timp socrul tau nu a avut o relatie buna cu sotul tau si nu inteleg de ce. Eu de exemplu daca as fi intr-o situatie asemenatoare adica sa am un copil si sa divortez, apoi nimeni si nimic nu ar putea sta in calea relatiei mele cu copilul meu, chiar daca asta ar insemna sa raman singura adica sa nu imi refac viata. Dar sa ma recasatoresc si sa ma complac in noua relatie si pe urma sa spun ca sotul ar fi de vina ca eu nu as avea o relatie corespunzatoare cu propriul copil, mi se pare absurd. Este doar ceea ce eu gandesc acum, poate in realitate lucrurile ar sta cu totul altfel.
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana vio Daca a fost o perioada aia ar fi trebuit sa cam treaca, pentru ca nu mai este vorba de un adolescent ci de un tanar de 25ani care timp de 10ani te-a cunoscut si ti-a intrat in casa. Principalul vinovat este sotul tau care te respinge din relatia-lui-cu-fiul-lui. Dahriana, cat tupeu poti sa ai! Alexandra Maria 14.12.2007 |
Dana vio,tu nu potzi spune cind si cum sa treaca perioada aia!Sunt persoane care sufera toata viatza ,considerindu-se vinovate de divortzul parintzilor!
utilizator 23,tu nu esti vinovata de divortzul lor,asa ca alta este cauza relatziilor momentane dintre voi!Daca el era separat de 3 ani de sotzie,n-avea cum sa traga sperantza sa se impace,si mai ales nu incuraja o relatzie d ela distantza!
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui utilizator23 Histamina, iti multumesc pentru sfat. Am impresia ca tu o consideri vinovata pe a doua sotie a socrului tau de faptul ca o buna perioada de timp socrul tau nu a avut o relatie buna cu sotul tau si nu inteleg de ce. Eu de exemplu daca as fi intr-o situatie asemenatoare adica sa am un copil si sa divortez, apoi nimeni si nimic nu ar putea sta in calea relatiei mele cu copilul meu, chiar daca asta ar insemna sa raman singura adica sa nu imi refac viata. Dar sa ma recasatoresc si sa ma complac in noua relatie si pe urma sa spun ca sotul ar fi de vina ca eu nu as avea o relatie corespunzatoare cu propriul copil, mi se pare absurd. Este doar ceea ce eu gandesc acum, poate in realitate lucrurile ar sta cu totul altfel. |
Nu-mi place deloc raspunsul tau,in teorie asa ar trebui sa fie,in realitate situatzia mai sta ca in cazul socrului histaminei!
De ce ai simtzit nevoia sa dai raspunsul asta?
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
utilizator23 spune:
Andacos, am simtit nevoia sa spun lucrul acela pentru cei care ii considera vinovati de esecul relatiei lor cu copilul/copiii pe "actualii", nu a fost in mod special pentru Histamina. Asa cum am spus este ceea ce gandesc eu acuma si ca in realitate lucrurile ar putea sta altfel. Si daca in realitate am jignit pe cineva cu raspunsul meu imi cer scuze anticipat, nu asta a fost intentia.