Probleme somn si agresivitate!

Laura25 spune:

annya74, dupa cum am si precizat, eu nu am acuzat, am intrebat doar. Inteleg ca voua vi se pare cruciala invatarea limbii germane pt viitorul lui. Ok, nu am nimic de cometat, e decizia voastra. Fiecare are prioritatile si idealurile lui in viata.

Da, si ai mei au avut crize de nervi, tantrum. Pana la un punct mi s-au parut normale. Sunt copii mici, care inca invata sa isi recunoasca si sa isi stapaneasca/exteriorizeze sentimentele, frustrarile. Am trecut peste momentele de nervi si agresivitate (tipete, trantit obiecte, lovit, trantit usi) cu cat mai mult calm din partea noastra, cu explicatii, suport (i-am tinut in brate, i=am asigurat ca ii iubim si ii intelegem) si multe explicatii, discutii. Cel mai bine a functionat evitarea crizelor. Un copil ocupat si fericit nu are motive de frustrare si nervi si tipete. Asa ca am petrecut cat mai mult timp efectiv cu ei: stat afara cat de mult se putea, joaca impreuna, atentie cat mai multa acordata copilului (mestecam in oala si vorbeam cu copilul sau ii dadeam si lui ceva de facut langa mine in bucatarie de ex.). Am incercat sa fim cat mai consecventi in 'nu'-uri cand asa era cel mai bine pt ei, dar am fost si foarte flexibili acolo unde se putea (nu tinem neaparat sa faca cei mici cum am zis eu numai pt ca asa am zis eu, ci numai daca era neaprat nevoie sa fie cum am zis eu)


Eu nu cred ca agresivitatea, tipetele, trantitul sunt doar copierea unor comportamente de la gradinita, ci copilul incearca sa va spuna ceva. E obosit, e nemultumit, e suparat pe voi sau pe altcineva, are acumulate o suma de frustrari si nemultumiri care si le exteriorizeaza asa cum poate. Incearca sa afli si sa rezolvi in primul rand cauza (cea adevarat, nu factorii declansatori) nervilor, nu doar manifestarea lor.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Ingrid S spune:

Annya si gradinite particulare si de stat in limba germana. La amandoua au vazut parintii pe care ii cunosc ca nu a meritat. La scoala daca incepe va fi altfel, acolo va face materiile in limba germana, va vorbi germana, sigur invata.
Nu e prea mic pentru meditatii, fetita mea a inceput engleza la 3 ani si 9 luni. Am cumparat carti si i-am citit povesti in engleza si crede-ma ca e un efort combinat profesor-parinte, iar rezultatul e pe masura asteptarilor.
Poate e si frustrat ca sta atat de mult la o gradinita unde nu cunoaste limba?
Bafta sa iei cele mai bune hotarari.

Lali spune:

De ce nu incerci o cale de mijloc, cel putin un an pana se obisnuieste ? Poti sa-l duci la gradi dar in varianta cu program scurt. Pana la urma activitatile care conteaza pentru limba se fac dimineata. Toate gradinitele pe care le stiu au de la pranz incolo masa, somn, gustare dupa somn si eventual ceva activitati super-lejere (joaca de obicei) daca mai e timp pana vin parintii.
Asa contactul zilnic cu limba germana exista iar dupa amiaza poate sta cu tine si beneficia in mai mare masura de atentia ta.

Nu are ce pierde pe partea de limba, plus ca un copil mai linistit si odihnit "prinde" mai mult si mai usor cunostinte noi, deci s-ar putea sa creasca calitatea in dauna cantitatii.

Edit: daca chiar vrei sa aiba expunere si mai mare la limba, acasa cand se joaca poti pune un fond muzical de cantecele in germana sau ii poti lua filmele favorite pe DVD in germana.

carolinah spune:

Annya, raspunsul de mai sus imi arata doar ca de fapt tu vrei sa ignori realitatea si noi ar trebui sa te sprijinim!

Realitatea este ca in momentul de fata copilul tau iti da niste semnale clare: e obosit mort si vrea sa stea mai mult cu voi! Nicio metoda de combatere a agresivitatii si de aducerea a somnului pe care ti-am sugera-o noi nu va corecta cauza comportamentului sau. Numai voi puteti face asta...

Ajuta-l! E un copil de 4 ani. Al tau!

carolinah spune:

Si inca ceva. Cunosc obsesia pt germana a celor de la Sibiu. Traiesc aici de ceva vreme. Numai ca la Sibiu iti permiti asta. In 10 min ajungi oriunde, la oricare din scolile cu predare in lb germana, nu iti traiesti viata in autobuz!

Nu te lasa presata de cei ramasi acasa, la Sibiu, care stiu ei ce-i mai bine! Cineva de aici de pe forum a zis f bine: in provincie ziua e mai lunga. Si asa este...

Selene_Bunny spune:

allinta, dau vina pe bunici in masura in care saboteaza metodele noastre de corectare a comportamentului. D. i-a explicat foarte ferm mamei sale cum procedam noi si cum ar trebui sa procedeze si ea, ca sa nu ne saboteze. Dar... nu aplica ce o rugam sa aplice. Si se vede. Cand Daria este certata de noi, intreaba imediat: "pot sa ma duc la buni?" Pentru ca acolo face tampenii si nu pateste nimic, buni cel mult o ia si o aduce acasa.

Cred ca m-a copiat pe mine, cu aruncatul lucrurilor cand e nervoasa.

Si am impresia ca se simte frustrata ca nu o scot in fiecare zi afara. Dar nu pot, pentru ca, daca stau acasa in permanenta, nu inseamna ca tai frunza la caini.

Din 2 in 2 zile aspir (se impune, avem matze), gatesc. O data pe saptamana sterg praful vizibil (de pe dulap, unde umblu rar, il sterg rar). Zilnic sunt vase de pus la loc, vase de spalat. De 1-2 ori pe saptamana spal pe jos, bucataria si holul, avem o gresie f. f. proasta, retine mizeria ca un burete, uneori, parca am noroi pe jos. Haine la spalat pun cam de 3 ori pe saptamana. La sfarsit de saptamana mai calc unele hainute ale Dariei.

Asa ca, daca vreau ca la orele 13, cel tarziu 14, copilul asta sa aiba un pranz consistent, nu pot sa o scot mereu afara (mai intervine si ploaia, acum ploua, de exemplu). Ea este f. f. activa, zau, azi-noapte la 1 inca nu dormea, vroia sa ii cant.

Este f. f. legata de mine (uite, tocmai mi-a cerut sa o iau in brate, desi stie ca nu pot scrie cu ea in brate), iar trezitul noaptea... Pur si simplu se simte mai in siguranta dormind cu mine. Eu cu D. dormim separat, din cauza ca patul din dormitor s-a stricat si nu se mai poate extinde pe toata suprafata. Eu sunt grasa, na, si am nevoie de spatiu. Iar cand vine Daria calare peste mine, eu nu ma mai odihnesc. Daca doarme langa mine, ma impinge pana in lada patului, fiindca doarme imprastiat, dezvelita, cu piciorul peste mine... Ma scol cu dureri de oase, chiar si cu gatul sucit, cu mainile amortite... Am aplicat si metoda "de-a picioarelea", dar si asa e chinuitor, pentru ca mi-e teama sa n-o lovesc...

Asa ca i-am tras patul langa al meu, dar asta doar de cateva zile. Sper ca, in timp, sa nu se mai trezeasca, sa inteleaga ca ala e patutul ei - ea si l-a ales, singura, din diverse modele - si ca ne odihnim mai bine daca dormim fiecare in spatiul ei.

Iar referitor la comportament... Mi-am mai pierdut cumpatul si am urlat la ea, cum am spus, distrusul voit al lucrurilor ma scoate din pepeni...

In acelasi timp, incerc sa o fac sa inteleaga ca, daca eu sunt mama, nu inseamna ca sunt robotul care ii executa ei ordinele. Ca, asa cum am obligatii fatza de ea, am si drepturi, am dreptul sa stau si eu jos o juma' de ora, dupa 3 ore de smotru, am si eu dreptul sa folosesc laptopul asta pentru a citi diverse sau a lucra, fara ca ea sa-mi apese pe butoane si sa mi-l deregleze, am si eu dreptul sa beau un ceai linistita...

Ea e copilul care marsheaza bine pe activitati fizice - de exemplu, ii place f. mult sa o alerge ta-su, sa o legene, sa o arunce in aer, sa o ridice in aer ea tinandu-se cu mainile de un bat, ca la tractiuni... Sa sara, sa tzopaie, sa faca giumbuslucuri... Asta, si muzica...



Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...

Selene_Bunny spune:

Uite, si eu am procedat ca Laura25: i-am spus mereu ca o iubim, chiar si cand face prostii, chiar si cand ne supara si e pedepsita, chiar si cand e nervoasa si tzipa si arunca cu obiecte. O iubim mereu, dar asta nu inseamna ca ne place ceea ce face. I-am si explicat, de fiecare data, de ce nu ne place.

Na, si acum, face cate o boacana (uneori asa, ostentativ, sa vada daca respect ce am spus), dupa care spune: "nu-i nimic, tu oricum ma iubesti, doar ca nu iti place ce fac".

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...

Alizee spune:

Selene, este un copil plictisit.
Au inceput inscrierile la gradinita, depune actele si cererea si nu mai retrage copilul pt cateva crize de plans. La gradinita, se joaca cu copiii si face diverse activitati.
Tu nu cunosti vreo mamica cu copil de varsta apropiata, sa va vizitati ?



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

missdarcey spune:

Selene ,dar tie ti se pare mai important sa scrii pe forum decat sa tii copilul in brate ??????Si te scuzi mereu ca ai atatea treburi si nu poti scoate copilul afara.Dupa atatia ani de stat pe forum si cu un copil de 3 ani chiar nu realizezi care sunt prioritatile ?Eu cand era fiimea mica ,pana la 4 ani ,deci nu era la scoala , pana la 9,30 terminam mancarea pentru amiaza si apoi pe aici ti-e drumul,la parc la biblioteca ,la play grupuri ,in vizite . La amiaza veveam ,mancam ,dormea vreo 2 ore ,se trezea si iar la sanatoasa...Si niciodata n-am avut casa murdara si rufele nespalate ,ca doar masina merge singura .Acum e la scoala de la 9-3 si imi mai permit si eu forum ,mai citesc o carte ,dar cand vine V de la scoala sunt total la dispozitia ei ,si in week end la fel .

Selene_Bunny spune:

Of, de cate ori trebuie sa scriu ca nu crizele de plans au fost problema?

Serios, tu imi recomanzi sa consult un neurolog pediatru pentru trezitul peste noapte, pentru ca tu te-ai ingrijora daca fetita ta s-ar trezi asa, dar pentru motivele care m-au ingrijorat (si pe buna dreptate) pe mine, nu imi recomanzi acelasi lucru?

Adica:

- NU ESTE OK sa se trezeasca de atatea ori peste noapte - consulta un neurolog pediatru

- ESTE OK sa:

* apara crize de somnambulism - s-a suit calare pe o jucarie gonflabila, sa faca pipi peste ea - niciodata nu a facut asa ceva, doar atunci, cu gradinita, si niciodata dupa ce am retras-o
* se trezeasca de mai multe ori peste noapte, plangand si strigand "gata, gata" sau "Mihaela, Mihaela, vreau la mami"
* fie confuza inclusiv peste zi - sa ma strige, sa o iau in brate, sa ii vorbesc, sa o mangai si sa NU ma recunoasca

Toate astea sunt OK, nu te ingrijora.



Uite ca n-au fost OK. 8 zile de gradinita m-au costat 2 luni de recuperare, de recastigare a increderii. Si am consultat, telefonic, e adevarat, prin mama mea, si un specialist.

O sa mergem si in vizita, am in plan asta, la o mamica de 2 copii, cu care ma inteleg bine.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...