Relatia ginere-soacra

J.D. spune:

CorinaDani, aici unde locuiesc eu majoritatea expatilor sunt pe picioarele lor. Nu au nici un fel de ajutor. Si stiu mame cu cate 2-3 copii care se descurca. E ideal sa ai ajutor, dar nu este imposibil sa te descurci singura.

Brody, propune.i sotiei o saptamana de proba de exemplu. Ajut.o tu la ce are nevoie si mama ei sa o insoteasca doar la plimbare, la pediatru, etc.

Finn Constantine 15.10.2009 si 31+ Euan Tudor

LauraNicole spune:

[quote]citat din mesajul lui CorinaDani

dana, fara suparare, sunt atatea tinere familii care locuiesc in aceeasi casa cu parintii sau socrii si au parte si de intimitate, poate nu atat cat si-ar dori, insa o au.

e adevarat, cand stai de la inceput la casa ta, fara parinti sau socri in casa, te simti cumva "invadat" cand ajungi in situatia lui brody. insa el pune problema prea transant, ca si cum soacra e de vina pentru toata situatia. nu soacra e de vina, ea vine saraca sa-si ajute fata si nepotul, o face de dragul lor in primul rand si pentru ca fiica o cheama in continuare, nu se poate dispensa de ajutorul ei; nu-i usor nici pentru soacra, o persoana trecuta de prima tinerete, sa renunte la obiceiuri si tabieturi, sa-si lase casa balta si sa se mute in casa altuia.

problema e mai degraba la sotia lui brody, asa cum ai spus si tu dana, ea este cea care intretine situatia actuala. pe de o parte are dreptate si sotia lui brody, are incredere deplina si se bazeaza pe ajutorul neconditionat oferit de mama ei. insa ar trebui sa realizeze ca se poate dispensa usor-usor de ajutorul mamei, sau ca poate angaja pe cineva s-o ajute, iar mama ei sa-si reia viata alaturi de sotul ei (nu-i usor nici pentru el, saracul, sa stea singur-cuc atatea zile pe saptamana, sa se descurce cu mancarea, etc. daca nu a fost obisnuit pana acum).

brody, mi se pare ciudat ce spui tu, ca sotia te-a pus in fata faptului implinit, ca nu ati discutat inainte de nasterea copilului. pai cum iti imaginai tu ca sotia s-ar fi putut descurca singura dupa nastere ? normal ca a facut cel mai firesc gest si si-a chemat mama in ajutor, stiind ca aceasta poate veni. ca situatia treneaza de mai multe luni, asta e alt aspect, pe care tu trebuie sa-l lamuresti cu sotia, nu cu soacra.
si mai este un aspect : copilasul are doar cateva luni, nu cumva sotia ta are o usoara forma de depresie post-natala sau se simte depasita de noua postura, de mamica, si are nevoie de sustinerea si ajutorul mamei ei ? e si asta o varianta de luat in calcul...

Corina - mamica printesei Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)
[/quote


Hummmm.... Daca mi-as permite sa scriu ce parere am despre cuvintele de mai sus mi-as lua avertisment instantaneu.
Fata draga, multe femei si-au crescut copiii de cand i-au nascut fara ajutorul mamei sau soacrei si s-au descurcat de minune. Ba s-au descurcat chiar si fara alti membri ai familiei, inclusiv tatal atunci cand a fost cazul.
Si Brody nu e obligat sa locuiasca in aceeasi casa cu soacra daca el nu doreste asta. Casnicia nu e compusa din sot-sotie-parintii sotului sau ai sotiei ci doar din sot-sotie si copiii lor, atatCa orice om normal, simte nevoie de intimitate si ce e prea mult strica. Ce masuri sa ia? S-o ia de mana pe soacra si s-o dea afara? Omul a scris aici cautand o masura decenta, nu vrea nici scandal si nici sa-si raneasca soacra, isi vrea doar casa inapoi.
Sa vorbeasca iar cu sotia si amandoi sa-i comunice soacrei ca-i multumeste mult si-i apreciaza ajutorul dat, nu sunt ingrati dar au nevoie sa se regaseasca, au nevoie de timpul lor si atat.

LauraNicole spune:

NoName, casnicia nu se intareste prin absenta, egoism si razbunare ci prin suport nu numai material dar si moral, prin sentimente investite si respect. Daca sotul meu ar face asa cum tu l-ai sfatuit pe Brody, l-as anunta ca mai bine ramane sa si doarma la birou daca tot il doare in kr de ce simt eu.

simplyana_m spune:

Brody, "three's a crowd", cumva trebuie sa "scapi" de soacra, eu te inteleg, am fugit toata viata de convietuirea cu rude (indiferent de calitatea lor) ca dracul de tamaie. Mai rarut e cel mai dragut. Dar cum o faci, e in functie de a cui nevoie se manifesta prin prezenta ei la voi in casa: a sotiei, ca e neincrezatoare in calitatile ei de mamica si cauta suport (fizic, psihic), sau a soacrei, acaparatoare (un nepot are, lumina ochilor ), ca multe bunici ce se ofera sa suplineasca, nu sa indrume si sustina mama sa se descurce singura, si alimenteaza o anume dependenta. Si indiferent de ce si cum, neaparat trebuie sa fii la unison cu sotia. Discuta cu ea, comunicati, nu va informati sau convingeti unul pe altul, si lucrati impreuna ca soacra sa vina ca musafir la voi in casa, sa va ajute cand si cat aveti nevoie (asta voi stabiliti), daca ii face placere, si daca va face si voua.

Off topic: NoUserName, tu esti un fel de sofist blazat, asa, cu puternice tendinte manipulatoare. Noroc cu scopurile marunte .

http://www.lucamic.blogspot.com/

nikol24 spune:

Nici mie nu mi se pare normal ca soacra s a mutat efectiv la voi.Inteleg ca in prima saptamana proaspata mamica a avut nevoie de ajutor dar dupa nu cred ca mai este cazul ca soacra sa ramana la voi.Pana cand?Pana cand bebelusul va implini 2 3 ani?
Singura solutie este sa discuti cu sotia si sa i explici f calm ca nu consideri ca prezenta soacrei mai este necesara ,multumindu i desigur pentru ajutorul acordat.Explica i sotiei ca ai nevoie de intimitatea [pe care o aveati inainte si ca vrei sa te implici mai mult in cresterea bebelusului.Mult succes!

NoUserName spune:

Ori eu n-am inteles problema lui brody, ori multi dintre cei care mi-ati raspuns (mie, nu lui brody). Eu vad ca si-a dorit un al treilea membru in familie, dar a aparut si un al 4-lea nepoftit (soacra). Intamplator, soacra lui este mama sotiei sale. Asta o vad eu ca cea mai mare problema: anume ca sotia va trebui sa aleaga daca sa-si trimita sau nu mama inapoi acasa. Au discutat intre ei? Se pare ca da. S-a schimbat ceva? Se pare ca nu. Daca discuta direct despre asta si iau o decizie vor apare resentimente la cel putin unul dintre ei, pentru ca mie mi-e clar ca unul o vrea pe soacra in casa, celalalt nu. Asa ca imi mentin parerea ca sotia trebuie sa observe prin fapte si nu prin vorbe cum e mai bine (cu mama sau cu sotul).

Stiu ca mi-ati citit gandurile exprimate acum ceva timp, insa incecati sa-l intelegeti pe brody, nu sa-mi rastalmaciti mie ideile. Ca fapt implinit, eu am stat 8 ani cu socrii si am ajuns sa ne intelegem asa de bine incat parca stateam cu parintii si cu sora-mea (a se traduce prin "sotia").

ilia_99 spune:

off topic

Ah.. si de ce n-ai zis, frate, treaba asta de la topicul celalalt? Iaca asa intelegeam si noi, amaratele care ne-am inghesuit sa-ti dam sfaturi, cum a aparut sirena in peisaj, adica domnisoara Cristina. Numai ca abordarea ta a fost dintre cele mai penalizatoare pentru casnicie, la fel ca varianta pe care i-o propui lui Brody.

On topic:
Brody, eu am 3 copii. La primul am apelat si eu la mama, aveam 21 de ani, intelegi.. Numa' bine nu mi-a fost. Aportul ei la destramarea casniciei e, in sfarsit, recunoscut si de ea si regretat acum. Prea tarziu. La al doilea stateam deja cu soacra in casa, am zis noi temporar. Plus copil cu pb, in fine, mai complicat. Soacra se ocupa mai mult de cel mare, cu bb stateam eu. Big mistake din nou. Ne-am mutat singuri, am luat bona. Dar lucrurile erau deja stricate rau de tot. Asa ca sotul a gasit si el o Cristina (ma rog, altfel o chema) si venea din ce in ce mai tarziu pe acasa. Io, proasta si convinsa ca nu mi se poate intampla mie, in timp ce ingrijeam copilul mic, bolnav mai tot timpul, si mai faceam si teme cu cel mare, deja la scoala, imi vedeam constiincioasa de sarcina cu al treilea bb. Sanatos si frumos ca soarele. N-as fi avut nevoie de ajutor cu el, doar partea de menaj ma incurca rau, ca picam lata. Dupa 4 luni am gasit o bona, sa-i dea Dzeu sanatate. Si acum imi trimite bunatati pt copii, desi nu mai lucreaza la noi.
Intre timp, casnicia mea devenise iad. Ma minunez si acum ca mai suntem impreuna, fiindca prin mult rau am trecut.
Am scris toate astea ca sa demontez sfatul lui NoName Solutia nu e sa stai mai putin pe acasa, solutia e cea scrisa de BalMascat. Evident, trebuie sa ai si intelegerea sotiei, caci am vazut si cupluri in care sotul nu era lasat sa se ocupe de copil pe motiv ca nu stie iar mama ii spunea in fata ca e idiot ca nu stie sa tina copilul in brate. Si-a gasit si respectivul o Cristina si au divortat.
La capatul puterilor, oamenii aleg solutiile care le salveaza sufletul, mintea si demnitatea. Dar tu mai ai pana acolo si iti urez intelepciune si rabdare.

ramiris spune:

Eu cred ca de fapt rezolvarea se gaseste in decriptarea "relatiei sot-sotie", nu in cea "ginere-soacra".
Nu stiu daca sotia lui Brody are nevoie de ajutorul/sprijinul moral al mamei atat de mult timp sau deja se poate descurca singura insa este in situatia ingrata in care nu stie cum sa-i dea mamei de inteles acest lucru.
Mie Brody mi se pare putin ultimativ in modul in care a pus problema in discutia cu sotia si nu mi-a lasat impresia ca ea ar fi "avut loc" sa ailba alta opinie. Se poate sa fie intelegerea mea gresita, e greu sa ai o imagine clara si corecta citind cateva fraze pe un forum.

E multa lume care spune "sa plece soacra, atatia au crescut copii fara ajutor si s-au descurcat chiar daca le-a fost greu". E drept ca se poate si fara ajutor, sa alegi drumul greu. Insa eu cred ca daca ti se ofera ajutor si poti sa-ti faci viata mai usoara trebuie sa profiti de el. Eu fac parte din categoria celor care au avut nevoide de ajutor si l-au primit. Stiu ca m-as fi descurcat daca as fi fost obligata sa ma descurc singura sau cu ajutorul sotulu (atat cat putea dupa serviciu) insa stiu ca mi-ar fi fost greu, m-ar fi frustrat, as fi fost probabil nefericita si stresata inutil o perioada. Ajutorul mamei mele m-a ajutat sa trec peste spaima cresterii primului copil, peste depresia postnatala, peste sfarseala fizica pe care am simitit-o zi de zi in primele luni de viata ale copilului. Si datorita ajutorului ei am crescut un copil sanatos si fericit, am avut timp sa ma joc cu el, am putut fi odihnita si senina. Nu zic ca era vital, ca n-am fi supravietuit fara ajutorul asta insa uitandu-ma inapoi stiu ca fara el mi-ar fi fost greu. Copilul meu are o relatie minunata cu bunica lui, are 10 ani si mamaie este principala lui confidenta, ea ii stie toate grijile si are timp si este mereu disponibila pentru el.

Brody, copilul tau nu va fi mult timp bebe, sotia ta nu va sta o viata in concediu de maternitate, orice solutie ati alege incercati sa nu rupeti puntile cu soacra, e minunat sa ai sprijinul familiei extinse ca sa poti creste un copil. E greu sa gasesti cresa dupa doi ani, in primul an de colectivitate copii se imbolnavesc des si nu poti sta in concediu medical in fiecare luna iar sa lasi un copil bolnav cu bunica iubitoare e mult mai bine decat sa-l lasi cu o bona straina despre care nu stii multe si nici ea nu-ti cunoaste puiul.

nicoki spune:

Brody, mai gandeste-te la un aspect: e inca iarna, nu poate iesi prea mult din casa cu copilul. Eu cred ca prin aprilie-mai, cand se va face frumos afara si va putea putae sa petreaca mai mult timp pe afara, in parc cu copilul, va interactiona si cu alte mamici si nu cred ca va mai avea atat de tare nevoie de ajutorul/prezenta mamei. E posibil ca nici acum sa nu aiba nevoie de ajutorul, ci doar de prezenta ei.

emanouela spune:

ofera-i sprijin moral, fizic, etc, ofera-i disponibilitatea....nu i le arata doar, ca si eu pot sa-ti arat o masina, dar daca nu ti-o dau....tot degeaba. ce zice nousername e pura lasitate, fuga de raspundere, teama de a gestiona o situatie care nu duce la nimic constructiv, din contra, duce la distructiv. ofera si implica-te, nu doar arata...si usor usor va vedea ca tu de fapt esti cel mai bun sprijin