Trebuie sa vorbim despre Kevin(2)
inca nu am vazut filmul, l-am cautat intr-o zi sa-l inchiriez dar nu-l aveau.
pana una alta, sa va dau spre studiu un caz cat se poate de real in imediata mea apropiere. as vrea parerile voastre, poate voi reusi sa inteleg ceva din ce se intampla deasupra mea.
deasupra locuieste o tanara cu doi copii. fara barbat. ma rog de cateva luni are un prieten care temporar locuieste cu ea.
copila cea mica are mai mult de doi ani. daca tin bine minte, cred ca de prin august anul trecut o aud pe copila noaptea uraland. si cand spun urland, nu exagerez cu nimik. se trezeste noaptea si urla "mama, mama, mama" . la inceput doar urla fara sa s-o strige pe mama.
maica'sa nu intervine decat dupa 5 minute, verificat de mine dupa ceas. am somnul usor si ma trezesc la orice zgomot. in casa asta locuim doar trei familii, cate una la fiecare etaj, deci se aude daca cineva striga.
sa va spun cate ceva despre mama, ce am reusit sa observ la ea. are o privire ....care mie nu-mi place. de cand a nascut-o pe fata a tarat-o cu carutul pe scari, desi la parter este spatiu suficient ptr lasarea caruciorului. cand era micuta sa zic ca mai mergea, dar a facut asta pana anul trecut prin vara. cand o vedeam ma apucau spaimele ca s-ar putea rupe o roata sau pur si simplu sa-i scape din mana. cand a inceput sa mearga copila o lasa sa se tarasca singura pe scari, in patru labe. cateodata avea si o bucata de paine sau covrig in mana eu n-am vazut-o sa tina copila in brate, s-o duca pe scari in brate. si afara o lasa singura, abia mergea saraca si o lasa sa cada, o ridica de-o aripa si striga la ea "aufstehen" -in picioare-.
in fine, nu stiu din ce motiv de cateva luni urla noaptea. copila doarme in camera probabil singura sau cu fratirul ei, Kevin (coincidenta cu Kevin din film!)
trec peste faptul ca am reclamat-o la Jugendamt. si ca m-am dus de nu stiu cate ori la usa ei si i-am spus.
cei de la Jugendamt au spus ca {} copila e sanatoasa, nu are handicap. dar mai multe nu mi-au spus, cred ca nu au voie sa dea detalii prea multe.
atunci de ce urla? in toiul noptii, pe la 1 sau 2. ce motive poate avea?
din felul cum se poarta mama cu ei, inteleg ca nu le ofera atentie. baiatul are mai mult de 5 ani si de cand il stiu are o fata stravezie si o privire foarte trista.
la inceput am fost socata, apoi am facut reclamatie, apoi am chemat si politia intr-o noapte. acuma barbatul zice ca mi-am facut datoria (oare?) si sa incerc sa nu ma mai gandesc la asta.
dar cum mama naibii sa fac sa nu ma gandesc, cand copila aia urla si pe mine ma trec fiori pe sira spinarii.
editez ca sa mai spun, cred ca ptr ceea ce ajung copii, ptr modul cum se manifesta si aleg, parintii sunt "vinovati" (in sens bun sau rau). copii ne-au fost incredintati noua spre crestere si nu invers.
Raspunsuri
Selene_Bunny spune:
La intrebarile mele as mai adauga faptul ca Kevin nu o omoara nici pe mama sa si nici nu se omoara pe sine.
Ci omoara alti oameni, membri ai societatii "din afara".
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
Martisoare de vanzare...
Selene_Bunny spune:
kari, tu banuiesti ceva? Adica na, si mi-e mi-ar zbura mintea la diverse...
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
Martisoare de vanzare...
kariguld spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Selene_Bunny kari, tu banuiesti ceva? Adica na, si mi-e mi-ar zbura mintea la diverse... Blogul meu - de la noi, pentru ei! Bazar general - fiecare implicare conteaza! Lucrusoare de vanzare... Martisoare de vanzare... |
banuiesc si eu multe. ma gandesc ca mama o agreseaza, chiar o loveste. in plus tipa mereu la copii, o aud mai ales dimineata la 7 cand se trezeste si il pregateste pe baiat ptr gradinita. ma mai gandesc ca viseaza urat si se trezeste noapte si urla. dar in fiecare noapte? uneori a urlat cate 10 nopti la rand.
dumnezeu sa ma ierte, m-am mai gandit ca poate individul ala a abuzat-o cumva....doamne apara.
apoi mai e o chestie pe care n-o inteleg, sta in casa toata ziua cu copii, vara iarna ea e in casa. si copii aia nu stiu ce fac, ca nu se aud decat foarte rar ca alearga. le-o da somnifere sa doarma?
ela_04 spune:
Acum vreo 10 ani cand am reusit eu sa-mi cumpar un ap si m-am mutat acolo cei de deasupra mea aveau un copil mic cam 7 luni avea pe atunci...
in afara faptului ca pe jos aveau gresie si cum mergea cu premergatorul imi facea capul taca taca, in fiecare seara pe la 9...plus sau minus copilul ala urla...si urla...si urla ...poate mai bine de o ora...
de incepeam si eu sa plang uneori de mila lui...
eu am fost mereu de parere fiecare cu a ma-si si in plus nici un copil model nu am fost asa ca mama mea a trebuit sa de-a multe explicatii vecinilor...asa ca nu am zis niciodata nimic...nici cand juca fotbal in casa, nici cand urla, nici cand arunca diverse de la balcon...
acum 2 ani cand am nascut si am inceput sa ies si eu prin fata blocului cu bb si implicit mai socializezi cu vecinii...asa am aflat din vorba in vorba chiar de la mama baiatului, care era tot asa o zgripturoaica, ca de fapt la ora aia ii facea baie iar baiatul nu suporta apa...
ea se plangea de fapt la mine cat s-a chinuit cu chestia asta ani de zile
ei bine nici tanti nu mai era asa o zgripturoaica cand am inceput sa vorbim...parea doar o femeie f obosita...si trista...
Marina spune:
Copilul meu a plans de la 8 la 9 seara un an de zile. Sau pana a facut un an ca nu tin bine minte daca a inceput chiar cand s-a nascut. Zi de zi, la 8 seara incepea sa planga. A stiut si cand s-a schimbat ora si tot la 8 a plans. La 8 fara zece incepeam sa plang eu stiind ce ne asteapta. Mama dumnezeu sa ii dea sanatate venea seara de seara sa ma ajute sa-i spal.dupa ani de zile mi-a spus ca plangea pe scari, il auzea cateodata urland cand venea. In rest un copil absolut sociabil, fericit si extrem de vesel. L-am carat prin orice doctor mi-a dat prin minte, in episoadele de plans il tineam in brate, mangaiam, cantam, recitam poezii, nimic nu a mers. Cand a fost capabil sa mearga si sa se descurce singur plansul a incetat si nici astazi nu am idee de la ce a fost.
Altfel a fost copilul care dormea noaptea de la 9 cand termina cu plansul pana dimineatza la 8-9 neintors ceea ce mi-a dat posibilitatea sa-mi incarc bateriile si sa nu trec printr-o crunta depresie.
olympia spune:
Toata discutia asta mi-a amintit alte doua carti, citite demult: "Cu sange rece" de Truman Capote si La rasarit de Eden a lui John Steinbeck. "Cu sange rece" m-apuc s-o recitesc, stiu ca nu-i poveste ci o carte-reportaj.
kariguld spune:
pai asa si copilul meu cel mare a plans foarte mult. uneori nimik nu-l alina. dar eu dormeam cu el in pat, eram in permanenta in contact cu el. si noaptea plangea, dar nu-l lasam sa planga cateva minute si apoi interveneam. dupa un an a inceput sa doarma mai bine si s-a mai rarit plansul.
copila de sus urla doar de cateva luni, cand era bebelina no auzeam plangand. totusi ce l-ar face pe un copil sa urle in puterea noptii sau dimineata pe la 5.
Marina spune:
Doi dinti noi? Dumnezeu stie...psihanaliza asta de forum la care ne dedam e greu de argumentat uneori:)
columbiana spune:
Citat: |
citat din mesajul lui rrox3 Am vazut si eu filmul, pot fi in sfarsit on topic Povestea, asa cum e ea expusa in film, are multe fisuri, lucruri care nu se potrivesc pur si simplu. Trecand peste asta, Kevin are o latura sadica foarte vizibila. Sadismul se invata, nu ne nastem pur si simplu sadici si atat. E nevoie sa ni se si predea. In film Eva are si ea accente sadice, dar departe de ceea ce ar fi fost nevoie ca sa sustina povestea. Eva nu e capabila sa relationeze cu Kevin. Nu il vede, nu il simte pe Kevin. Are un comportament de mama evitanta pana-n panzele albe. Ea nu relationeaza cu copilul, incerca doar sa-l evite emotional. Nu am vazut-o nici macar o data zambind cand era gravida sau copilului - cu exceptia momentului in care copilul se supune si performeaza - ii returneaza mingea, o data. Nu pare sa-si fi dorit copilul, nu il place si nu stie ce sa faca cu el. E socanta faza cand el spune "tu te-ai obisnuit cu mine" si ea e perfect de acord. Pesta lipsa asta afectiva, vine insa si lipsa de structura si de limite. Eva ajunge sa fie victima lui Kevin, fiindca nu pune niciodata limite. Nu il incurajeaza niciodata, nu il sustine. Scena cu numaratul e edificatoare: copilul ii arata provocator ca stie sa numere. Ea nu se bucura, nu il lauda, ci il umileste. E un gest sadic. Practic nu e loc decat de ea insasi in relatia lor. E vorba doar de ceea ce ar vrea ea sa faca Kevin. Si Kevin nu vrea sa relationeze asa, el vrea sa fie vazut, cu orice pret. Scena cu ei doi fata in fata, Eva repetand obsedand :"spune mami". Si ea are mare nevoie sa fie recunoscuta ca mama lui, dar nu stie sa fie mama lui. Copilul, si mai apoi adolescentul, o provoaca constant, fiindca are nevoie de alt raspuns din partea ei. D-asta ii spune si ca s-a obisnuit cu el, d-asta ii demasca intentia de a bifa timpul de calitate impreuna. Asteapta alt raspund de la ea, ceva real, nu bifat. In final sadismul da in clocot, mor mult prea multi oameni. Ea se simte vinovata, d-asta il ajuta la proces. Dupa doi ani, Eva nu mai are alta cale libera decat spre Kevin. Toate celelalte sunt inchise. Si se intoarce in sfarsit spre el. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Excelent rezumat
Din punctul meu de vedere s-a spus cam tot ce s-ar fi putut spune, multumesc mult fetelor pentru toate punctele de veder
Rog frumos moderatorii sa inchida topicul, alte discutii interesante pe alte subiecte merita topice/topicuri(?) proprii, la subiect.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
Chuny spune:
Citat: |
citat din mesajul lui rrox3 Chuny nu stiu ce ziceau psihanalistii asculati de tine, dar nici macar adeptii psihanalizei clasice nu-si mai pot permite sa ignore relatia dintre mama si copil. Iar relatia e co-creata de ambii, in pondere diferita desigur. Psihanalistii pe care i-am mai citit eu luasera asta in calcul la modul serios. Psihologia dezvoltarii a depasit de mult etapa in care copilul era vazut ca o coala alba pe care parintii si mediul astern ce vor. Copilul are temperament si fiecare copil va raspunde in felul lui in relatia cu mama si asta va influenta invariabil si raspunsul mamei. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Ana, nu ne inchide subiectul asa brusc ca mai e de discutat destul :-)
Acum am recitit, Rrox, eu nu am spus niciunde ca psihanaliza ar ignora relatia dintre copil si mama, dimpotriva !