Ce probleme pot sa ai cu un copil adoptat?
Raspunsuri - Pagina 10
analias spune:
Eu nu mi-am pus niciodata problema daca nu ma poate privi copilul ca pe propriul parinte: pur si simplu dintotdeauna am stiut ca voi adopta o fetita. Eram copil cand am comunicat prima oara familiei mele acest lucru si toata lumea a privit dorinta mea ca pe ceva perfect normal, desi nu au mai fost adoptii in familie. Dar facand parte dintr-o familie de profesori (eu insami sunt a treia generatie) toti erau obisnuiti sa trateze copiii egal, sa ii iubeasca si sa ii sprijine neconditionat.
Daca intr-adevar copilul nu se acomodeaza in familia adoptiva (am vazut cateva cazuri la TV) cred ca potrivirea intre copil si familie nu a fost corecta. Dupa cum spuneam, primele fetite care mi-au fost prezentate erau dulci de tot, dar ... atat. Cand am intalnit-o pe fetita mea, a fost ca si cand ne-am fi regasit. Nu am avut nicidecum senzatia ca intalnesc un copil necunoscut. Am prieteni care au adoptat si povestile difera oarecum, insa ideea de baza este aceeasi: lucrurile acestea le simti!
Sigur ca ulterior poate apare respingerea, dar acest lucru se poate intampla si in cazul copiilor naturali. Nu stiu daca sunt si in asentimentul psihologilor, insa parerea mea strict personala este ca micutul va simti indoielile parintilor adoptivi si va reactiona in timp.
S_Elena spune:
Ma voi duce si eu saptamana asta sa ma interesez de dosar. Poate voi avea si eu sansa ta, sa simt ca un copil mi se potriveste. Si eu sunt profesoara si din familie de profesori. Nu m-am gandit sa adopt inainte. De ceva vreme imi dau seama ca vreau un copil. Nu am putut sa fac unul.Nu inteleg de ce. Nu mai imi ajung copiii de la scoala.Vreau unul al meu.
flory_ana spune:
Bendis ai dreptate in ceea ce spui, doar ca noi oricum vrem sa ne intoarcem acasa definitiv, asa ca daca nu se va putea anul acesta, vom adopta la anul.
Suntem dispusi si sa asteptam inca un an daca asa ne va cere legea. Nu vrem sa inselam sistemul, pt. ca mi se pare ca ar fi ca si cum am fura acel copil...si nu e cinstit!!!...mai ales fata de noi si de copil!
Elena poate nu ar mai trebui sa iti faci atitea probleme despre cum va reactiona copilul adoptat. Dupa cum mai zicea cineva aici, se poate intimpla acelasi lucru si cu un copil nascut. Pe de alta parte mi se pare perfect normal sa afle ca a fost adoptat, iar daca la un moment dat copilul va dori sa-si cunoasca parintii naturali, nu putem decit sa aceptam situatia oricit de greu ne-ar fi, chiar si cu riscul de a ne respinge ulterior. Probabil este un risc pe care ni-l asumam atunci cind pornim pe acest drum, dar toate stim ca nu este un drum usor...dar finalul fericit de a avea un copil cred ca merita orice.
Eu sunt profesoara, momentan in Irlanda, si ceea ce am realizat ca acesti copii cu care lucrez, ma accepta si ma indragesc, chiar daca pt. ei sunt o straina din toate punctele de vedere (inclusiv cu un accent ciudat
). Si aunci de ce nu m-ar accepta si un copil care simte nevoia de afectiune??
erato spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui S_Elena Erato, dar daca nu te oateprivi copilul ca pe propriul parinte? Sau daca vrea sa-si caute parintii reali si te respinge ulterior? |
Daca ii oferi o dragoste neconditionata, copilul te va iubi si el. Iar daca va dori sa-si caute parintii naturali, eu ii voi fi alaturi si-l voi sustine. Daca iubesti cu adevarat, stii sa imparti dragostea si cu alte persoane.
Baietelul meu a fost crescut de bebelus la AM si, totusi, n-a cerut nici macar o data sa vorbeasca cu ea si nici nu ar vrea sa se intoarca acolo.
carmen_ch_12 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui erato Si eu am adoptat din alt judet tot pe baza unei cereri trimise pe e-mail, ne-am atestat in iunie, iar in decembrie ne-am adus baiatul acasa. Elena, nu fii frustrata ca nu ai putut fi mama in mod natural, dupa ce vei avea copilul adoptat acasa, daca iti doresti intr-adevar sa adopti si sa-l privesti ca si pe copilul tau, toate gandurile cu nasterea iti vor disparea. Dupa ce am hotarat sa adopt, nici macar nu mi-am mai dorit sa raman insarcinata (nu stiu daca sotul ar mai fi fost de acord sa adoptam  ). Apoi mi-am dorit un bebelus ca sa pot trece prin cat mai multe etape de mama, si am adoptat un baiat de 5 ani. Imi pare rau ca nu l-am cunoscut de mic, dar il iubesc atat de mult, incat incerc sa nu ma gandesc prea mult la acest aspect si sa ma bucur de ceea ce imi ofera prezentul si sa nu ma gandesc la atepele din viata lui pe care le-am pierdut. Daca ar fi sa raman insarcinata (e posibil, neavand nicio problema medicala) as fi cea mai fericita, daca nu voi ramane insarcinata, n-am niciun regret pt ca acum sunt mama unui baietel superb.Daca iti doresti cu adevarat sa adopti, toate gandurile cu nasterea iti vor disparea atunci cand vei deveni mama prin adoptie. Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere in gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea. -Buddha |
Erato,si eu mi-am dorit initial un copil pana in 2 ani, ca sa stau mai mult cu el, dar acum imi dau seama ca e mai bine asa cum e, Dumnezeu a stiut ce sa ne trimita. Cand doarme cu noi in week-end ne ia pe amandoi de gat si ne topim...
Cand e mai mare te intelegi mai bine cu el, iti zice daca il doare ceva, daca mamaia s-a pensat cu penseta ta
si altele...Saptamana asta avem prima intalnire in perioada celor 90 de zile...speram sa fie bine...
Si eu ma gandesc...trebuie sa ii spun ca e adoptat, nu stiu daca acum intelege(naturala mai are o fetita cu 2 ani mai mica decat Teo, poate va vrea s-o cunoasca).
antibes1970 spune:
Buna , despre adotia baietelului de 5 ani , cum v-ati acomodat , voi cu el si el cu voi? exista probleme de comunicare , de atasament ? copilul cum se poarta? stie clar ca este infiat ,deci are faza de tristete ?
S_Elena spune:
Si eu sunt curioasa cum este cu un copil mai marisor.Cred ca mai repede mi-ar parea rau de etapele pe care nu le-a petrecut cu mine decat de faptul ca nu l-am nascut eu. Are dreptate Erato.
erato spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui antibes1970 Buna , despre adotia baietelului de 5 ani , cum v-ati acomodat , voi cu el si el cu voi? exista probleme de comunicare , de atasament ? copilul cum se poarta? stie clar ca este infiat ,deci are faza de tristete ? |
Totul a decurs mai bine decat speram si cu acest lucru cred ca am spus totul. S-a acomodat f. bine cu noi, cu familia, cu prietenii, cu gradinita, cu casa, cu orasul, cu totul. Ne povesteste ce face la gradi, cine l-a suparat sau l-a batut (s-a intamplat si acest lucru
), ne spune ca ne iubeste, se uita la mine cu niste ochi de ma topeste, e dragastos. N-a fost asa de la inceput, dar treptat, a simtit dragostea noastra si ne-o intoarce si el inzecit. Stie ca e adoptat, dar nu simte inca nicio tristete, cred ca nu intelege inca f. bine povestea lui, dar nici noi nu ne-am ferit si vorbim in prezenta lui de adoptie, ii repet cat sunt de fericita ca l-am adoptat si cat de mult il iubesc. Eu recomand tuturor sa-si deschida sufletul si catre un copilas mai mare, macar sa nu refuze sa cunoasca un copilas mai mare, pt ca, chiar daca se pierd multe etape din viata lui, si acesti copii au nevoie de dragostea noastra si au nevoie de parinti, ca si cei mai micuti.
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui S_Elena Erato, dar daca nu te oateprivi copilul ca pe propriul parinte? Sau daca vrea sa-si caute parintii reali si te respinge ulterior? |
Esti prea focusata pe tine, incearca sa intorci focusul pe copil. Si ce daca nu te poate privi ca pe o mama? desi este foarte putin probabil. Gandeste-te ca vei fi ceea ce copilul ala are nevoie, o mama, o sora, o prietena, o persoana de incredere, un cuib de siguranta si afectiune. Si cum te va afecta pe tine faptul ca acel copil isi va cauta parintii? Din nou esti ingrijorata de TINE? Daca acel copil are nevoie sa stie de unde vine, de ce a fost abandonat, daca are nevoie sa faca pace cu trecutul, sa inteleaga? In loc sa te gandesti cum te va afecta pe tine, mai bine te gandesti ca TU vei fi persoana care va fi alaturi de copil si il vei ajuta sa-si gaseasca pacea si echilibrul. Asta te face MAMA, faptul ca te gandesti la copil in primul rand, la nevoile si dorintele copilului, nu la tine, nu la cum te va afecta pe tine dorinta copilului, cum te va afecta pe tine ce crede soacra, nasa sau vecina de la 3. Tu esti acolo sa te mulezi pe nevoile copilului, nu copilul trebuie sa se muleze pe nevoile si aspiratiile tale.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
simona14 spune:
Foarte bine ai punctat bird70,sunt de acord cu tine.Copii au nevoie de multa iubire,sa fii acolo langa ei cand au nevoie de tine si daca va vrea sa isi cunoasca radacinile trebuie sa il sustii.