Esti pregatita pentru al doilea copil?

Ramonika spune:

asa e

coripin spune:

nu, natalia, pe asta nu o stiam. dragut

si daca la batranete o considera fiica-mea de cuviinta ca nu merit sa ma bage in seama, asta este. atata timp cat ea e fericita si isi traieste viata exact asa cum isi doreste, eu sunt fericita pentru ea. asta cu grija fata de parinti nu trebuie sa fie din obligatie, ci din placere. nu trebuie sa ii suni pentru ca asa trebuie, ci pentru ca asa simti. nu as vrea sa fiu o corvoada pentru ea cand o sa fiu mai in varsta.

oricum ii multumesc lui Dumnezeu (nu atat cat ar trebui) ca mi-a oferit posibilitatea sa traiesc asemenea momente alaturi de copilasul meu, ca mi-a oferit privilegiul de a fi mama. dupa parerea mea, absolut nimic nu se compara cu asta

pup

http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/2;10723;91/st/20101015/n/daria+elena/k/b90d/age.png[/img]

oanap85 spune:

o mica gluma,chiar daca nu esti pregatita vei fi cand apare

asa este,dar sa vezi cum e cand se strang ei in brate atunci chiar spui" Doamne bine ca m-ai facut sa vad ce este cu adevarat important si frumos in viata asta"



Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

vias spune:

din pacate asta e valabil si la noi

deennyy spune:

abia astept! tati nu are curaj sa spuna asta cu toata gura, dar nici nu nu spune. cred ca este corect sa spun ca va fi binevenit cand va veni. :)

P.

ina.click spune:

Si eu imi doresc al doilea copil, de fapt imi doresc trei. Insa nu stiu daca am sa mi-i permit si de aceea facem toate eforturile in directia asta.
Referitor insa la leit-motivul cu "pe vremea bunicii" sau "pe vremea parintilor"...
Eu nu stiu de bunicii si parintii altora, stiu de ai mei numai. Daca voi ati avut cazuri idilice, cosbuciene, excelent atunci. Eu am sa va povestesc de ai mei si daca va plictisesc va rog mult, sariti mesajul asta.
Bunica a nascut 5 copii. I-au trait trei. Unul a murit ars de viu, sub ochii celorlalti frati. Pentru ca asa era pe vremea bunicii, femeia nu statea sa faca puzzles sau sa angajeze bone ci se trezea la 4 si o taia afara din casa, unde o asteptau treburi pe care noi, cei / cele care le idilizam atat, nu le-am termina intr-o saptamana, d'apai intr-o zi lumina. Lemne de taiat, vaci de muls, grajd de curatat, rufe de spalat la mana, gradina de sapat si tot asa.
Asa ca daca aveai mai multi copii, de obicei ii lasai pe cei mici in grija celor mari. Amenintai din prag "vezi sa nu-si sparga capul" si plecai sa mai castigi painea inca unei zile.
Uneori asta are happy end, de fapt de cele mai multe ori. Exceptand o entorsa, un cap spart, un mancat de pamant, cei mici cresc in grija celor mari, cei mari se adapteaza / resemneaza si uite-asa ajung toti mari.
In unele cazuri nu. In unele cazuri cum ar fi al bunicii mele, cel mic e nesupravegheat de copiii cei mari, ajunge la soba, gaseste un taciune, devine o torta vie din cauza camasutei de in si moare ars in flacari. Cei mari urla dupa ajutor dar usa e inchisa.
O fi o exceptie, n-o fi o exceptie, dar eu n-am de gand sa fac copii cu gandul de a-i lasa in grija altor copii. Niciodata.
Celalalt copil care a murit s-a imbolnavit, nefiind tratat la timp (retetele erau scumpe dar leacurile babesti la indemana) si a murit in drum spre spital. Femeie saraca, bunica nu a avut bani sa plateasca o masina sa o duca. A plecat cu carul cu boi. N-au mai ajuns amandoi vii la spital.
Cei care au supravietuit au trait in saracie. Au furat zahar cand le era pofta de dulce si au fost pedepsiti cu bataia, pentru ca zaharul era pentru pasti, craciun si alte ocazii datatoare de placinte si cozonaci iar furtul era nepermis la bunica in casa. Au purtat haine de la unul la altul. Au inghitit batjocuri la scoala. Au fost amenintati constant ca daca nu invata bine vor muri de foame. Au invatat bine, atat de bine incat au fost bursieri cu totii, nu dintr-un exces de inteligenta ci dintr-o groaza mare mare de foame. Foame fizica.

Au trait din bursa, au umblat desculti, au plans mai mult decat au ras. Au ajuns adulti "realizati, la casa lor", cu exceptia unuia ceilalti doi au iesit la pensie de la primul si singurul lor serviciu. Chiar daca au fost vreodata ocazii mai bune, nu s-au dus. Le-a fost teama.

Si ca veni vorba de "casa lor", ajungem acum la "pe vremea parintilor".
Pe vremea tatalui meu au fost necesare urmatoarele criterii:
- sa fii membru de partid si sa participi la niste activitati specifice (tata a avut de ales intre scos cartofi si cantat la cor; a cantat de i-au sarit capacele)
- sa fii casatorit
- sa ai copii

si in urma acestor realizari nu foarte dificile s-a ales cu apartament cu 4 camere, butelie, gratuitati de tabere scolare (cadru in invatamant) etc. A dus-o bine tata pana in revolutie. Multi dintre parintii nostri au dus-o binisor. Nu murea nimeni de foame si asta i-a fost de ajuns.

Acum ajungem "pe vremea mea".
Pot sa fac un copil sau 7. Pot sa fiu apolitica su sa ma inscriu lunar in cate un partid. Pot sa cant la radiodifuziune sau sa scot cartofi, telina, soia, orez. Nu imi da nimeni apartament. Deci din start generatiei noastre se adauga cheltuielile astea: chirie, avans credit imobiliar, rata credit, ipoteca, rata masina eventual etc.
Pe vremea lor faceai un CAR, pe vremea mea faci imprumut in banca sa-ti pui dintii sau sa-ti iei frigider.

iertati-ma, dar nu vad mare lucru in performanta de a face 5 copii pe vremea bunicii sau a tatalui meu. Nu vreau sa imi las copiii mai mici in grija celor mari cu zilele. Nu vad de ce "asa trebuie". Nu vreau sa tanjeasca, nu vreau sa le fie foame. Nu vreau sa fim la cheremul unei proprietare zalude, sa ne trezim scosi din casa cu boccelutele in brate. Ce era pe vremuri ori nu se mai aplica ori nu mai e posibil ori era pur si simplu gresit, rau, vatamator, in opinia mea. N-am sa-mi bat copilul cu vatraiul sa castige bursa. N-am sa mizez pe bursa lui de studii pentru a-l tine la facultate.

Aceasta este experienta mea personala si dupa ea ma ghidez cand spun: mai vreau copii, dar mai intai vreau sa am cu ce ii creste.

gogosel spune:

Cata dreptate ai, Ina!
Si eu ma ghidez tot dupa asta si ma raportez la zilele noastre, la ce am, la ce pot si la ce voi putea face pentru dezvoltarea lui fizica si psihica normala.
Tanjesc dupa mai multi copii, imi e ciuda ca nu "imi permit" doi insa realitatea ma aduce pe pamant!
Multi sunt inca pe sistemul vechi si fac mai multi copii, minim "pereche", ca asa era pe vremuri, desi isi permit fff putine sau stau ingramaditi intr-o garsoniera.
Nu stiu, dar nu cred ca mai este suficienta doar dragostea. "Pe vremuri"...era pe vremuri si cred ca trebuie sa ne gandim la prezent dar mai ales la viitor.

mami_stefi spune:

In ziua de azi daca te ghidezi pe principiul "vreau sa am de toate si apoi sa am si copii" mori de unul singur cu toata averea ta cu tot!
Cat trebuie sa muncesti in Romania ca sa iti permiti o casa/apartament? Cat trebuie sa muncesti in Romania ca sa ai o viata decenta?
Sa fim seriosi,cu un salariu de 1000ron nu cred ca iti iei casa,mobila,mancare si toate cele.Sa nu mai zic de o masina sau de concedii,iesiri,haine si cheltuieli personale.Decat daca iti faci rate in banci.Si atunci da,ai casa,ai masina,ai tot ce iti trebuie din punct de vedere material.Dar si o rata la banca pe zeci de ani care pur si simplu te va zgaria pe creier urmatorii 10-15-20 de ani.
In conditiile acestea,crezi ca ii poti oferi copilului tau o educatie buna,un mediu de viata calm si armonios in care sa creasca si sa se dezvolte ok,sa devina un om cu principii si valori morale exemplare ?

Eu cred ca un copil nu trebuie sa il planifici,sa zici gata,azi raman insarcinata.Nu e ceva ce depinde 100% de noi.Sunt oameni ce se chinuie ani de zile sa aiba un copil si nu reusesc(si aici nu ma refer la cei cu anumite probleme de fertilitate sau altceva).Iar altii care nu isi doresc deloc sau nu la momentul respectiv si totusi,minunea se produce!

Vorbeati de educatie.Da,in Romania sistemul educatiei e varza,asa e! Dar intotdeauna un copil va asimila cunostiintele lui de baza acasa,de la parinti,rude,amici de joaca.Nu degeaba exista 'Cei 7 ani de acasa'.
Un copil trebuie privit ca pe o binecuvantare,ca un dar suprem.

Inainte de a face un copil nu trebuie sa te gandesti Oare ce cadou ii fac la 5 ani? Unde il trimit la studii? Ce ii dau sa manance? ci, Cata dragoste pot sa ii ofer? Ce trasaturi morale ii pot lasa mostenire? pentru ca hai sa fim seriosi,nu cred ca intr-o familie(fie ea si cu venituri modeste) daca s-ar intampla sa se mai nasca un copil ar fi o tragedie.Un parinte se lasa pe el ca sa aiba copii tot ce e mai bun sau cel putin asa ar trebui sa fie!
Sa stati un pic sa va ganditi ce ati prefera mai mult : un copil crescut in conditii modeste care sa va umple sufletul de bucurie,un copil care sa imprastie in lume invataturile si dragostea voastra,care sa creasca si sa va multumeasca ca i-ati dat viata si ca l-ai educat/crescut cum ati putut cand oricand aveati solutia abandonului sau avortului sau o viata decenta doar cu partenerul?

mami_stefi spune:

Noi nu avem casa noastra proprietate personala,nu avem decat un harb de masinuta cu motor de 50cmc,eu nu lucrez,avem un venit de aproximativ 1000 euro/luna din salariul sotului si plus alocatia copilului.
Dar ne avem pe noi,avem bucuria si mandria ca suntem parinti,avem brate cu care ne imbratisam,avem buze cu ajutorul carora ne spunem cuvinte frumoase si ne sarutam,avem inimi care bat la unison,avem umeri pe care sa plangem cand ne e greu,avem ochi cu a caror privire sa ne inseninam viata,avem maini care sa ne ridice unul pe altul cand cadem,avem mai multa putere,speranta si credinta de cand suntem parinti,avem dragoste si ambitie,ne avem unul pe celalalt si zau ca asta e cea mai mare bogatie!

Si nu stiu daca as fi vrut sa fie alta viata noastra,sa avem bani,case,masini.Cred ca mai degraba lucrurile astea ne-ar fi indepartat.

Ne e bine asa saraci din punct de vedere material si daca ar mai fi sa avem un copil ar fi o bucurie imensa pentru toti! Unii mi-au spus ca am curaj ca la nici 22 de ani sa imi doresc al doilea copil,eu zic ca e doar dragoste.. dragoste de mama,de sotie! Imi iubesc familia,imi iubesc ingerasul,imi iubesc viata cu toate relele si cu toate clipele minunate ce le-am trait si le traim!Ii multumim lui Dumnezeu ca suntem sanatosi,fericiti si impliniti(chiar daca nu si pe plan finaciar) - asta conteaza pana la urma ca doar o viata avem si degeaba alergam toata viata sa strangem averi ca doar nu plecam pe lumea cealalta cu ele.Iar un copil care munceste pentru a avea ceva pentru el cred ca e un model pentru societate in detrimentul celor care primesc totul de-a gata!

AB_AC spune:

Intotdeauna unii vor avea mai mult. Ai i-phone, urmeaza vacantele in strainatate, vacantele exotice, mersul in fiecare wkd pe luna. Masina de curse, scufundarile...
Asta nu-i drum de mers pe el.

Copiii mei au anul asta 7 si 9 si predica este cat ai, ai si daca vrei mai mult invata si fa tu. Atat am putut eu.
Nu spun sa faci copii cand nu ai cu sa-i cresti sau cand nu esti pregatit sa fii parinte. Un parinte trebuie sa te doreasca si sa te iubeasca, sa te poata hrani si sa-ti ofere un loc decent in care sa locuiesti, sa-ti dea acces la o scoala si la o biblioteca. Dupa aceea depinde de tine.

Tot ce nu le dai material poate fi compensat in timpul petrecut si in dispozitia si entuziasmul pentru copii.