Trebuie sa vorbim despre Kevin

E vorba de un film care m-a rascolit profund si mi-as dori sa-l comentez cu cine l-a mai vizionat, din perspectiva de parinti (daca se poate fara cursuri universitare transpuse aici).

Eu sunt mama unui copil intrat in pubertate cu o personalitate foarte puternica, copil cu diagnostic, din ce in ce mai razvratit si uneori impulsiv, si filmul asta m-a tulburat;

Nu avem cum creste un copil fara greseala, dar unde e limita de la care il pierdem? cum pastram relatia cu un astfel de copil?

Filmul reda din perspectiva parintelui plin de remuscari si cu viata irosita, istoria unei familii, parintii unui copil apoi adolescent "problema" care sfirseste prin a-si ucide tatal si sora si o parte dintre colegii de liceu.
Mi-e greu sa inteleg relatia copilului cu mama (care nu e lipsita de iubire dar nu stie cum s-o transmita copilului, cert e ca el nu ajunge s-o perceapa decit rareori, un moment ca asta constituind apoi cheia multor intimplari din film)
L-ati vazut? ce credeti, ca parinti, unde a inceput sirul greselilor, ce s-ar putea face?



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

columbiana spune:

asta e filmul: http://www.imdb.com/title/tt1242460/



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

desprecopii spune:

Nu am vazut filmul dar am citit cartea. Mi s-a parut o carte foarte curajoasa - de altfel autoarea cartii a fost pur si simplu bombardata cu mesaje de ura, dupa ce a publicat cartea. Este evident un punct de vedere pe care e interesant sa il cunosti, chiar daca nu il impartasesti. Este o lectie fina de psihologie umana.

Poate pune cineva si trailerul filmului.


Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

desprecopii spune:

Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

desprecopii spune:

...intr-adevar, dragostea mamei se poate transmite in multe moduri si in diverse grade de intensitate. Pentru niste mame cu inima latina ca noi, romancele, e greu sa accepti acest film... dar e interesant sa il poti intelege.

Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

blackgirl0 spune:

Nu am citit cartea, nu am vazut filmul. Insa citind cate putin mi se pare un groaznic subiect. O mama ramane mama, indiferent de ce atrocitati a facut copilul. Asta-i, cred, cea mai importanta lectie din film. Si este capabila de iertare.

Ana, chiar asa iti pui pb? Eu cred ca activitatile organizate, in echipe (sportul), il vor invata pe copil sa nu fie solitar/agresiv si ii vor consuma din energie. Si sa te simta afectuoasa, cu iubire, rabdare alaturi de el.

rall spune:

Eu acum citesc cartea (de fapt, o citesc printre altele, sunt pe la pagina 150 de vreo doua saptamani).

In 50% dintre fragmente m-am regasit in autoare iar in celelalte ma pot vedea destul de usor (nu sunt mama ca sa stiu cum as reactiona).

O sa recitesc topicul dupa ce termin de citit

blackgirl0 spune:

Ma faceti curioasa din ce punct de vedere este cartea: a mamei sau a copilului. Si daca filmul respecta ideea cartii.

columbiana spune:

Va multumesc

Mie mi-a fost greu sa inteleg sentimentele copilului si ale mamei, felul in care o carte citita de mama copilului tinut in brate cu duiosie (Robin Hood) duce la pasiunea de a folosi arcul si sagetile care mai tirziu devin armele cu care adolescentul ucide.
Nu inteleg nici faptul ca si-a ucis tatal si sora; Tata parea singurul din familie cu care copilul stabilise o relatie de dragoste (sunt scene in care ei sunt impreuna, tragind cu arcul, vorbind). Sau ura pentru mama a fost atit de mare incit a considerat ca o pedepseste omorindu-si tata si sora?
Mai ramine opozitia constanta din prima copilarie, urletele din bratele mamei, care cedeaza cind tatal il ia in brate.
Ma intreb cum ar fi ajuns aceasta mama la inima copilului, pentru ca a incercat mereu, si a primit doar respingere si refuz.


Blackgirl, copilul meu e ok in relatia noastra, ma iubeste si partajeaza cu mine; ce ma sperie sunt frustrarile lui legate de respingerea din partea clasei, a colegilor, datorita stingaciilor sociale legate de autism; Ma doare, si de multe ori sunt in impas in a-l ajuta cind ii constat frustrarile legate de faptul ca n-are prieteni, ca-l resping. Face sport, iesim mereu, mergem la spectacole, citim, vizionam filme impreuna...dar nu stiu daca ajunge.




http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

buli spune:

noi am inceput sa ne uitam la film si ni s-a parut atat de trist, incat am intrerupt.
nici nu am stiut de ce baiatul e in inchisoare, am intuit si, cand am intuit, am hotarat ca nu vrem sa-l vedem.
inceputul mi s-a parut sfasietor de trist.

eu nu cred ca unde e dragoste adevarata se pot intampla lucruri foarte rele. cred ca pe undeva s-a rupt lantul de iubire.

arminad spune:

Ana, tatal nu l-a iubit. Tatal a iubit imaginea pe care si-o crease despre baiatul pe care-l va avea, baiatul care face "ceea ce baietii trebuie sa faca".
Dragostea adevarata e responsabila, capabila sa treaca dincolo de orgolii si sa admita ca un copil troubled are nevoie de ajutor.