Prea multe reguli. Prea putina copilarie
Raspunsuri - Pagina 8
AgnesLuca spune:
gmmm, mi-a placut mult ce ai scris tu 
si eu cred ca un copil pentru a se putea dezvolta normal are nevoie sa umble hai-hui, are nevoie de aventura (nu de aia din mersul cu bicicleta cu parintii, sincera sa fiu mie chiar nu mi se pare ca ar fi vreo aventura in asta si nici nu mi-ar trece prin cap sa i-o vind copilului meu in acest fel)
sa stii ca, din fericire, chiar si in vestul de azi mai sunt copii lasati liber. nu stiu cit de des se intimpla in germania, dar pe unde am lucuit eu sa stii ca am vazut copii batind mingea pe strada fara ca cineva sa stea cu ochii pe ei ca pe butelie, vorba ceea 
ii drept ca m-am ferit cit am putut io de aglomeratiile urbane, da sa stii ca n-am locuit nici prin sate uitate de lume.
deci io inca mai sper ca exista o bucata de normalitate si vreau sa tin cu dintii de ea
Buflea, temperamentul chiar este partea aia din noi care nu se modifica niciodata, cel putin io asa stiu !
vikinga spune:
La scoala si gradinita copiilor mei, e exact cum a spus si Tinatache, ma mir si eu de atitea reguli cite am citit pe aici, trag eu concluzia ca poate e vorba de scoli foarte mari cu un numar ridicat de copii. Scoala unde merge baiatul meu e una micuta, regulile extrem de putine, practic trebuie chiar sa ma gindesc sa expun una! Chiar am sa ma gindesc si de gasesc una revin.Dar totusi am inteles perfect ce spui tu, Aqai.Metodele mele pentru a proteja timpul liber de joaca, neorganizat ci doar supravegheat asa din umbra si o copilarie asa cum o vedem noi, eu si sotul meu:-cit mai mult timp in familie! si cit mai putin in comunitate.-familie mai mare, distanta de ani intre ei cit mai mica-la scoala doar de dimineata pina la prinz, fara afterschool(am incercat)-unul din parinti cu un program mai scurt-prinzul cald in familie, unul din parinti acasa, ami des eu si ei trei, pina pregatesc totul ei povestesc tot ce au pe inima si tot ce li s-a intimplat cu bune si rele, dupa momentul de debriefing
, dupa amiza curge minunat pentru ei. dupa atitea ore de reguli si de tinut copilul printre straini, uita saracul pina seara ce si cum si uite asa se aduna.-activitatile extra alese cu grija, nu prea multe in acelasi timp. de ex vrea sa incerce si karate si tenis si si si ..ei bine, pe rind. incercam o treaba, nu merge, ne apucam de alta. pentru ca am 3 copii, un program aglomerat in activitati extra ar fi insemnat o mama cu alti doi copii in masina non stop.-m-am imprietenit cu 2-3 familii cu copii si cu acelasi program(copiii pina in ora 13.00 la scoala), copiii camarazi de joaca a alor mei si ne tinem de un program de intilniri. lunea vin 2 fratiori la mine, cel mare prieten bun cu baiatul meu, mijlocia lor cu mijlocia mea. asa ca lunea am 5 copii in casa, ii las la joaca dupa cheful lor. regula e control la dulciuri, fructe doar. fara tv si computer/wii etc, doar joaca. si familiile celelalte si noi, cu gradini imprejmuite, nu iese nici unul in strada si nimeni nu vine inauntru. ei se joaca taman cum doresc, ascunselea, fugareala, cowboy, cu trenuri, etc etc! miercurea merg doi dintre ai mei la ei. -la activitatile extra, inot, scoala de muzica, balet, sport, am incercat sa le gasesc valabile in doar 2-3 zile pe saptamina. adica cind are unul inot, fata are balet. -weekendul in familie, vinerea cit mai scurta. ai mei au scoala de muzica, amindoi la acelasi curs, doar ei doi, exact vinerea. simbata si duminica fara activitati extra, doar alte intilniri.-scoala baiatul meu se termina la 12. de la 12 la 13 sunt citeva cursuri: de golf(vara), calarie, sah, fotbal si inca citeva. am luat cite unul doua din ele.-fetele termina la 12.30 asa ca de la ora 13.15 suntem toti acasa.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo
vikinga spune:
ca o concluzie: familia, asta e raspunsul. familia mare si unita sa fie baza nu instruirea lor la program lung si fix in lumea cea mare.o organizare din spate, a noastra ca parinti, care sa-i faca pe ei sa nu resimta viata de copil cu program de lucru de 8 ore pe zi plus stat in trafic.asa le aparam noi copilaria, asa cum o vedem noi.imprietenirea cu alte familii cu copii care vad toate lucrile astea ca si noi. si merge totul struna!Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo
vikinga spune:
una din familiie respective, au in loc de televizor, proiector si uite asa avem o data la 2-3 saptamini un fel de dupa amiaza la cinema. luam popcorn si alte prostioare, ei au 4 copii, noi 3, mai vin inca doi si uite asa 9 copii la cinema, cu filme ok pt ei, cu pauze de joaca si iese o dupa amiaza pe cinste.acum, cu wii si jocurile pe computer..numai bine ca au ros ciinii un cablu de la consola wii:)), iarna mai greu cu activitatile cind numai ploua, daca e zapada is toti fara, e minunat! dar pe ploaie si vint..cam greu. merg si astea dar totusi incercam sa limitam timpul pe cit posibil.vara, avem altele de sezon, atunci abia de stam prin casa.inca o chestie: noi parintii sa avem hobby-uri si activitati comune cu ei. nu numai din astea organizate saptaminale la n cursuri.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo
gmmm spune:
multumesc si eu la rindul meu.
vikinga, e bine ca puteti sa pertreceti cit mai mult timp in familie.
Insa nu cred ca de timpul acela este vorba aici.
In loc sa fie scoala organizatorul, in cazul vostru sint parintii.
Cu ai mei am avut multe vacante, care au ramas printre amintirile frumoase ale copilariei. Insa nimic nu poate inlocui contactul direct cu aventura.
Stii imaginea pe care am avut-o in minte de cind aquai a deschis subiectul?
E o "expeditie" facuta cu citva tovarasi de joaca citeva blocuri mai incolo, intr-unul dintre cartierele anoste ale Bucurestiului.
Am uitat multe, dar retin cu precizie senzatia aceea imbatatoare ca in fata mea se deschide o lume larga, fascinanta, plina de promisiuni.
nelia spune:
Eu am inteles si ce a vrut sa spuna Aqai si ce a vrut sa spuna gmmm cu rindurile lor. Neputind sa le ofer acea copilarie care se intrezareste in rindurile lor (si pe care eu am avut-o pina la un moment dat), le ofer ce scrie Vikinga
... asa ca inteleg ce spune si ea.
Dar vedeti poza mea de la avatar? Este locul in care mi-ar placea sa-i pot duce, macar citiva ani... unul din ele. Si sa-i las sa copilareasca liber, cit mai liber cu putinta. Voi reusi, nu voi reusi... vom vedea, dar sigur ca ce au acum, cu toate bunele si cu ce mai e rau pe acolo, nu e copilaria aceea care se simte in postarile lor... si pe care multi dintre noi au avut-o.
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Aqai spune:
Noi am fost 3 copii de varte f apropiate si cam inteleg, cred, spre ce bate Vikinga. Cu toata liota de copii liberi din fata/ spatele blocului si vecini de peste aiurea, rareori AVEAM NEVOIE de ei. 3 e o haita deja:) si diferenta de la 2 la 3 copii e semnificativa. (Am gasit si prin niste carti de psihologie dieferntierea asta din cate tin minte, deci sa stiti ca nu e inventie proprie :D) Aproape ca nu mai ai nevoie de copii "din exterior" ca sa completezi joaca, decat in rare cazuri. Si atunci cu un pic de libertate si spatiu de aventura, problema e cam rezolvata.
Nelia, te inteleg :). Eu nu mai am astfel de sperante pt copiii mei, de aceea ma si zbat sa gasesc calea aici, in minunatul cartier linistit.
Buflea, daca as gandi ca si tine as sta linistita. Uite, eu sunt "un rule challenger" si si vizibil de la o posta, dar crede-ma ca nu eram deloc asa ca si copil. eram atat de cuminte si ascultatoare, pana in momentul in care o regula/ cerinta aducea atingere vietii mele in libera mea voie de copil cuminte. Insa uite, eu nu am avut atatea reguli incat sa pot spune ca am luptat si le-am invins. Adesea ma intreb ce as fi facut daca as fi fost supusa de mica, zilnic, genului de presiune la care sunt supusi copiii mei. As mai fi devenit persoana care sunt acum?
Acum ceva vreme colaboram cu un grup de actori care lucreaza cu copii si tocmai de aceea studiau si psihologia si comportamentele copiiilor. Intr-o buna zi unul dintre ei a deschis o discutie pe care n-o s-o uit multa vreme. Mi-a spus: de cand te cunosc, sunt impresionat si am ajuns sa te observ in permanenta. Nu obosesti, mereu faci lucruri noi si grele, iti reusesc si mai mult toate par sa iti iasa din prima si fara efort. De ce?
Bine, pe langa ca am rosit pe loc si m-am simitit foarte stanjenita, chiar am inceput sa ma gandesc la asta si i-am promis omului ca o sa incerc un raspuns. Dupa ce am socotit, comparat si facut studii de caz, singura mea concluzie a fost faptul ca am crescut libera (a nu se intelege neglijata, da? ca io la 9 PM trebuia sa fiu in pat si dormind) Dar m-am simtit libera toata viata si "neinrolata".
Nu va povestesc ca sa va ganditi cumva ca imi fac reclama sau ca mi-au murit laudatorii, ci ca sa intelegeti de ce nelinistea asta a mea. In concluzie, daca ar fi asa cum spui tu buflea ca e de la nastere si fie``ai sau nu ai``, as fi tare linistita. Numai ca nu simt teoria asta, ci dimpotriva, simt ca regulile si incartiruirea excesive omoara in timp potentialul creator. Si sa mai si incepi de la 2 ani si jumatate.... macar eu am inceput la 7 ca ai mei nu m-au chinuit cu gradinita :)
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
AgnesLuca spune:
Personalitatea unui om se dezvolta in interactiune cu mediul; temperamentul este doar o partea cu care te nasti, felul in care lucrezi tu cu tine se modeleaza insa in interactiunea cu ceilalti.
Imi place si ce scrie Vikinga pentru ca la ea ideea de familie (mare, frumoasa, naturala) transpira prin toti porii. Insa la un moment dat gradina din spatele casei devine prea mica; copiii au nevoie de mai mult, de exemplu sa mearga cu catelul vecinei in padure, sa simta spiritul de aventura dar si responsabiltatea (ca doar s-a investit incredere in ei, vecina le-a dat catelul, parintii le-au dat voie in padure)...
Nu stiu cum e prin alte parti, dar sunt bucuroasa ca in Germania gradinita este un loc de joaca unde copii au mare libertate de alegere (in sensul ca au voie sa decida singuri daca vor sa participe la activitati sau vor sa se joace).
Aquai, crezi ca sentimetul de libertate a avut legatura cumva cu increderea parintilor in tine, in binele tau ?
tic_tac spune:
eu ajung acasa pe la 5-6 dupa masa si mai e lumina afara
la zapada asta din ro. de acum nu am vazut nici un copil afara la joaca de prin apartamentele din jur
copii sunt, dar or fi ocupati si chiar nu vad pe nimeni sa se bata cu zapada, sa taraie o sanie, sa faca un om de zapada.
poate au iesit mai devreme dar e suspect de liniste si pace
fiica-mea e majora si tot a chemat citiva prieteni in fata blocului, sa faca un om de zapada si o bataie cu bulgari
in rest, nimic si nimeni, nici macar urme pe zapada
acum ma gindesc la o prietena, are doua fete, cea mare e cls. a4-a si aia mica e in cls. intai.
cea mare are program militarizat, pe ore si minute, face pregatire in particular ptr. admitere in cls. a 5-a la un liceu de fitze, la mate, romana si engleza. materii de examen ! 
anul trecut se duceau la germana, inot si parca mai era ceva
nu stiu daca mai are timp si de astea, dar sper sa auzim de bine dupa efortul depus
anya spune:
tic_tac, poate ies mai tarziu? Luni seara, la 21.30 cand veneam cu fiul meu de la karate am tras o alergaura, o bataie cu bulgari si o sapuneala pe cinste .
Ma gandeam ca e foarte frumos ce zice Vikinga. Ai mei n-ar abea unde sa iasa. Bunicii nu mai pot (pe zapada asta au fost zile in care a trebuit sa-l las pe cel mic acasa pt ca bunicii nu mai pot merge prin zapada sa-l aduca de la gradi). Primavara/toamna mai e cum mai e, dar iarna si vara nu se pot deplasa pe afara si after-ul nu-mi place. Acasa - temele de la scoala si casa fie ei linistiti, bunicii ii lasa la televizor. Asta nu e ceea ce-mi doresc pt copii. Ce ramane?
Activitati extrascolare. Ideea e ca aceste activitati si le-au ales si asuma ei, fara impunere exterioara. Desi ne este f greu, dupa cel putin 8 ore de job plus orele pierdute in trafic - ne luam copiii si ii ducem la sport. Imi pare rau ca nu le place acelasi sport, dar nici nu vreau sa-i oblig sa faca ce nu le place.
Faptul ca sunt in permanenta nu numai supravegheati, dar si ghidonati am observat si eu. Copiii nu mai stiu sa s joace in grup. Pana si la petreceri trebuie sa existe animatori care ghidoneaza grupul in anumite activitati. Ei nu mai stiu sa-si inventeze jocuri, nu stiu sa-si aleaga lideri, sa-i urmeze sau sa-i conteste, sa socializeze...La ultimele "intalneli" cu copii mai multi i-am lasat fara nici-o regula/animator. Poate mamicile celorlalti au zis ca sunt zgarcita si nu vreau sa platesc animatorul , dar de banii aia am mai chemat niste copii. Au fost multi, au alergat si s-au catarat...iar noi ne-au uitat discret doar sa nu-si rupa gatul. Sper ca au fost fericiti.