Atractia sexuala in cuplu(2)

buflea spune:

Suna bine - va dau 4 zile de ... discutii desigur, discret si numai in bucatarie cu toate detaliile - chiuveta, masa de dinner, ceva dulapuri si cu o lumina potrivita, putem lasa si tavanele in cadru ... dupa care fiecare va alege familia, nu uitati lacrimile si lama pe vene, discretia si devotamentul fata de parteneri de dupa. Incerc eu sa o contactez pe Maryl Streep sa vedem daca mai vrea sa repete performanta. Cu putin noroc si ceva dialoguri scrise bine, o sa va iubeasca si aprobe o lume intreaga pe principiul "mai bine sa-ti para rau ca ai trait experienta decat sa te intrebi o viata cum ar fi fost". Totul este sa reusim sa-i convingem ca e dragostea vietii ... Da-mi un semn cand semnam contractul, intre timp, eu pregatesc publicul pe subiectul celalalt

balanta spune:

a vorbi deschis = ce inseamna de fapt asta?...care e pragul pana unde ne permitem sa vorbim deschis?

daca ii spui celuilalt ca nu mai simti atractie fata de el...ce poate face el/ea? Ne reinventam cum ? Pt ca exista si situatia asta...

cabotin...eu nu imi aduc aminte sa juram pe undeva ca si chatul e imoral!....hai ma lasi !...pana la urma o sa ajungem sa vrem sa fim stapani si pe ganduri ! De dragoste neconditionata ai auzit?...cred ca nu ca momentan in astfel de situatii vorbim numai despre " ne iubim daca se intampla asta si asta ce iese din schema nu mai este iubire"

diana2004 spune:

Ma bucur ca ati deschis acest subiect....eu am 15 ani de casnicie si unele postari m-au pus pe ginduri,altele m-au ajutat sa inteleg niste aspecte din relatia mea care ma ingrijorau.

Isabela,sotul tau este un om si un sot bun,cam comod si lipsit de spontaneitate dar te iubeste si vei avea o viata linistita alaturi de el.Si sotul meu e la fel,un tip profund si linistit,serios si in care pot avea incredere.Poate ca la inceputurile relatiei sotul tau a facut ceva eforturi sau poate asa a simtit atunci,l-a luat valul indragostelii si a aruncat scintei in ralatie.Din experienta proprie iti spun ca daca vrei pasiune trebuie sa o iei !Initiaza tu momentele de pasiune si sotul tau cu siguranta iti va raspunde.Poate la un moment dat sa fie plictisitor dar punind in balanta restul calitatilor pe care sotul tau le are,vei iesi pe plus!

NUN ,mi se pare ca in procent de 60-70 % tu stii cam ce ai vrea sa faci, sa pleci cu Cristina! Dar se pare ca ea nu vrea acest lucru.E dureros dar daca ar fi vrut si daca ar fi simtit pt tine ce simti tu pt ea,n-ai mai fi scris pe-aici.Poti sa vorbesti din nou cu ea ca sa intelegi ca ea vrea cu familia ei si in felul asta sa incerci sa ti-o scoti din minte si din suflet .Pt ca daca nu renunti la ideea cu Cristina nu poti avea nicio relatie adevarata cu sotia ta .Spui ca sotia ta e botoasa ,eu cred ca ea simte ca ceva nu e in regula.Daca tu nu esti sincer ,cum sa faci sa mearga relatia voastra? Pe de alta parte poate sotia ta este altfel decit ai crezut tu,poate ai inceput sa o vezi cu alti ochi,poate la un moment dat vei fi surprins placut de sotia ta ,mai da-i o sansa!

Un_cabotin spune:

NuN,
Cu tot respectul, daca tu crezi ca un juramant este valabil doar "la momentul acela", si ca ulterior isi pierde valabilitatea fiindca se schimba conditiile!!!, inseamna ca ai o maaaare problema de... morala.

@ Balanta,
Daca chat-ul si sms-urile in miez de noapte cu o persoana de sex opus ti se par morale, si nu incalca nici un juramant, cineva te-ar putea intreba urmatorul lucru:
Ce faci daca-ti surprinzi iubitul (sotul), dupa care esti topita..., in toiul noptii, stand la flirt pe internet cu o frumoasa colega de birou?
Si daca-l intrebi ce face, iti raspunde:
"Hai, ma lasi!"

UC

diana2004 spune:

Scuze pt marimea literelor....nu mi-am dat seama ca vor fi uriase!

belleane spune:

Non: Daca te respinge Cristina din nou, sau mai rau daca te va vedea ca pe un obsedat? Daca e fericita in viata ei si nu are nevoie de complicatii? Poate nici nu vrea sa aiba o discutie cu tine despre ceea ce vrei tu sa-i spui. Poate se va simti vinovata, ofensata. Sau mai rau ii va spune si sotiei tale sau colegilor/colegelor.

sau discutia va merge asa cum vrei tu, adica dragoste oarba adolescentina, fluturi in stomac, palpitatii,sms-uri, veselie mare, certat cu sotia, trantit usa, mutat impreuna, divort, partaj, vizite la copil, pensie alimentara. Dar asta cred ca era mai probabil daca Cristina nu ar avea si ea obligatii. In cazul asta e mai posibila varianta expusa de Buflea.
Ai putea sa-ti faci o schema logica.

NoUserName spune:

a vorbi deschis = sa-i spun tot ce v-am spus si voua pana aici. Fara sa-mi stabilesc o limita. Si va rog sa nu incepeti cu intrebari despre "dincolo de limita" ca un raspuns mai amanuntit nu va pot da. Cat despre contractul pentru noul (sau vechiul) film, o sa te rog sa iei legatura cu impresarul meu; nu stiu cum o sa dai de el, dar cu el trebuie sa discuti.

"Inlocuitor" nu stiu daca i-am gasit. E una din intrebari: e un inlocuitor, e ceea ce-mi doresc sau e o himera? Si mai mult decat atat: ce alte probleme deriva din asta? Evenimentul m-a prins complet nepregatit si m-am trezit intr-o situatie care nu-mi convine, in special pentru ca ma oboseste psihic. (As mai fi vrut sa scriu ceva dar nu-mi gasesc cuvintele - ceva despre cum ar privi problema un "barbat adevarat": santaj, denigrare, las' ca-i arat eu ei, etc. - mai bine ma abtin). Ce lucruri ma mai tin langa sotie? Pai despre asta scriu inca de la inceput si nu pot sintetiza in doua cuvinte decat in "motive exista". Nu am raspuns direct la a doua intrebare, insa reactia a fost ceva de genul "ma asteptam la asa ceva". Fondul problemei a inceput cu mult inaintea discutiei noastre; discutia n-a fost prima si amandoi suntem sceptici ca ar fost ultima.

Dar deja am raspuns de 3 ori intr-o zi la intrebari punctuale. Sper sa nu va suparati pe mine daca o sa raspund mai rar, in masura in care pot sa va spun ceva relevant. Si repet ce am mai scris desi repetitia nu e unul din lucrurile care-mi face placere: caut experiente de viata din care sa pot eu sa-mi extrag ideile principale; nu caut direct concluziile unor experiente, cu atat mai putin "fa asa ca asa-i mai bine".

later edit:
@uc: E posibil sa am o mare problema de morala. Tu ti-ai inselat sotia. Ti-am citit subiectele si am vazut ca-ti pare rau si daca ai putea te-ai intoarce in trecut sa schimbi ceva. Dar timpul oricum nu-l mai dai inapoi, doar inainte. Acum stii cati oameni ai ranit si ce puteai sa faci ca sa eviti aceste lucruri. Dar la ce-ti foloseste ce stii acum pentru a schimba un rau deja facut?

@all: Stiu ca judecata mea de acum e sub presiunea evenimentului si incerc, atat cat ma duce capul, sa analizez ceea ce voi face. Unii dintre voi fac tot felul de scenarii care pot sau nu sa fie realiste. De citit le citesc pe toate si va multumesc pentru orice punct de vedere.

balanta spune:

cabotin...nu neaparat in sensul asta...dar eu am trecut de etapa asta...nu mai sunt topita dupa nimeni...asa ca ar putea sa isi scrie cu cine vrea...mai sunt si altele decat grija ce face celalalt...pana la urma era vorba strict de ce sa faca sa nu ajunga in pat la alta...ideea e cat timp ne putem da pentru asta...adica abstinenta cam cat sa dureze ca sa aibe timp sa reinvie relatia?...o luna , doua, un an, doi ani...pt ca daca eu nu am mai fost atrasa de sotul meu cu forta si inchizand ochii nu am putut sa o fac ne-am trezit ca au trecut vreo 8 ani negocieri...da nici nu ne doream divort...eram atat de prieteni de la atatea discutii ca nu puteam rupe o asa prietenie...da nici atractia nu a mai venit de atata despicat firul in patru!

silvi_2005 spune:

Isabella iti doresc mult succes si sa o ia lucrurile pe calea buna, oricare ar fi aceea pana la urma subiectul tau a pus semne de intrebare si va da raspunsuri pentru mai multa lume
Celor care au gasit ceva de folos in postarea mea le spun ca ma bucur ca a fost asa si va tin pumnii sa luati decizii bune si sa va mearga bine. Si nu uitati ca prietenii buni sunt rari si merita pastrati, oriunde in lumea asta, in casnicie, in viata ...

Aqai spune:

Ba parerea mea e ca sotia lui NUN trebuie sa stie tot - NUN daca vrei sa schimbi ceva in relatia voastra

NUN, daca crezi ca discutia va escalada, poate luati in considerare sa o faceti intr-un mediu "neutru si supervizat". Ca un consilier poate. Si unul care sa aiba abilitatea de a va ghida in dialog astfel incat sa nu va jigniti. Si care daca veti mai vrea apoi sa lucreze cu voi sa va ajute sa reconstruiti. Daca veti vrea.

Si spun asta pentru ca oamenii sunt tare ciudati si .... particulari. Cata vreme imi puneam inima pe tava sotului meu si ii spuneam ca ne pierdem, ca ne indepartam, ca trebuie sa schimbe ceva fiindca relatia noastra imi fura toat abucuria dn viata... crede cineva ca am obtinut ceva? Am vorbit frumos, am vorbit urat. Am rationat, am amenintat, am avut rabdare, am plans, am incercat sa divortez, am incercat sa rabd, am cetit tone de psihologie sa-l inteleg, le-am dus de aripa la consilier, la terapeut, m-am dus pe mine sa ma trezesc intr-un final.... Pe langa ca erau lucrurile cum erau, le faceam si mai rele cautand SINGURA o iesire. Fiindca - si nu o spun cu vreun repros - sotul meu nu vedea ca nu e bine. Pentru el era suficient de bine si asta era tot ce isi dorea. Cum gandesc si altii, nu bea, nu ma batea :D (ma distreaza de mor abordarea asta), nu avea pe altcineva, munca in casa si parentingul erau jumi-juma ( ma rog, nu la linie, dar lucram impreuna) era devreme acasa. Dar cum era acasa....

Asa incat singurul raspuns al lui a fost: asa sunt eu, consider ca e good enough so take it or leave it. Ei bine, nu sunt singurele doua optiuni.

Sarind peste etape, poezie, arta si drama la greu, acum suntem cu caramida si mortarul in mana si reconstruim la greu.

Se pare ca uneori ne e atat de bine in viata noastra stupida si calduta, incat avem nevoie de un soc care sa ne scuture din temelii si sa ne arate cat de "pe dinafara" suntem. Ne inchipuim ca suntem buni, ca ii oferim celui de langa noi cele de care are nevoie, ca suntem un bun partener si de fapt e doar in mintea noastra. Pe cel de langa noi il omoram incet. Si nici nu-l lasam sa plece. De aceea e nevoie sa darami toata fantasmagoria asta si sa pui adevarul urat, cum o fi el, in fata. Nu zic ca eu am facut pasul cel radical, ci ela a venit inspre mine :D. Nu am facut eu primul pas, pentru ca nu am mai avut resurse. De data asta, a fost munca sotului meu, sa ma convinga ca dupa atatia ani de dat sanse o merita si meritam de fapt si pe ultima.

Ne-a zdruncinat socul asta in feluri in care nu le-am crezut posibile. Dar numai cand ne-am vazut cat de loviti, tristi si pierduti eram cu adevarat am gasit puterea sa ne iertam si sa spunem: de-ajuns. Am fost dusmani prea multa vreme, e timpul sa redevenim prieteni si iubiti.

Dar asta a fost alegerea noastra. Altii, in situatia noastra, au divortat. Se pare ca le-a luat mai putin decat ne-a luat noua macar sa ajungem la concluzia ca merita sa mai salvam ceva. Ceea ce imi spune ca acolo nu mai era nimic de salvat in the first place.



Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)