sustinere.. suport moral :)

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns rilbuc1 spune:

Nu cred ca se poate citi asa ceva... Cand dati copy-paste din alte parti, dati un preview inainte de a salva.

Citat:

Oamenii au pove#537;tile lor.
Probabil c#259; unele seam#259;n#259; intre ele. Ei se cunosc,se iubesc, a#537;teapt#259; un copil, merg pe acela#537;i drum. Cu toate acestea, fiecare poveste este unic#259;. Ce o face s#259; fie la fel #537;i totu#537;i unic#259;, alta? Amestecul nesfīr#537;it de culori ale dragostei, avalan#537;a de sentimente noi, dorin#539;a de a construi īmpreuna viitorul. S#259; fie d#259;ruirea? S#259; fie sentimentul nesfīr#537;it al recuno#537;tin#539;ei de a apar#539;ine unuia celuilalt? Probabil toate la un loc. Ceea ce este
sigur, Sorana, Paula, este leg#259;tura care consolideaz#259; viitorul lor. Nu mai sunt singuri, sunt o familie.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nadaflorilor spune:

acum se poate citi...

Citat:
citat din mesajul lui mesteru


.............

Prima intilnire cu viata

Oamenii au povestile lor.
Probabil ca unele seamana intre ele. Ei se cunosc,se iubesc, asteapta un copil, merg pe acelasi drum. Cu toate acestea, fiecare poveste este unica. Ce o face sa fie la fel si totusi unica, alta? Amestecul nesfīrsit de culori ale dragostei, avalansa de sentimente noi, dorinta de a construi īmpreuna viitorul. Sa fie daruirea? Sa fie sentimentul nesfīrsit al recunostintei de a apartine unuia celuilalt? Probabil toate la un loc. Ceea ce este
sigur, Sorana, Paula, este legatura care consolideaza viitorul lor. Nu mai sunt singuri, sunt o familie.

Exista un tarīm anume, un tarīm de poveste, de unde vin bebelusii, Dragostea, Tarīmul dragostei se afla la īnceputul Vietii, departe de toate grijile lumii. Copiii vin din īmbratisarea Dragostei si īntīlnesc marea īmbratisare a Vietii.

Anne si Sorin din Arad au primit cu emotie vestea venirii pe lume a celei ce va īntregii bucuria de a fi īmpreuna. Copilul care se naste este cīntecul nesfīrsit pornit din sufletele celor doi parinti pentru a perpetua miracolul Iubirii si al cunoasterii. Venise sorocul. Anne astepta cu nerabdare darul miraculos care avea sa schimbe viata lor definitiv. De astazi, fericirea va purta un nume, Sorana Paula!

- A venit timpul sa īmi intīlnesc parintii. As mai zabovi un pic pe aici cu voi, sa mai povestim, dar am auzit vocea tatalui meu si sunt nerabdatoare sa īl cunosc, spuse Sorana Paula.

- Oh, ne bucuram pentru tine, Sorana Paula. Astazi īti vei cunoaste familia. Ce mai aventura! Nici noi nu mai zabovim prea mult pe aici, asa ca ne vom īntīlni acuma īn viata pe care o īncepi.

Deodata, o lumina puternica si calda o īnvalui pe Sorana Paula. Era 5 mai 2005,ora 15 si 35 minute.

” E momentul venirii mele pe lume! Mami, Tati, domnule doctor! Sunt eu, Sorana Paula. Nu-i asa ca sunt voinica?”

- Felicitari, Anne, felicitari Sorin aveti o fetita sanatoasa. Cīntareste 3,650 Kg si are 52 cm, spuse domnul doctor Serban. Sa va traiasca si sa fiti fericiti.

Īn bratele mamei, pruncul atipi. Vor īmpartasi, de acum, multe lucruri minunate īn viata: diminetile curate si serile īnstelate, experientele majore dar si bucuriile simple. Īmpreuna vor descoperi izvorul īncrederii si vor consolida, īn fiecare zi, aceasta dragoste nesfīrsita.

Alaturi, se va afla Sorin. Acest copil este fiica lui. Īntodeauna va fi. E un sentiment nou pe care īl
traieste, mīndria ca va putea construi un viitor sigur pentru ce īi este mai drag. Astazi a venit sa o cunoasca si sa īi promita ca īi va calauzi pasii catre lume. O va purta īn suflet ca pe cel mai pretios talisman.Primul zīmbet, primul pas, primele īntrebari, vor fi,pentru proaspatul tatic, momente de uimire si īncīntare.

” Voi fi aici līnga tine! Te voi sprijini si te voi iubi īn fiecare zi, cu toata fiinta mea” e promisiunea vie pe care Sorin o face acelei parti din el care, de astazi, va da un nou sens prezentului si viitorului.

Vor ajunge acasa. Aceasta īnseamna locul unde vor construi īmpreuna cele mai frumoase vise si sperante, locul unde se vor regasi dupa o zi plina de noi experiente.

Sorana Paula abia asteapta sa īsi vada camera si patutul. ”Cīte jucarii am primit! Uite un ursulet. Acela ce o fi? Īmi va arata mami mai tīrziu, acum vreau sa manīnc si sa dorm, sunt foarte obosita.

Daca plīng, īmi va schimba cineva scutecul?”

Sorana Paula īncepe sa plīnga cu putere: ”Nu-mi place sa fiu uda!”

Anne desfacu scutecul, īl schimba repede, dupa care īsi puse micuta la piept. Un val de fericire si caldura inunda cea mai draga faptura. In scurt timp adormi din nou la pieptul mamei. ”Ce bine e in bratele mamicii”

Primii vizitatori sunt:bunicii Bubu si Moamoa. Cu emotie, privesc micutul miracol. Printre daruri, lacrimi si flori se gīndesc deja la momentul cīnd va mai creste, la plimbarile si povestile pe care i le vor spune, la rīsetele si nazbītiile viitoare. Acum vrea doar ss manīnce si sa doarma. Cīts liniste si seninatate i se citeste pe chip! Toata pacea si bunavointa lumii pare a fi coborīt peste coltul acesta de camera unde ca īntr-o coaja, īnvelita de dragostea celor din jur, miezul crud va creste.

Prima baita a fost un succes. Cu mare grija, Sorin a pregatit apa, uleiul de baie, samponul cel parfumat. Citeva jucarii pluteau vesele, dornice de joaca. Īnteresanta senzatie! Apa calduta si bratele sigure ale mamei alintau usor pielea laptoasa si trandafirie. Īi aminteste de siguranta din pīntecul mamei. Anne a
pregatit prosopul cel mai pufos, ca dupa baie. Sorana Paula sa se bucure de caldura tesaturii moi. Dupa baie, īn semn de multumire, un zīmbet de īnger coborī peste inimile parinīilor. Primul ei zīmbet este cel mai
frumos zīmbet de pe pamīnt.

“E noapte. Luna vegheaza discret la fereastra. Stelele zīmbesc si īi fac tot timpul cu ochiul. Ar trebui sa o cheme pe mama sa le vada. ”Mami…mamai…! ”Noapte buna,luna! Noapte buna stelelor! Daca mai vreti sa stam de vorba, treziti-ma! Ah, īnteleg, trebuie sa dorm mult pentru a ma face mare. Cred ca si mami trebuie sa doarma. Mīine o luam de la capat: mīncat, jucat, dormit, mīncat, jucat, baita. Pot sa va spun un secret? A īnceput sa īmi placa din ce īn ce mai mult baita. Abia astept ziua de mīine!”

Soarele straluceste jucaus pe cer. E vreme buna de plimbare. Sorin a pregatit caruciorul iar Anne pregateste cele mai frumoase haine pentru plimbare. E prima iesire īn parc. Sorana Paula va vedea, īn sfīrsit, Lumea…Este foarte nerabdatoare. Oare este adevarat ca este…foarte mare? Abia asteapta sa vada copacii, sa vada strada, sa vada oamenii si copiii. ”Acesta cred ca este caruciorul. Nu ma asteptam sa fie atīt de confortabil. Am acum posibilitatea sa vad totul foarte bine. E prima lectie despre lumea īnconjuratoare si nu vreau sa pierd nimic. Sper sa nu adorm. Oaah…iar mi sa facut somn. Ce o fi si cu somnul asta? Nu vreau sa adorm chiar acum. Stiu, vor fi multe plimbari de acum īncolo. Dar sa adorm de la prima iesire?”

A venit vremea primelor evaluari. Domnul doctor asteapta la cabinet. A mai crescut īn greutate si
sa mai īnaltat. ”Cred ca e de la somn. Toata lumea īmi spune ca daca dorm voi creste sanatoasa si mult mai repede. Cel mai mult īmi place sa ma joc si sa ma plimb. Cel mai putin īmi place cīnd trebuie sa fac
vaccinul. Ma ia mama īn brate, dar tot nu pot sa īl sufar. stiu, stiu, trebuie sa īl fac. Dar nu pot sarii niste etape sa ma fac odata mare si sa scap de el? Noroc ca nu se īntimpla īn fiecare zi.”

Anne este fericita ca micuta ei este sanatoasa si creste vazīnd cu ochii. Obrajorii trandafirii, micile
gropite de la fiecare īncheietura, trupul gingas mirosind a lapte si parca a smirna, gīnguritul ei suav cīnd se simte bine, toate acestea fac din aceasta faptura un dar special venit de la Dumnezeu.

“Astazi am descoperit ceva foarte interesant. Am doua mīnute. Prima data m-am speriat foarte tatre. Aratau ciudat. Apoi am descoperit ca sunt foarte utile. Te poti juca la nesfīrsit cu ele. Acum stau toata ziua si le admir. Abia astept sa vina bunicii Bubu si Moamoa. Vreau sa le arat ce descoperire am facut. Mami si tati s-au bucurat foarte tare cīnd le-am aratat ce pot face cu minutele. S-au distrat, ce mai! Am niste parinti foarte simpatici. De fiecare data cīnd mai descopar cīte ceva, sunt foarte fericiti. Rīdem mult īmpreuna.”

Īn fiecare seara, pīna Anne o pregateste de culcare, Sorin o cucereste pe Sorana Paula cu o noua poveste. Ea īl asculta vrajita. ”Cīte povesti stie tata!”

Sorana Paula a facut progrese mari. Poate sa stea īntre perne. E o pzitie foarte buna sa vada totul īn jur. Este foarte jucausa, curioasa si nerabdatoare. Fiecare jucarie din jurul ei prinde viata. ”Sa va povestesc despre jucarii. Atīt mami cīt si tati īmi spun numele lor. Acesta este ursuletul, celalalt este catelul, acesta este rata ( stiati ca rata face mac, mac?)”

Cel mai frumos zīmbet s-a īmbogatit cu doua perlute. Sunt cele mai pretioase perlute din lume. stirea noii achizitii circula cu repeziciune. Toata familia este mīndra de marele eveniment. ”stiti ce mi s-a īntimplat? Am simtit o mica umflatura īn gingie. Era usor dureroasa, asa ca mi-am bagat tot pumnul in gura. Era mai bine asa. Mama a īnceput sa rīda. ”I-a iesit primul dintisor! ”Striga fericita. Nu īntelegeam prea bine de ce era atīt de bucuroasa, mai ales ca nu era prea placut pentru mine. Īn urmatoarele zile au mai aparut
cīteva mici umflaturi. Cred ca īmi vor iesi dinti. Am aflat ca este normal sa fie asa. O fi bun laptele, dar as putea īncerca si altceva. De exemplu merele. Īmi plac la nebunie merele. Nu peste mult timp voi putea
sa le rontai. Deocamdata sunt multumita si cu jucariile!”

Plimbarile lungi, prin parc, fac parte din obisnuinta fiecarei zile. Este cel mai asteptat moment. Pentru Sorana Paula nimic nu se compara cu bucuria de a intra īn vacarmul prietenos al parcului. De altfel nu mai are asa de multe probleme cu somnul.

“Nu mai atipesc atunci cīnd mi-e lumea mai draga, adica īn momentul īn care ies la plimbare. Īmi place sa vad oamenii, masinile, īmi place sa ma plimb prin parc. Aici sunt tot felul de lucruri stiute si nestiute. Mai ales pe cele nestiute as vrea sa le cunosc. Cel mai mult īmi place īn leagan. Am vazut copii mai mari
care se dau īn topogan. Cīnd voi mai creste, vreau sa urc si eu acolo. Pare foarte interesant, altfel n-ar fi atīt de multi copii care sa urce veseli, apoi sa īsi dea drumul cu voinicie pe jgheabul īngust. As mai vrea sa merg si pe bicicleta, dar mai e mult pīna acolo…”

“Poate zilele acestea ma hotarasc sa merg īn picioare. Cred ca acesta e pasul cel mare. Daca reusesc, toate celelalte vor fi foarte usor de īmplinit. Īnca mi-e frica. Apoi e mult mai comod sa mergi de-a busilea. Nu iti pierzi niciodata echilibrul. Parca totusi as alerga. Sa ma ridic acum? Aaah, ma
dezechilibrez… Iar am cazut. Hai sa mai īncerc odata. N-o sa merg toata viata tīrīs, doar nu sunt larpe. Mami, mami am reusit! Uite-ma, nu mai sunt bebelus! Sunt fetita in toata firea. (Am uitat sa va spun ca de ceva timp īmi pot striga parintii. Nu-i asa ca am crescut mare?)”

Primul pas real dar si primul pas catre o lume care īsi va deschide, zi dupa zi, tainele. Aici se īncheie primul capitol. Vor urma altele la rīnd, pline de īncredere si nadejde.

V-am povestit cīte ceva despre īnceputul aventurii mele. stiu ca e abia īnceputul, pot sa va spun ca am cīteva certitudini. Parintii mei, Anne si Sorin, ma iubesc si eu īi iubesc. Voi avea o viata frumoasa pentru ca ei sunt alaturi de mine. Simt puterea dragostei care ne uneste īn fiecare dimineata si care se
continua lin, īn amiaza, ca apoi, sa se īmplineasca nesfīrsit īn fiecare seara. stiu ca atiī timp cīt suntem īmpreuna toate bucuriile, dar si greuatile firesti ale vietii, le vom īmparti senin.

Cu drag, Sorana Paula

Iubiti-va nepotii


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mesteru spune:

Multumesc, nadaflorilor, pentru corectia facuta la acea mica povestioara. Vreau sa cer scuze de la toata lumea pentru ca am gresit si nu am previzualizat inainte de a trimete. Rog un moderator sa stearga ce am scris eu si sa lase doar corectia facuta de nadaflorilor. Povestea este adevarata.

Mergi la inceput