Podurile din Madison County ...
Raspunsuri - Pagina 2
Aqai spune:
Nu stiu cine declanseaza sentimentele de vinovatie sau ce... ca o fi MMP-ul, biserica, anturajul, educatia, constiinta, uzantele sociale uf ca multe mai sunt si toate zic de rau
dar cum crezi tu ca se simte o femeie in fata cuiva care i-a aflat secretul
si oare cum s-o fi simtind seara la culcare...
pls nu intelege ca si eu fug dupa oameni cu MMsomething pe strada. Toc si eu dilema pe toate partile si profit de tonul echilibrat. (o fi de vina ora tarzie 
ocebine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui J G Robert, please. You don't understand, no-one does. When a woman makes the choice to marry, to have children; in one way her life begins but in another way it stops. You build a life of details. You become a mother, a wife and you stop and stay steady so that your children can move. And when they leave they take your life of details with them. And then you're expected move again only you don't remember what moves you because no-one has asked in so long. Not even yourself. You never in your life think that love like this can happen to you. Nu pot decat sa ma bucur pentru Francesca ca a trait acele zile :) Nu e nimic de iertat, nimeni n-a avut de suferit, nu? Ea ramane monogama, isi face datoria pana la capat. J si Carla (05.02.2006) www.prin-casa.ro/" target="_blank">Culinare |
Dar de ce este obligatoriu sa "dispari" ca individ intr-o casatorie (sau relatie monogama)?
Nu o invinovatesc pe Meryl Street pentru "poduri" pentru ca se vedea nefericirea ei de la o posta iar norma sociala a vremii nu permitea alternative.
Cumva discutiile ma fac sa cred ca de fapt se comite compromisul cam la casatorie...am senzatia ca multi merg in intr-o directia visata care n-are nimic in comun cu realitatea. Cred ca multi sint "in love" cu ideea de a fii "in love" dar fara aprecierea realista a partenerului de drum.
portocalia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Bine, eu o sa vin ci o alta intrebare atunci :) merita fericirea pesonala orice pret? fiindca invariabil pretul exista. si e cel platit de cel luat cu acte in prima faza. Apoi inerentele sentimente de vinovatie - sunt curioasa daca sunt doar apanaj feminin :D. Dar ma rog, despre astea filmul nu ne vorbeste. Si nici in cazurile reale pe care le-am cunoscut, protagonistele nu au vorbit pe fata despre asa ceva. Le-am dedus din felul in care isi justificau povestea. Sau nu justificau. Validau.... cautau obsesiv validari. |
cred ca ...depinde :). e foarte greu sa pui in balanta dragostea nebuna pe de-o parte si familia, statutul social, confortul material pe de alta parte. sunt regnuri diferite si nu sunt compensabile una cu alta. eu am fugit in lume cu iubirea vietii la 27 de ani, si nu regret nicio clipa. insa in acelasi timp, multumesc sortii ca momentul ala s-a intamplat atunci, la tinerete, pentru ca sa mi se intample acum, ar fi o reala drama si nu stiu daca as avea suficienta forta sa ies intreaga din ea.
tocmai pentru ca stiu cu ce se mananca, sa mi se mai intample o iubire de-asta ravasitoare, as ucide-o in fasa si as alege familia si confortul :). m-a costat atat de mult consum nervos prima experienta, incat pur si simplu nu as mai fi capabila s-o repet.
editez ca sa spun ce era mai important: daca ti se intampla prima oara, nu stiu daca merita totusi sa ratezi experienta :). de-asta zic, bine ca am trait-o, dar si mai bine ca a fost la tinerete!
anda141 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Bine, eu o sa vin ci o alta intrebare atunci :) merita fericirea pesonala orice pret? fiindca invariabil pretul exista. |
Hm..fericirea personala..sa nu uitam ca aceasta fericire este pasionala atata cat cat este interzisa si este la inceput. Ne indragostim de cineva, ne iubim, fluturasi ,toata lumea e a noastra, tot tacamul- bineinteles acasa familia, ca despre asta vorbim. DAR stim foarte bine ca acestea trec imediat ce luam toata relatia in serios si ne hotaram sa ne mutam impreuna, sa facem o alta familie impreuna cu noul /noua iubita. Cat dureaza fericirea si fluturasii ? Cat a durat si cu actualul sot, mi mult sau mai putin, dar trec si ne trezim in fata vietii asa cum este ea, de fapt. Si atunci pentru ce?
Nu ma refer aici la relatiile care nu mai merg, care oricum sunt la pamant, desi nici acolo eu nu gasesc ok , mie mi s epare corect intai divortezi si apoi te apuci de cautat, dar asta e deja alta poveste.
mihaela_s spune:
In cartea si filmul in discutie era o fapta foarte delasatoare ca ea sa fi plecat cu fotograful. Era prin anii 50-60 parca, ei stateai la tara. Divorturile inexistente, unde mai pui ca o femeie sa isi paraseasca familia. Daca vreti ea a fost Anna Karenina care nu a plecat cu Vronski. Poate chiar citise cartea si nu voia soarta Annei.
Nu stiu ce e cu NUN si cu Isabella, de ce apar ei aici in discutie...
mihaela_s spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui anda141
Hm..fericirea personala..sa nu uitam ca aceasta fericire este pasionala atata cat cat este interzisa si este la inceput. Ne indragostim de cineva, ne iubim, fluturasi ,toata lumea e a noastra, tot tacamul- bineinteles acasa familia, ca despre asta vorbim. DAR stim foarte bine ca acestea trec imediat ce luam toata relatia in serios si ne hotaram sa ne mutam impreuna, sa facem o alta familie impreuna cu noul /noua iubita. Cat dureaza fericirea si fluturasii ? Cat a durat si cu actualul sot, mi mult sau mai putin, dar trec si ne trezim in fata vietii asa cum este ea, de fapt. Si atunci pentru ce? Nu ma refer aici la relatiile care nu mai merg, care oricum sunt la pamant, desi nici acolo eu nu gasesc ok , mie mi s epare corect intai divortezi si apoi te apuci de cautat, dar asta e deja alta poveste. |
Eu te contrazic.
Prin experienta personala. 
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Nu stiu cine declanseaza sentimentele de vinovatie sau ce... ca o fi MMP-ul, biserica, anturajul, educatia, constiinta, uzantele sociale uf ca multe mai sunt si toate zic de rau dar cum crezi tu ca se simte o femeie in fata cuiva care i-a aflat secretul si oare cum s-o fi simtind seara la culcare... pls nu intelege ca si eu fug dupa oameni cu MMsomething pe strada. Toc si eu dilema pe toate partile si profit de tonul echilibrat. (o fi de vina ora tarzie |
Banuiesc ca atata timp cat doua evenimente (familia si o pasiune paralele) echilibreaza un dezechilibru aparut din atatea motive explicate de NUN, este posibil sa le separi fara a simti vina vis a vis de nici una dintre ele. Mai degraba te manaca neputinta de a le aduna pe toate intr-o singura persoana - si asta a jucat Maryl Streep foarte bine in film.
Cat despre o femeie cu secretul aflat - depinde cine o judeca, dar in general cred ca va muri cu o reputatie sifonata, mai ales in grupuri care citesc de 3 ori pe saptamana MMP-ul (Manualul Monogamului Perfect). Totusi, impresia mea este ca normele sociale se cam schimba, biserica a pierdut mult teren si societatile, odata cu emanciparea femeii, devin din ce in ce mai permisive cu realtiile dintre oameni. Ele sunt intelese mai bine, explicate mai bine, tolerate mai usor si ...acceptate ca atare, adica deloc nemuritoare.
Interesant este ca un barbat cu secretu-i aflat este / era mult mai usor tolerat.
Aqai spune:
ocebine
Dar de ce este obligatoriu sa "dispari" ca individ intr-o casatorie (sau relatie monogama)?
Nu e obligatoriu. Dar se intampla.
Si nu neaparat pentru ca nu ti-ai evaluat corect partenerul. Ci pentru ca ai avut neinspiratia de a nu-ti da seama cum va evolua. el, ea, relatia....
si rezolvarea cu divortul anterior e atat de teoretica.... dar teoretic e calea corecta
mihaela_s spune:
Eu mai cred ca te indragostesti de mai multe ori in viata, dar iubesti cu adevarat doar o data. 
Iar cand ai gasit acea dragoste (daca o gasesti) atunci nu mai incape loc de o noua indragosteala. Fluturii aceia de la inceput se transforma in alti fluturi, mai domoli dar care iti produc aceleasi senzatii de cate ori il vezi/o vezi. Chiar si dupa 10 ani. Sunt sigura ca si dupa 50 daca e cazul. 
mihaela_s spune:
Asadar ea din carte nu isi iubea sotul, avea disponibilitate pentru o noua dragoste. S-a indragostit de el si a murit iubindu-l. Si el la fel pe ea. Si-au sacrificat insa dragostea de gura lumii si de dragul familiei ei. E o poveste banala, dar atat de des intalnita...pentru ca automat daca ea ar fi plecat ar fi fost considerata depravata. Asa si-a salvat si familia si "spatele".
In ziua de azi, intr-o societate moderna si libera (sa nu zic libertina) mai rar gasesti asemenea sacrificii.