TEMERI INAINTE DE NASTERE

Buna seara tuturor.
Da, scriu prima data aici. Am citit experientele celorlalte mamici.
Nu am intalnit inca nici o mamica sa aiba temerile pe care eu le am inainte de a 2 nastere.
Desi am nascut fara probleme in urma cu 8 ani, acum ma sperie foarte tare apropierea nasterii, gandurile nu imi sunt foarte frumoase...din contra. Nu pot sa-mi explic de ce simt si gandesc asa. Ma situez undeva intre depresie si teama puternica.
M-am hotarat sa scriu aici din doua motive, in primul rand cred ca primul pas spre vindecare e sa recunosti ca ai o suferinta si in al doilea rand as vrea sa stiu daca au mai trecut si alte femei prin ce trec eu acum. Uneori experiente similare pot ajuta.

Cu bine

I

Matzaila_81 spune:

Si mie imi este foarte teama si nu am mai nascut. Si mai am prietene la Odiseea noastra care se tem iar astazi exact am primit un mail de la cea mai buna prietena din Anglia care imi spunea ca de fapt nu a fost atat de puternica pe cat a lasat sa para, ca avea atacuri de panica inainte de nastere de care a povestit doar sotului.
Cred ca e imposibil sa nu te temi.
Fizic este o provocare si pe langa toate astea mai este si grija legata de copil.
Am auzit insa ca atunci cand vine momentul te mobilizezi fara sa-ti dai seama, ca tine de natura noastra. Sper sa fie asa. Oricum, incerc sa vizualizez toti pasii in fiecare zi si sa ma imbarbatez de una singura.
Dar mi-e teama, mi-e cumplit de teama, nu vreau insa ca din cauza asta sa intunec momentul respectiv si dupa sa regret.

Asa ca Isla nu esti singura

+38

lavi02 spune:

Fetelor, ganditi-va ca e ceva firesc, normal, fiziologic, ceva ce fac femeile de mii de ani. Eu sunt acum gravida cu bb3 si ma gandesc ca nasterea inseamna cateva ore cu ceva dureri productive, intrerupte de binemeritate pauze dintr-o zi, peste ceva timp, care se vor termina cu o mare bucurie!

Intr-un fel de abia astept momentul, pe de alta parte stiu ca atunci se va termina sarcina, ultima pentru mine, asa ca incerc sa ma bucur de sarcina deocamdata.

Stiu, exista si riscuri, dar sunt in mare parte inlaturate de faptul ca nastem in spital, sub supraveghere medicala. Pana la urma pentru orice e risc in viata asta: si sa treci strada, si chiar in casa ti se poate intampla orice daca e sa ti se intample.

Am avut in familie oameni suferinzi de boli grele, cu dureri fara leac, fara sansa de a scapa de ele si singurul final posibil e unul trist. Pe langa suferinta cauzata de o boala grava, nasterea - ori normala ori cu operatie, e un fleac, o bucurie.

Da, teama de nastere e fireasca, mai ales cand ti se va intampla chiar tie, peste cateva zile si cale de intors numai este , dar indepartati-va putin perspectiva si incercati sa vedeti altfel lucrurile.

Matzaila_81 spune:

Cat incerc sa ma gandesc ca e ceva firesc, dar uneori teama de necunoscut e mai mare. Pe langa asta, sunt la prima sarcina si nu-mi vine sa cred ca am ajuns pana aici, eu chiar o sa nasc adica. Stiam asta pana acum dar nu constientizasem.

+38

lavi02 spune:

Matza, exact asa gandeam si eu la prima sarcina.
La inceput, dupa ce am ramas gravi, cand vedeam gravide cu burta mare pe strada ma gandeam ca eu n-o sa ajung niciodata asa. Nu se poate. S-a putut. Dupa aia am crezut ca n-o sa nasc. Eu? Nu se poate. Am nascut. Cu alaptatul la fel, mi se parea foarte ciudat si nefiresc. Am alaptat.

Cum se zice, omul se obisnuieste si spanzurat.

Acum, la al treilea copil mi se par toate naturale si firesti, si burta mare, si nascutul, si alaptatul, ba chiar mi se pare mai interesanta, bogata si frumoasa viata noastra de femei ca avem parte si de experientele astea.

megbeng spune:

Isla, trec si eu cam prin aceleasi stari ca si tine, si tot la a doua sarcina..imi vin in minte ganduri negre: ce se va intampla cu copiii daca eu mor, visez tot mai des ca fie eu fie bebelusa din burtica patim ceva. Aseara il culcasem pe matei si era f obosita, sotul inca nu venise de la serviciu si am zis sa fac o baie in cada, sa ma relaxez..si ma tot gandeam: daca adorm si ma inec? daca ma gaseste copilul asa? numai ganduri tampite, pe cuvant....eu cred ca e de la hormoni si sper sa treaca repede dupa nastere

---

meg,dematei(9.02.2007) si cu 33+

"Mami, te iubesc dintotdeauna!" (Matei)

Isla spune:

Va multumesc mult pentru raspunsuri. Exact cum am spus e bine sa stii ca mai sunt si alte persoane care se confrunta cu aceleasi ganduri.
Nu am avut nici o problema inainte de prima nastere. Aveam un psihic excelent si nasterea a decurs normal si chiar rapid(6ore 30min).
Lavi ai perfecta dreptate in ceea ce spui si la nivel logic si eu gandesc asa. Din pacate logica ma mai paraseste cate o data si ii ia locul senzitivul...
Megbeng parca mi-ai citit gandurile... Poate ca ai dreptate si e voarba de hormoni. Poate si ca mai avand un copil gandurile devin mai intense.
La mine mai e si teama de necunoscut, e totul diferit in Anlia fata de Romania.
Din fericire nu traiesc cu aceste ganduri in permanenta...sunt momente si momente si mai stiu ca adrenalina din momentul nasterii ajuta foarte tare.
Va doresc sarcini usoare si nasteri usoare. Eu abia astept sa o tin pe micuta mea Fiona in brate

Cu bine
I

megbeng spune:

isla, cand ai DPN-ul?

---

meg,dematei(9.02.2007) si cu 33+

"Mami, te iubesc dintotdeauna!" (Matei)

Isla spune:

in 8 feb, megbeng. Saptamana viitoare intru in 39 sapt :)

cristinuk@ spune:

Sunt normale starile astea mai ales ca acum cam ai idee ce te asteapta la prima nastere stai bine doar cu teoria
Iti urez nastere usoara si bebe sanatos

lavi02 spune:

Isla, te asteptam deci peste cateva zile cu o frumoasa poveste a nasterii!
Nastere usoara si frumoasa!