Educatia copilului stil "Cuptorul lui Nastratin"

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns boticelina spune:

offtopic: era pilda cu cuptorul sau cu ulciorul? Ca pe aia cu cuptorul n-o stiu.

Eu imi cresc copilul echilibrat (zic eu ). La gradinita insa m-au albit si deja are eticheta pe frunte ca e "alintata/rasfata". Eu incerc sa le explic ca pur si simplu asa e ea, expansiva, cand te astepti mai putin ii vine in cap vreo ideea (aka trasnaie), tipa (de emotie - chiraie ca o maimuta, e deranjant, stiu), danseaza, rade, se ridica de la masa ca i-a atras ceva atentia...

Prima eticheta din partea educatoarelor (la 2 ani si 3 luni ) a fost de deficit de atentie . Acum au decis ca-i doar rasfatata... Eu stiu insa ca o sa creasca si c-o sa fie altfel pe masura ce va trece timpul, mai calma, mai atenta, mai retinuta si stiu ca as fi facut o greseala daca as fi pus botul la "sfaturile" mai mult sau mai putin avizate ale celor care nu-mi vad copilul decat cateva ore/minute pe zi sau chiar mai rar.



Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns boticelina spune:

Si daca e vorba de ulcior, eu da, o cresc in stilul "ulciorului lui Nastratin, dar fara bataie Ii explic inainte de a intreprinde ceva unde tre sa aiba grija si daca n-are (grija) o las sa se confrunte cu situatia si sper sa traga invataminte.
Imi pare o strategie mai buna decat cea in stilul "drobului de sare"



Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns terishka spune:

Pentru mine depinde cum sunt emise parerile - daca simt in ele bunavointa, atunci stau sa ma gandesc daca sunt intemeiate sau ba. La fel, daca le spun persoane care ma cunosc mai indeaproape e important - nu de putine ori gandindu-ma la ce mi-a zis cea mai buna prietena a mea de exemplu despre copii mi-am mai dat seama de ceva.

Drept sa isi dea cu parerea are oricine, eu nu pot ingradi libertatea nimanui. Dar incerc sa taxez (inclusiv rudele sau persoanele mai apropiate) atunci cand cred ca se sare calul. Mai elegant sau nu, mai ironic sau nu, mai agresiv sau nu, dupa cum imi iese:)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Biribu spune:

eu ma zburlesc ca un arici cind imi vine cineva cu sfaturi nesolicitate, ca-s bine sau rau intentionate.
le-am primit din plin in special din familia largita si le-am interpretat ca o forma de a se baga in seama si a se da cu parerea cind nu e cazul. le stim cu totii, copilul trbe sa doarma/manince etc asa si nu invers

am apreciat insa intotdeauna atitudinea unor persoane intelepte, dupa mine, care te vad uneori in dificultate si nu incep sa-ti spuna ce sa faci, in schimb iti povestesc cum au facut ele intr-o situatie similara.

mi-aduc aminte de un drum cu avionul, copilul nostru urlind cit il tineau plaminii, in jur tot felul de mame care mai de care comentind, cu critici mai subtile sau nu ca uite ce rasfatat, nu-s astia in stare sa il controleze, pai asa l-au invatat ... si o tipa care nu a zis absolut nimic, apare din senin si ii aduce fiemii o jucarie, fara sa zica absolut nimic i-o ofera si pleaca. si a tacut prunca
in concluzie, nu de vorbarie ducem lipsa, daca vrei sa ajuti poti sa o faci si altfel



Mami de A 5.02.07, T 27.06.08 si BB 3

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns J G spune:

Eu nu apreciez absolut deloc sfaturile necerute. Nici opiniile, nici parerile, nimic.
Desigur daca fiica-mea deranjeaza pe cineva, oricine e binevenit sa-mi spuna ce-l deranjeaza si discutam. Ma refer la chestii reale, nu la faptul ca n-are gauri pt cercei, de exemplu (poate n-o sa credeti dar chestia asta deranjeaza lumea).
Insa eu nu tin mortis sa pastrez relatiile cu cei din jurul meu/rude. Ma simt OK cu mine si familia si prietenii foarte apropiati. Restul pot disparea maine fara sa observ, si asta imi da libertatea sa nu fac compromisuri.
La randul meu nu ofer sfaturi si nu intervin decat daca vad un copil in suferinta. De la copii urland de cald vara, cu caciuli in cap si transpirati si mov, pana la cei batuti pe strada, atunci zic, da. Altfel imi vad de treaba mea si vorbesc numai cand sunt intrebata.

Semneaza o mama de copil sanatos care a vorbit dupa 3 ani si care a primit f f f f f f f ffffffffff multe sfaturi si opinii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elle_seb spune:

Citat:
citat din mesajul lui JuliaSM

Citat:
citat din mesajul lui Elle_seb


Hai sa zicem: unde se termina satisfacerea nevoilor afective ale coplului(...) ?


Daca poti sa-mi raspunzi la urmatoarea intrebare, inseamna ca stii raspunsul si la problema ta. Unde se termina satifacerea nevoilor afective ale adultului? Cand spui ca sotul te iubeste prea mult si te rasfata de-ti vine sa-ti iei campii, ca si copiii te iubesc si tu, gata, nu mai poti si ai vrea sa inceteze-odata, ca altfel iti dauneaza la caracter?


Pusa asa, problema pare rezolvata. Si daca ma gandesc mai bine, ai mare dreptate. De ce noi, adultii, avem dreptul si cerem toata atentia si rasfatul de la cei din jur, si copiii nu, ca devin rasfatati?
Insa mi se tot spune sa nu le mai satisfac toate poftele ca "se invata" (desi chiar nu sunt mereu la picioarele lor atunci cand imi cer ceva; avem si noi cateva reguli, pe care de obicei le respectam).
Dar nu este suficient in ochii celorlator persoane din familia largita. Exemplu concret: fi-mea imi cere mereu sa o imbrac cu costumul de la balet. Uneori o imbrac, alteori nu, atunci cand momentul nu este potrivit. Aveam musafiri, din familie, la inceput i-am zis ca nu te imbrac acum, pana la urma am imbracat-o. In secunda 2 mi s-a reprosat direct ca ii fac toate poftele si ca o sa se invete o rasfatata.

Persoana de la care vin parerile astea nu are copii. Cu ceva saptamani in urma i-am spus de la obraz ca atunci cand o sa aiba copilul lui si o sa inteleaga cum e sa fii parinte, atunci sa-mi faca observatie. Si s-a suparat si de atunci ma taxeaza de fiecare data cand poate.




_
Tratament Anti-Cancer - 24 Brevete Medicale Internationale

35+ *** Mami de Sebi (25 Mai 2004) si Sofia (14 August 2008)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elle_seb spune:

Cei care imi fac "observatie" sunt persoane tinere, din familia apropiata, care nu au copii.
Nu ma pot abtine sa nu le zic sa-si vada de treaba lor, si cand am facut asta, au fost deranjati si mi-au spus ca daca nu au copii nu inseamna ca nu stiu cum se cresc copiii.


Dar cum poti sti ce inseamna sa fii parinte daca nu esti unul, doar din ce vezi la altii?

_
Tratament Anti-Cancer - 24 Brevete Medicale Internationale

35+ *** Mami de Sebi (25 Mai 2004) si Sofia (14 August 2008)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns J G spune:

Eu zic ca nici atunci cand va fi parinte nu are de ce sa-ti faca observatie. De unde pana unde?

Eu cred ca va intalniti prea des cu rudele


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Fomalhauti spune:

Azi cea mica a adormit in carut. Cu capul intr-o parte (nu asa adorm toti copiii in carut?). Si vine o tipa drept spre mine si spune (mai vorbea si tare!): "Vedeti ca a adormit cu capul stramb!" Eu incerc sa o ocolesc cu carutul dar ea, nimic, se muta iar in fata carutului si mai si intinde mana spre el, sa "indrepte capul copilului", presupun. Am intors carutul cam 90 grade si i-am spus pe un ton care nu cred ca era prea frumos "Asa doarme ea." Apoi am ocolit-o dar tot a mai avut ceva de zis din spate "Vedeti sa nu..." N-am auzit mai departe.

Ma enerveaza la culme toate aceste persoane care imi dau sfaturi pe strada. Mi se par deplasati; de ce as asculta de sfatul (necerut) al unui necunoscut?! Si cel mai tare ma enerveaza cei care incep sa discute cand plange copilul "Da' de ce plange?" Si tot ei isi dau raspunsuri. Pai sunt doua posibilitati: fie nici eu nu stiu de ce plange copilul dar atunci nu stiu cum ar "nimeri" un necunoscut de pe strada cauza reala, fie stiu de ce plange copilul dar nu pot remedia situatia pe moment. Dar unii nu se lasa....

Aaaa, o poveste cu astia care "nu se lasa". In urma cu ceva vreme ma duceam la piscina cu copilul in carut. Copilul spunea "apa" referindu-se la piscina. Asa ca i-am spus ca mergem la "apa". Pe drum mi s-a rupt carutul. L-am sunat pe sotul meu si am ramas pe strada. Copilul a inceput sa planga "apa, apa". O doamna s-a oprit si m-a intrebat daca nu am apa pentru copil. M-am gandit ca femeia este bine intentionata asa ca i-am explicat despre ce este vorba. Ea, nimic. "Doamna, daca vreti ii cumpar eu copilului o sticla de apa." I-am explicat din nou ca nu cere apa de baut. Tipa nimic. Se tot invartea in jurul meu si o tinea pe a ei, ca imi cumpara ea o sticla de apa daca nu am bani, ca uite, plange copilul de sete. Asta e, unii sunt ciudati rau.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elle_seb spune:

Citat:
citat din mesajul lui J G

Eu zic ca nici atunci cand va fi parinte nu are de ce sa-ti faca observatie. De unde pana unde?

Eu cred ca va intalniti prea des cu rudele


J si Carla (05.02.2006)
www.prin-casa.ro/" target="_blank">Culinare



Asa simt si eu, insa vreau ca observatiile astea sa inceteze si sa nu mai vad ochi dati peste cap si in afara de aceasta, as vrea ca relatiile dintre noi sa nu fie afectate de faptul ca vreau sa-mi vad singura de educatia copiilor mei, fara criticile astea nefondate.
De copii gen Dl. Goe nici nu poate fi vorba.



_
Tratament Anti-Cancer - 24 Brevete Medicale Internationale

35+ *** Mami de Sebi (25 Mai 2004) si Sofia (14 August 2008)

Mergi la inceput