Nevoile mamei vs. nevoile copilului
Raspunsuri - Pagina 21
cristoiu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui saskia E adevarat, dar presupun ca in epoca respectiva femeile faceau copii ca asa era dat de la Dumnezeu, asa faceau toate, etc, nu ca aveau vocatia asta. Era ceva natural, ce venea de la sine, nu citeau tot felul de teorii si sincer nici nu cred ca le interesa, nu aveau timp de asa ceva. Intretimp societatea a evoluat, nu mai putem avea scuza ca avem copil, ca a venit si el pe lume, si atat. |
Nu Exista vocatie de mama. E un instinct, eu asa cred, caRe ne face sa vrem copii, si sa ii facem. Societatea a avoluat, dar instinctele au ramas aceleasi.
Off topic imi cer scuze penTru capitalizarea aiurea dar e de la tastatura de ipad care imi disparE cind mi-e lumea mai draga si ma scoate din pepeni deja.
ela_04 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui dana vio
Asta n-am inteles-o?! Mama mea sta cu Alexandra acum in vacanta si o ia de la gradi zilnic de la 13.00 si eu nu-i dau bani/plata pentru asta. Nici n-ar lua bani pentru asa ceva. Daca inca este la serviciu nu cred ca are rost sa lase serviciul pentru ca presupun ca are o varsta si se apropie de pensionare. Alexandra Maria 14.12.2007 |
Esti o mamica fericita atunci.
Mama e pensionara cu o pensie care abia ii ajunge sa-si plateasca darile. Intretinere, lumina, tel etc. Asa ca trebuie sa munceasca.
Ori eu nu pot sa-i cer sa renunte la sursa ei de venit si sa stea doar din placerea de a fi bunica 8 ore cu bb al meu. Nu mi se pare mie corect fata de ea.
Dar in acelasi timp nici nu vreau o persoana straina sa aibe grija de copilul meu. Asa ca am gasit o solutie de compromis.
Nu spun ca e cea mai buna...dar atat m-a dus pe mine capul.
ela_04 spune:
Nu inteleg treaba asta cu manechiura neam!
Isi inchipuie oare cineva ca daca mie imi place sa imi fac manechiura asta inseamna ca eu nu spal wc-ul cu aceasi manechiura? Sau copilul de kk?
Daca imi place sa nu am par pe maini si pe picioare, sau ca ma plimb prin mall inseamna ca nu stau cu orele la cratita sau nu fac de mancare, nu fac smotrul prin casa ca si cea care ii place sa stea in fata blocului nu in mall?
Da ce in mall e interzis sa te plimbi cu copilul? Asta inseamna ca automat eu ma plimb de nebuna si copilul sta cu mama acasa?!
De ce trebuie sa fim toate mamele la fel? ....
s-a trezit copilul
revin 
anya spune:
Instict. Ceasul biologic care ticaie e varianta cosmetizata a instinctului, vocatia...la fel. Pana la urma, sub toata spoiala de inteligenta, cunostinte, traditii sau reguli sociale ramanem niste animale cu instincte. Unii au instincte mai puternice, altii mai deloc. Fiecare specie sai individ supravietuieste si functie de cat de adaptat este (aici instinctele au un loc important). Cand puiul are probleme si leoaica, si femeia vor sari sa-l apere. Pe de alta parte leoaica, cu toate riscurile, isi lasa puiul ca sa mearga sa vaneze. Noi nu-l lasam singur. Am inventat bunici, bone sau crese...dar instinctual, mai devreme sau mai tarziu trebuie sa iesim la vanat.
terishka spune:
Eu nu mi-am planificat nici unul dintre cei doi copii, deci n-am avut timp sa ma gandesc foarte mult ce o sa fac atunci cand voi avea copii, doar chestii generale asa. Dar totusi l-am facut pe primul la venerabila varsta de 27 de ani, deci nu chiar la varsta tineretii cu cas la gura. Cu mana pe inima spun ca nu aveam nici cea mai vaga idee despre cu ce se mananca cresterea fizica si psihica a vreunui copil. Nu am avut rude, prieteni cu copii mici prin preajma. Tot ce am acumulat in acest domeniu dateaza post-nastere sa zic asa.
Pe mine ma distreaza foarte apostrofarile intalnite pe aici de genul "da tu nu te-ai gandit inainte cum o sa fie"? Nu, nu m-am gandit, de unde sa ma gandesc? Si nu sunt singura vad, ma uit la prietenele de aceeasi varsta cu mine acum, fara copii, care bat campii pe aceleasi subiecte pe care le aveam si eu: trebuie sa ai multi bani sa il cresti, il mai lasi sa si planga pana adoarme, nu il iei in brate imediat, il cari cu tine peste tot la orice ora etc. Bref, cred ca putine femei au idee in ce se baga atunci cand decid ca vor un copil.
Tocmai imi inchei zilele astea 4 ani jumate de stat acasa cu cei 2 copii.
A fost o poezie, cum zice pisigri ca trebuie? Nu, nu a fost. Au fost momente cand cinstit spun imi venea sa imi iau campii, cand ma gandeam ca poate nu ii educ cum trebuie de imi fac atatea greutati. Incepusem sa discut cu iubitul meu chiar sa plec singura intr-o vacanta:) Au fost momente cand orice ora departe de copii mi s-a parut a fi o binecuvantare - prilejuri pentru chestii de-astea triviale de-a dreptul pentru multe femei vad, cum sunt iesitul la o cafea sau manichiura sau holbatul in vitrine la mall.
A fost o obligatie? Nu, nu a fost. Au fost momente frumoase cu duiumul, am descoperit atat de multe lucruri despre lume si despre mine si sunt atat de fericita ca a existat perioada asta. Ma simt asa de mult mai matura, mai stiutoare, mai rabdatoare, mai intelegatoare, mai iubitoare. Ma simt cu adevarat o persoana mai buna si mai... plina, nu gasesc un cuvant mai potrivit.
Cum o fi carevasazica cu nevoile, cu versusul? Habar n-am. Nu ma intereseaza sa generalizez pornind de la experienta mea nimic. A fost o experienta, altcineva probabil face altfel. Cred ca atat timp cat copilul se simte iubit si ocrotit, alegerile mamei vor fi probabil cele mai bune.
columbiana spune:
Nelia, ai avea dreptate daca:
1) statisticile ar arata ceea ce tu sustii, dar inca nu-i cazul; uite rezultatele natalitatii in rindul femeilor ce-si impart viata intre copii si profesie fara sa treaca intr-o extrema sau alta; vezi realitatea natalitatii Franta, Quebec versus Romania, Germania.
2) nu fac parte din nici o tabara, ar fi trebuit deja sa ma cunosti ca persoana individuala, cu conceptii proprii si personale, dar probabil povestea cu tabere ti-e mai usor de argumentat;
3) n-am citit niciodata pe DC vreun topic deschis de vreo "carierista" (vorbesc de cele adevarate, pe care le stiu implinite, in diaspora sau Romania, nu de topice gen sa-i scot sau nu copilului certificat de invaliditate/alta enormitate trecuta subtil printre rinduri) in care sa se bata cu pumnii in piept pentru metoda lor de crestere, si sa le urecheze pe restul; extreme ale teoriei asteia a atasamentului aruncate pe forum am citit destule. dar daca ai tu un exemplu de topic deschis de ceea ce numesti cealalta tabara, sunt curioasa!
| Citat: | ||
citat din mesajul lui nelia
Totul ar fi o normalitate, nu numai femeia cu trei copii... daca aceasta femeie care isi scoate ochii la acest subiect nu ar fi nevoita, chiar si atunci cind nu accepta asta si nu recunoaste, sa aleaga intre a fi mame si a trai o viata 'adevarata' (aici se cere o definitie) in afara casei. Daca totul ar veni normal, fara presiuni, cele care simt nevoia sa alapteze 2-4 ani sa o faca, care simt nevoia sa doarma cu plozisorii la fel, care simte ca valoarea ei de acolo ii vine si asta e modelul pe care vrea sa i-l ofere copiilor sa fie lasate sa o faca, fara sa fie puse la zid si lovite cu pietre. Si invers: cine vrea sa nu o faca si gaseste solutii bune pentru copil (si doar daca gaseste solutii bune pentru copil) fara ca acesta sa sufere si sa se dezvolte armonios si sanatos, sa fie lasate sa o faca, fara sa fie aratate cu degetul si numite mame rele, ca si-au parasit copiii. Numai ca ambele categorii de mama ar trebui la fel de mult ajutate, intelese, sprijinite... nu pe unele le validam, si pe celelalte le facem drepresive, inculte, depedendente sau mai stiu eu cum... Caci daca e asa, si asa e in prezent, nici eu nu mai vin sa caut validarea la ele (nici nu mai am nevoie, o vad in ochii si inima copiilor mei!), dar nici ele sa nu vina la mine, caci nu o vor obtine. Dar sper din tot sufletul sa o gaseasca si ele, asa cum am gasit-o si eu, in ochii si in inima copiilor lor! |
Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
libelula spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui dana vio
Problema e la noi ca baietii/barbatii sunt educati sa astepte asa ceva de la sotiile lor/mamele copiilor lor, de aceea pentru o mama mai deschisa la minte este greu sa pretinda asa ceva de la un sot ancorat in tiparul sotia=mama copilului=menajera casei. Alexandra Maria 14.12.2007 |
pai punctul de vedere al barbatilor il inteleg. ei vor o viata linistita. nu inteleg insa de ce se saboteaza femeile. in masa, generatie dupa generatie.
freedelia spune:
Io nu pricep de unde competitia asta intre barbati si femei, nu pricep si pace. IN familie, barbatul si femeia trebuie sa se completeze unul pe celalalt, nu sa isi faca unul altuia competitie. Unul din motivele pentru care nu le inteleg pe carieriste este tocmai aceasta competitie cu barbatii lor. Sa nu cumva sa faca femeia in casa mai mult decat barbatul, sa nu cumva sa aiba el sanse mai mari decat ea sa evolueze in cariera. Da, stiu, o sa imi iau rosii cu carul, insa eu cred in omul creat de Dumnezu cu anumite atribute pe care ar trebui sa le imbratisam, nu sa le negam si sa incercam sa le obtinem pe ale celuilalt. Eu cred cu putere ca daca Dumnezeu ne-a dat noua, femeilor, menirea de a fi mame, nu a vrut ca acest rol sa fie preluat de barbat, sa ii punem biberonul in mana si sa plecam la serviciu, ca avem sanse egale la dezvoltarea profesionala.
Evident ca familia, aia functionala, unita, fericita, este locul incare fiecare dintre cei doi parteneri este ascultat de celalalt, sustinut, inteles. Daca mama intr-o zi nu a avut timp sa faca de mancare, evident ca si tatal poate pune mana cand vine de la serviciu, sau ca desi intr-o sambata, cand ar fi randul mamei sa doarma mai tarziu, daca tatal efectiv a avut o saptamana crunta si e rupt de oboseala, ea nu il da in suturi jos din pat. amandoi se gandesc la celalalt ca la o parte din ei si isi ies in intampinare...
Sotul meu schimba scutece cred ca mai mult decat mine, gateste minunat, se joaca cu copiii, cand iesim in oras, mai mult el decat mine alearga dupa ei. Dar nu mi se are absolut deloc o injosire, o umilinta ca eu sa ii pun in majoritatea serilor un blid de mancare in fatza cand vine de la serviciu, sa ma asigur ca hainele ii sunt duse la curatat astfel incat sa aiba mereu camasi si costume curate, in caz ca afla intr-o dimineata ca tre sa plece seara in delegatie pentru o saptamana, nu mi se pare un sacrificiu ca am facut o facultate (am facut-o oricum de placere, strict pe ce am invatat nu prea as avea bani multi de facut, in domeniu) si acum stau acasa si am grija de copiii "LUI" (ce nu sunt si ai lui, ia sa stea el acasa sa si-i creasca!)
Mi se pare ca menirea mea de mama si de homemaker ma innobileaza, in nici un caz nu ma injoseste. Si cand vad toate minunatiile pe care le fac copiii mei, cand descoperim lumea impreuna, am cele mai mari satisfactii. Am zile cand sunt terminata si cand vine sotul de la serviciu ii spun de la usa ca am nevoie de time out. Se conformeaza, se ocupa de copii, le da mancare (cateodata tre sa o si faca), se joaca cu ei, ii pregateste de culcat si mi-i aduce doar sa imi spuna noapte buna (cei mari) si sa o culc pe cea mica. Deci da, am si zile crunte, dar in majoritatea reusesc sa petrec timp cu copiii, sa si iesim la o activitate, sa stau un pic si pe forum si sa fac si un blid de mancare. Din fericire, curatenie, spalat, calcat nu trebuie sa fac, na, daca l-am lasat sa se dezvolte profesional, isi permite sa ma tina in puf (glumesc).
Bird -- intrebai mai pe la inceput ce as face eu daca as ramane fara barbat, mi-as putea sustine copiii. Evident ca ar fi greu, dar as putea imediat sa imi gasesc de lucru, repet, daca ar fi necesar. Deci, daca as avea de ales intre a imi lasa copiii cu cineva strain si amerge la munca sau a nu avea ce sa le dau sa manance, evident ca as merge la munca. Dar nu m-as intoarce niciodata la munca doar din nevoia de a ma simti independenta financiar.
Delia, 
9+ si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)
POZE
libelula spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Sotul meu schimba scutece cred ca mai mult decat mine, gateste minunat, ... |
si tu crezi ca majoritatea covarsitoare a barbatilor romani fac asa ceva??? nu vorbim de fetele de pe forum, vorbim de familia de nivel mediu, din care mai mult de jumatate se afla in mediu rural.
edit sa spun ca nici de menajera nu se bucura prea multe femei.
ocebine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Io nu pricep de unde competitia asta intre barbati si femei, nu pricep si pace. IN familie, barbatul si femeia trebuie sa se completeze unul pe celalalt, nu sa isi faca unul altuia competitie. Unul din motivele pentru care nu le inteleg pe carieriste este tocmai aceasta competitie cu barbatii lor. Sa nu cumva sa faca femeia in casa mai mult decat barbatul, sa nu cumva sa aiba el sanse mai mari decat ea sa evolueze in cariera. Da, stiu, o sa imi iau rosii cu carul, insa eu cred in omul creat de Dumnezu cu anumite atribute pe care ar trebui sa le imbratisam, nu sa le negam si sa incercam sa le obtinem pe ale celuilalt. Eu cred cu putere ca daca Dumnezeu ne-a dat noua, femeilor, menirea de a fi mame, nu a vrut ca acest rol sa fie preluat de barbat, sa ii punem biberonul in mana si sa plecam la serviciu, ca avem sanse egale la dezvoltarea profesionala. |
Intelegi profund gresit (si nu e de mirare). Nu exista competitie intre femei si barbati. Exista doar revendicarea fundamentalui drept la aceeasi sansa. Nu ca "femeie" sau "barbat" ci ca "om". Consider ca am aceleasi drepturi si responsabilitati ca sotul meu...si da, ca temperament ne completam dar drepturile si responsabilitatile pentru familie SINT EGALE.
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Evident ca familia, aia functionala, unita, fericita, este locul incare fiecare dintre cei doi parteneri este ascultat de celalalt, sustinut, inteles. Daca mama intr-o zi nu a avut timp sa faca de mancare, evident ca si tatal poate pune mana cand vine de la serviciu, sau ca desi intr-o sambata, cand ar fi randul mamei sa doarma mai tarziu, daca tatal efectiv a avut o saptamana crunta si e rupt de oboseala, ea nu il da in suturi jos din pat. amandoi se gandesc la celalalt ca la o parte din ei si isi ies in intampinare... |
Aici sintem intru-totul de acord. Ne completam unul pe altul...in ambele directii.
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Sotul meu schimba scutece cred ca mai mult decat mine, gateste minunat, se joaca cu copiii, cand iesim in oras, mai mult el decat mine alearga dupa ei. Dar nu mi se are absolut deloc o injosire, o umilinta ca eu sa ii pun in majoritatea serilor un blid de mancare in fatza cand vine de la serviciu, sa ma asigur ca hainele ii sunt duse la curatat astfel incat sa aiba mereu camasi si costume curate, in caz ca afla intr-o dimineata ca tre sa plece seara in delegatie pentru o saptamana, nu mi se pare un sacrificiu ca am facut o facultate (am facut-o oricum de placere, strict pe ce am invatat nu prea as avea bani multi de facut, in domeniu) si acum stau acasa si am grija de copiii "LUI" (ce nu sunt si ai lui, ia sa stea el acasa sa si-i creasca!) |
Uite aici nu mai sintem de acord...nu vad de ce sa fac o facultate, sa investesc timp si efort in realizarea unei cariera/servici/profesie care imi face placere si apoi sa o irosesc. Multumirea sufleteasca nu poate fi extrasa doar din portiunea de mama...este nedrept si fata de copil. Consider un om fericit si implinit pe cel care poate sa isi gaseasca echilibru in viata.
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Mi se pare ca menirea mea de mama si de homemaker ma innobileaza, in nici un caz nu ma injoseste. Si cand vad toate minunatiile pe care le fac copiii mei, cand descoperim lumea impreuna, am cele mai mari satisfactii. Am zile cand sunt terminata si cand vine sotul de la serviciu ii spun de la usa ca am nevoie de time out. Se conformeaza, se ocupa de copii, le da mancare (cateodata tre sa o si faca), se joaca cu ei, ii pregateste de culcat si mi-i aduce doar sa imi spuna noapte buna (cei mari) si sa o culc pe cea mica. Deci da, am si zile crunte, dar in majoritatea reusesc sa petrec timp cu copiii, sa si iesim la o activitate, sa stau un pic si pe forum si sa fac si un blid de mancare. Din fericire, curatenie, spalat, calcat nu trebuie sa fac, na, daca l-am lasat sa se dezvolte profesional, isi permite sa ma tina in puf (glumesc). Bird -- intrebai mai pe la inceput ce as face eu daca as ramane fara barbat, mi-as putea sustine copiii. Evident ca ar fi greu, dar as putea imediat sa imi gasesc de lucru, repet, daca ar fi necesar. Deci, daca as avea de ales intre a imi lasa copiii cu cineva strain si amerge la munca sau a nu avea ce sa le dau sa manance, evident ca as merge la munca. Dar nu m-as intoarce niciodata la munca doar din nevoia de a ma simti independenta financiar. Delia, 9+ si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)POZE |
Nu mi-as permite chiar sa declam discursuri despre "innobilare", mai ales cind altcineva iti face treaba de zi cu zi
Adevarul este ca "meseria" de mama inseamna mult mai mult decit statul acasa pina pleaca copilul la facultate sau la insuratoare. Pentru mine inseamna sa fiu iubitoare, echilibrata, inteleapta, sa am capacitatea a imi intelege si asculta copiii dar in acelasi timp si implinita sufleteste si stapina pe propriul destin (independenta financiara) si capabila sa cresc copii independenti la rindul lor. Independenta nu este egala cu indiferenta...aici este o nuanta care scapa pe undeva "taberei adverse".
Daca sotul meu are (bat in lemn) accident miine...asta inseamna ca trebuie sa pierdem tot pentru ca nu ma pot descurca singura? Oare ne gindim ca exista o presiune si pe "sole breadwinner"? Nu-i mai corect si de fair play sa impartim responsabilitatea?
Agresivitatea in expunea punctului de vedere din pacate razbate din postarile "mamicutelor feminine si dragalase"...ceea ce impune o mare intrebare...