Intarcarea - lapte praf

Hey! Am si eu o problema, cine ma poate ajuta cu un sfat?

Puiul meu are 1 an si o luna si as vrea sa incep sa-l intarc. Pana acum a papat doar LM. Bibe nu a acceptat niciodata nici macar cu lapticul de la mine (nici nu am insistat pana acum foarte mult).
Am incercat pana acum Topfer, Humana (cu mar) si Nan - toate fara succes. Il scuipa sau se stramba si incepe sa planga tare.

Bibele il accepta in cursul zilei cu apa, dar seara nu te poti atinge de el cu nimic!

Ce lapte praf sa mai incerc sau cum sa procedez?

Multumesc frumos si "Un an nou fericit" va doresc!


Irina ~ mamica norocoasa de scumpel Patrick Cristian {07.12.2010}

www.dropshots.com/PatrickCristian1#date" target="_blank">Albumul piticului si www.dropshots.com/PatrickCristian2#date" target="_blank">Poze noi

www.dropshots.com/patrickcristian01#date" target="_blank">Botezul si www.dropshots.com/PatrickCristian02#date" target="_blank">Motul

Ramonika spune:

de ce vrei sa-l intarci neaparat? refuzul laptelui praf este protestul bebelusului datorita faptului ca vrei sa-l intarci. el nu e de acord. nu e vorba de marca de LP, ci de nevoia lui de san.
daca e musai-musai intarcarea, incearca si cu altceva decat biberon, cana cu pai, cana simpla.

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz
zebra roz

Ilinca_M. spune:

Daca ar exista un lapte praf magic care sa faca usoara trecerea spre intzarcare, ce usor ar fi:))
Pai ai doua variante:1) il intzarci fortzat si asta este, va plange, va refuza alt lapte cateva zile (sau mai mult); 2) lasi dupa el, ca stie el mai bine care-i sunt nevoile si ce-i place si continui alaptarea
In cazul 1 va fi mai simplu pentru tine; in cazul 2 ar trebui sa fie simplu pentru amandoi

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

Irinukaaa spune:

Multumesc frumos pentru raspunsuri.
Initial am crezut ca glumiti, apoi am crezut ca sunteti voi foarte inraite cu alaptatul si de-aia mi-ati scris asa, dar... citind si alte subiecte cu "probleme asemanatoare" am realizat ca nu-s nici pe departe pregatita sa il intarc.

Sa-mi expun si motivele pentru care as fi "vrut" sa il intarc ca sa vedeti cu ce aveti "de aface":
1. Se trezeste noaptea foarte des si singura modalitate prin care il pot linisti este tzitzi. Acum sincer nu ma simt asa de obosita din cauza asta, dar ma gandeam si la stomacelul lui ca nu e chiar normal sa tot manance asa des (fara pauza macar noaptea).
Oare cum sa-l dezvat sa mai suga asa des noaptea?

2. Acum vreo 2 luni in urma unor investigatii am descoperit o infectie ce se poate trata doar cu antibiotic (si nu unul care sa-l poata tolera bebe). Momentan am amanat tratamentul, dar stiu ca nu o pot face la nesfarsit (dar inca vreo cateva luni pot cu siguranta).

3. Punctul asta din pacate m-a facut sa ma gandesc la intarcare cel mai mult. Cei din jurul meu considera ca bebe e deja mare si ca nu este "normal" si chiar este "rusine" sa mai suga si acum. La inceput m-a deranjat tare cand am auzit asta (la socrii - care daca ar fi fost dupa ei cu cat mai putin LM cu atat mai bine!), acum se pare ca mi-a si ramas undeva intiparit! Ma deranjeaza ca ma influenteaza asta si in loc sa ma gandesc la binele copilului meu si la ce vreau eu sa fac, "plec capul" la "balariile" tuturor.
P.S. inclusiv sotul e cam sceptic si mai zice "dar pana cand mai suge?". N-o zice cu rautate asta e clar (macar el nu) dar i se pare si lui prea mult deja ori fiind si el influentat catusi de putin de ce zic ceilalti (ca si mine) ori ca i se pare ca bebe este "mare" de-acum .,.,. stie sa mearga singur, deci nu ar mai avea nevoie dupa parerea l
lui.
Ar mai fi si mama mea pe care am auzit-o spunandu-i lui Patrick ca "e rusine" sa mai vrei tzitzi! Imi venea sa o iau la bataie cand am auzit-o si pe ea. Dureros (sa vina de la ea) dar si foarte iritant.

Sa revin... ma simt mult mai bine de cand am tras cu ochiul la alte subiecte si am vazut ca nu e nimic anormal ca si bb sa suga inca la 1 an si ceva!

Acum ajutati-ma sa "ma lupt" cu gura lumii, va rog.

Scuze ca am scris atatea amanunte, sper ca nu v-am plictisit tare.

Irina ~ mamica norocoasa de scumpel Patrick Cristian {07.12.2010}

www.dropshots.com/PatrickCristian1#date" target="_blank">Albumul piticului si www.dropshots.com/PatrickCristian2#date" target="_blank">Poze noi

www.dropshots.com/patrickcristian01#date" target="_blank">Botezul si www.dropshots.com/PatrickCristian02#date" target="_blank">Motul

Laura25 spune:

Irinukaaa si eu am intarcat baiatul la 13 luni jumate-14 (fortat, lasat la mama o saptamana) tot din cauza gurii celor din jur. Din pacate pt mine nu existau mai deloc atunci subiecte unde sa scrie fete care alaptau dupa 1 an, asa ca m-am lasat influentata si am regretat apoi enorm. Dupa ce l-am intarcat a dezvoltat si zone cu piele atopica, probabil de la laptele de vaca (trecerea la lapte de vaca, nu la lapte praf a fost tot sub influenta bunicilor si a celor darnici cu sfaturile, iar pediatra a zis ca e ok si asa. ) Daca sufletul tau spune ca nu e momentul sa opresti alapatatul, da-i la boala pe toti cu remarcile lor, zi-le raspicat ca e treaba ta si a copilului, nu a lor.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

diamat spune:

Irina

despre ce antibiotic e vorba? poti cauta pe kellymom.com sau pe llli.org, sunt liste intregi cu medicamente compatibile cu alaptarea. la noi cam nimic nu merge cu alaptarea, mai bine intarci copilul...

in plus, un copil de 1 an, alaptat, nu 'sufera' atat de mult ca unul de o luna. de pe urma antibioticelor, adica. corpul copilului e mult mai dezvoltat, cantitatea de lapte raportata la greutatea lui e mult mai mica decat la un copil alaptat exclusiv.

cand d avea 3 ani eu am luat un antibiotic pt infectie urinara. mai multi medici mi-au spus ca dupa 2 ani aproape nu mai conteaza. ma rog, nu sa faci un cocktail de somnifere , dar intelegi tu ideea



cat despre binevoitori... sa ti spun ce mers la mine/ce mi-a placut din ce am auzit

-organizatia mondiala a sanatatii recomanda alaptarea pana la 2- 3 ai mai incolo
[cea de mai sus e reala, eu imbogateam cu pediatrul/medicul de familie/medicul x mi-a spus sa...]
- tot OMS recomanda in caz de boli diareice, de ex, primul pas si cel mai important, incurajarea alaptarii. indiferent de varsta
- in noapte nuntii o sa-i spun, mama, e ultima oara cand iti mai dau tata, acum poti sa pleci la nevasta ta

paulush spune:

Oooo, ce baiat mare ai, un an si o luna, si inca vrea tzatza!

Irinukaaa, gura lumii isi da cu parerea, ca e gratis. Dar numai tu stii de ce seara nu te poti apropia de copilul tau cu un biberon.

Incerc sa fiu pe subiect:

Daca n-ai un motiv fizic, strict personal, fara presiuni din jur, mai gandeste-te. Vreau sa zic gandeste-te bine la hotararea pe care o iei, sa fie pe deplin a ta.

Alaptatul e o relatie in doi, mama si copilul. Ceilalti nu au ce sa zica, decizia e a voastra, a unuia sau a amandurora. Cand tu o sa fii convinsa va fi foarte usor, iar cand el va zice gata pentru totdeauna te asigur ca nu e cale de intoarcere.

pe rand:

1. N-o sa ma crezi, sunt multi copii care traiesc pe biberon si se trezesc noaptea. Intarcatul nu garanteaza ca nu se va mai trezi.

De altfel cred ca el doarme in timp ce suge, e normal sa stea toata noaptea la san, de aceea mamele care alaptam dormim cu copiii.

Eu am o perna cilindrica pentru spate, ca sa pot dormi pe o parte in timp ce sta copilul la piept. Baiatului meu, de cateva luni incoace (are peste 2 ani jumate) ii spun ca vreau sa dorm cand consider ca si-a luat doza (imi dau seama dupa cum inghite, dupa respiratie daca a adormit de-a binelea). in general e de acord.

"Oare cum sa-l dezvat sa mai suga asa des noaptea?"

Sincer, cred ca e prea mic pentru a-l dezvata acuma, se va trezi la fel, daca ii vei refuza sanul o vreme veti suferi amandoi, apoi va accepta biberonul si va continua sa se trezeasca conform necesitatilor lui.

Il poti dezvata brusc, taind in carne vie: refuzi de tot sa-i mai dai, daca te ajuta sotul (sta cu el cand plange caci tu va trebui sa mergi in alta camera ca sa rezisti) sau puteti trece impreuna o vreme epoca asta: pari ok cu somnul, vreau sa spun ca nu dai impresia de a sta nedormita de luni de zile.

Acuma-acuma personal nu cred ca ii poti rari nevoia de san noaptea. Mie mi se pare foarte importanta. Si din ce spui si lui la fel.

2. pentru compatibilitate medicamente- alaptat eu consult http://www.e-lactancia.org/, ai primit si alte referinte aici. In general, marea majoritate a tratamentelor sunt compatibile cu alaptatul, desi prospectul pune in aceeasi oala sarcina cu alaptarea. Diferenta e de nuanta: in primul caz copilul e inauntru, in al doilea afara. Ce ingurgiteaza mama are infime efecte asupra unui sugar veteran de un an.

3. Presiunea sociala/familiala e importanta, clar.

"rusinea" si "normalul" meu ii doare pe ceilalti. Eu am renuntat de mult sa mai dau justificari de genul OMS...Asociatia...zice, considera, recomanda. Il tineam in brate si ziceam ca noi ne simtim bine asa.

Pe de alta parte la un moment dat a inceput sa ma deranjeze teribil faza cu babele care ii zic ca e rusine, si ingerasul uitandu-se cu gura cascata fara sa priceapa nimic. E ca si cum l-ai trada nezicand nimic. Eu cu mama chiar imi permiteam sa ripostez: poate tie ti-e rusine, lui nu are de ce.

Cum bine zici, incepi sa te simti mai bine de cadn vezi ca nu esti singura, ca nu e asa ciudat, ca mai sunt si alti copii asa de "mari".

Eu cred ca orice timp de liniste in doi in situatia asta daca mai reusesti sa rezistati in fata ofensivei familiare e un cadou pentru voi amandoi pentru tot restul vietii, nu poti sa-ti inchipui cat e de mic la un an.

Poate ti-ar fi de folos sa citesti cateva din opiniile stiintifice referitor la varsta intarcatului, sunt foarte interesante si mai toate coincid in jurul acelorasi cifre. Nu ti le pun aici sa nu te sperii. Nu asta e important, ci privirea asupra sugarului tau asa cum e: un sugar inca.

aici iti poti face o idee despre "normalitate" la nivel antropologic, ca ce zice mama sau soacra sunt pure prejudecati: http://www.llli.org/ba/aug94.html

Tatalui copilului ai putea sa-i sugerezi ca odata intarcat, un bebelus asteapta ceva la schimb: atentie, tandrete, joc, povesti, cantece, salturi. Daca tu nu il mai adormi la san seara, el va trebui sa-l adoarma cantandu-i, spunandu-i povesti, dandu-i biberon etc etc.

asa a fost

blog

puisorul spune:

Irinukaa, eu vreau doar sa te incurajez sa continui cu alaptatul. Pe masura ce creste se va mai rari suptul noaptea si vei dormi mai bine.

Cat despre gura lumii, eu zic ca e mai putin importanta decat tu si bebe. Eu la cei la care mi-am permis le-am spus verde in fata ca alaptatul e o problema personala si nu au ce sa se bage, eu fac cum cred ca e mai bine. Poti sa ii povestetsti si sotului tau ce ai citit, ca nu e ceva anormal alaptatul peste 1 an, ca e laptele cel mai bun pt bebe, ca il va alina de cate ori il doare ceva. Fetita mea in jur de doi ani a facut enterocolita si a mancat vreo 3 zile numai LM si i-a fost foarte bine.

Eu am alaptat pana la 2 ani si 10 luni cand s-a intarcat singura.

Ani de Stefana (23.01.2008)

Ajutoarele lui Mos Craciun

ZERO toleranta pt lipsa de toleranta fata de copii

Ilinca_M. spune:

Irinuka, nu noi suntem "inraite cu alaptatul" ci copiii nostri:))
Atat alaptatul cat si intarcarea tin doar de mama si copil; eu cred ca asa cum un copil nu poate fi alaptat fortzat, asa n-ar trebui nici intzarcat fortzat, caci se va auto-intzarca el la un moment dat (poate putin "ghidat", nu zic nu, deocamdata pe a mea n-o pot ghida in sensul asta:)).
Totusi daca TU te simti cu adevarat obosita, alaptarea a devenit o corvoada (sau poate nu neaparat o corvoada dar o chestie neplacuta), daca simti ca ti-ar fi mai usor si mai bine sa-l intzarci...eu nu te-as condamna. Dar sa fii sigura ca asta iti doresti, sa fii pregatita sa-ti lasi copilul suferind cateva zile (nu ai ce face, cred ca in 95% din cazuri asa se face intzarcarea brusca, cu nopti nedormite si pline de plansete, asta stiu de la odiseea mea...) si mai ales sa fii impacata cu decizia si sa nu ai remuscari tardive.
Ca socrii bat din gura, ca babele/ vecinele si chiar unii doctori isi dau cu parerea...asta chiar nu e motiv de intzarcare!! Esti inrtr-o situatie neplacuta, intr-adevar, dar trebuie sa fii tare pe pozitii si daca cei din jur isi permit sa te tot judece taie-le-o ferm, scurt, spunand ca asta este un subiect care te priveste pe tine si pe copil. Eu am fost norocoasa in privinta asta, mama m-a incurajat din start (ea m-a alaptat 2 ani si 2 luni si ar fi continuat dar a fost spitalizata brusc 2 saptamani) iar soacra, desi ea n-a alaptat nicio secunda caci "n-a avut nicio picatura de lapte" s-a convins pe parcurs de avantaje (ce sistem imunitar are nepoata-sa fatza de cum a avut fiul ei, ce copil echilibrat e rtc.). In plus a vazut cateva emisiuni medicale pe tema asta si a ramas fascinata de subiect, se tot mira ca medicii de la TV au zis exact ca mine...
In fine, nu vreau s-o mai lungesc; pe scurt:
- nu te ingrijora de stomacelul lui, ca daca i-ar pica rau nu ar suge noaptea, copiii stiu mai bine ce le trebuie (a mea are 2 ani si 8 luni si mai suge noaptea uneori si de 2-3 ori, in somn, de cele mai multe ori si eu continuu sa dorm, cel putin nu ma trezesc total, in niciun caz nu "imi zboara somnul", nu ma trezesc obosita);
- e foarte normal sa suga la varsta asta, e foarte normal sa suga la 2 ani...daca n-ar fi fost normal natura le-ar fi suprimat reflexul de supt. Dar nu vezi copii de 2-3 ani, intzarcati de bebelusi, ca tot cu suzeta in gura sunt si tot din biberon beau lapte, oare de ce? Fiindca e "anormal" si "rusinos" sa sugi? Astea--s clisee in capul unor persoane care vorbesc sa se afle in treaba si proiecteaza rusinea lor asupra copilului.
Asa ca nici nu mai deschide discutia cu ei, mai ales daca nici nu alaptezi de fatza cu ei. Iar sotzului arata-i copilul: e fericit? il alaptezi cumva cu fortza? nu e normal sa-i satisfaci nevoile? nu e mai bine ca alaptat trece mai usor peste dureri/ iesitul dintilor/ raceli etc?
Succes in orice decizie ai lua. Cat despre tratamentul cu antibiotic, eu nu ma pricep, dar asculta sfaturile fetelor, verifica site-urile acelea sau scrie aici numele antibioticului si ne mai interesam noi. Daca ai o infectie, trebuie sa o tratezi, nu se pune problema, nu trebuie sa te neglijezi.

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

inbox spune:

Este foarte normal ca un copil sa suga la 1 an si cateva luni. Baiatul meu are un an si 3 luni si inca suge, iar noaptea suge non-stop de o saptamana fiindca ii ies caninii. Da, la el nu am mai folosit calgel, nurofen etc, am folosit doar tzitzi pe post de calmare si sunt convinsa ca este foarte sanatoasa.

Am mai avut si eu remarci de la neamuri, inca mai am, cei mai multi insa nu insista ca ma stiu ca daca nu ascult de "sfaturile"lor. Mai rau a fosat cand mi-au convins sotul ca nu e bine, ca "e magar mare bebe"...dar nu stiu neamurile ca eyu sunt mai convingatoare cu sotul meu :). L-am documentat pana in dinti, i-am aratat ( vazuse si el) fericirea lui bebe, ba l-am amenintat ca daca vrea intarcat el va trebui sa calmeze bebelu cumva cu dintii, supararile etc...asta a demontat orice carcoteala a neamurilor :).

Tu faci cum vrei, dar eu una nu as putea sa-l privez pe bebe de tzitzi. Incerc sa ma pregatesc si eu pentru momentul cand va renunta singur, dar deocamdata ma gandesc ca mai e muuult pana atunci!



mama de fulgulet din noiembrie 2006 si de fratiorul acesteia octombrie 2010!

x_ggg spune:

Ma bag si eu, se putea??
Da-i san!!! Nu chinui copilul!
Copilul meu are 2 ani si 3 luni si suge, cel mai mult noaptea.
Gura lumii?? Doar pamantul o astupa, eu le-o tai dinainte, ma laud pur si simplu ca e inca alaptat si nu mai comenteaza nimeni. Si daca ai sti ca inca 3 mamici dupa mine au avut "curajul" sa infrunte inamicul("soacra/mama") si sa alapteze dupa 1 an...
Aceasta este normalitatea, si cu cat mai multe mamici au taria sa continue, cu atat mai multi copii vor avea de castigat.
Daca nu ar fi "normal", de ce mai curge laptele din sani?